Ecornarea la viței – metode recomandate în funcție de vârstă

Ecornarea la viței este o practică comună în majoritatea efectivelor de bovine, indiferent dacă sunt crescute pentru lapte sau carne. Specialiștii afirmă că, în gospodăriile cu rumegătoare ecornate, productivitatea animalelor crește cu circa zece la sută.

Nu este o noutate în rândul crescătorilor că întreținerea vacilor cu coarne împreună cu cele ciute duce, inevitabil, la apariția conflictelor, creșterea ratei traumatismelor, inclusiv a avorturilor traumatice.

‹ adv ›

Agrozootehnie.ro – produse, utilaje și echipamente pentru fermă »

Riscul traumatismelor crește, în special, la transportarea animalelor. Ecornarea se face și la vacile adulte, prin metodă chirurgicală, dar procedura este mult mai complicată, costisitoare și dureroasă.

Din această cauză, înlăturarea coarnelor se recomandă a fi efectuată până la vârsta de 2 luni, pentru a reduce riscul sângerării, complicațiilor post-operatorii, infecțiilor etc.

După ecornare, tineretul bovin devine mult mai calm și domol, sporește rata de consum a furajelor, iar în urma scăderii nivelului de stres, crește producția de lapte.

Citiți în acest articol:

Pentru ce se face ecornarea vițeilor;
Cum crește cornul;
Când se face ecornarea;
Pregătirea vițelului pentru ecornare;
Ecornarea cu ajutorul pastei;
Ecornarea termică.

Pentru ce se face ecornarea la viței

Pentru a reduce traumatismele la vacile din fermă;
Ca să se manevreze și să se fixeze mai ușor animalele;
Să se minimizeze riscurile pentru îngrijitorii de animale;
Pentru că vacile cu coarne necesită cu până la trei ori mai mult spațiu pentru furajare și în timpul transportului;
De asemenea, pe suprafața adăpostului poate fi întreținut un număr mai mare de animale ciute;
Coarnele pot avea o creștere anormală, concreștere în țesuturile moi ale animalului sau disconfort pentru vaca adultă, la care decornarea devine mai anevoioasă;
Se consideră că vacile fără coarne sunt mai liniștite față de semenii săi și față de îngrijitori;
Pentru aspectul estetic, în special la animalele de expoziție.

Citește și Cum hrănim vițeii la diferite vârste pentru creștere rapidă.

Cum crește cornul

Cornul la viței se dezvoltă din mugurul cornual. Acesta, la rândul său, crește din pielea de la baza viitorului corn.

Primele două luni, mugurul plutește liber sub țesutul cutanat, mărindu-se în dimensiuni. După această perioadă, el se atașează de procesul cornual al osului frontal.

De la 2 la 4 luni, cornul continuă să crească, pentru ca la vârsta de 4 luni să înceapă deschiderea sinusului cornual spre sinusul frontal.

Pe măsura avansării în vârstă, sinusul devine tot mai mare, iar la decornarea tardivă sinusul rămâne deschis și expus infecțiilor până la regenerare (închidere).

Scopul ecornării timpurii este îndepărtarea inelului de țesut din piele, din care are loc formarea mugurului cornual.

Acesta cuprinde 1 – 1,5 cm în jurul bazei cornului. Dacă operațiunea va fi efectuată corect, acest țesut va fi înlocuit cu piele și păr, creșterea cornului fiind sistată.

Cea mai frecventă eroare în timpul ecornării este îndepărtarea incompletă a inelului de piele. Dacă rămâne o parte de țesut germinativ, cornul își va relua creșterea, iar procedura va trebui repetată.

Când se face ecornarea la viței

Cea mai recomandată vârstă pentru ecornarea la viței este de la 2 la 8 săptămâni. În această perioadă vițeii sunt domoli și ușor de manipulat, nivelul de stres în urma procedurii este redus, viteza de creștere fiind influențată mai puțin sau deloc. Hemoragiile, rănile complicate și infecțiile sunt foarte rare.

Mai devreme de 14 zile mugurul este mai dificil de palpat, respectiv, locul aplicării procedurii poate fi determinat greșit. Mai târziu de două luni mugurul începe să se prindă de osul frontal și operațiunea e mai anevoioasă.

Pentru efectuarea ecornării se aleg zile răcoroase și uscate, pentru o regenerare mai rapidă a rănii și pentru că riscul de contaminare în aseamenea condiții este mai mic.

Se evită zilele fierbinți, cu activitate crescută a insectelor, care sporesc riscul dezvoltării complicațiilor postoperatorii.

Dacă vârsta potrivită ecornării corespunde cu sezonul cald al anului, procedura se efectuează seara, când temperatura scade și insectele sunt mai puțin active.

Vezi și Stresul termic la viței – sfaturi pentru o creștere bună pe timp de vară.

Pregătirea pentru ecornare

Contenția (fixarea) animalului

Cu cât mai bine va fi fixat animalul, cu atât mai rapidă și mai eficientă va fi procedura, vițelul va trece prin mai puțin stres și durere. În același timp, persoana care efectuează ecornarea va putea lucra mai ușor și cu riscuri minime.

Vițelul poate fi introdus în boxe spreciale (travalii), cu fixarea bună a capului sau legat ferm, pentru o imobilizare maximă. Preferabil, să fie implicate una sau două persoane care vor ține strâns animalul și vor asista procedura.

Tunderea părului la baza coarnelor

Ecornarea este mult mai ușoară, dar și mai sigură, dacă la baza mugurilor cornuali se tunde sau rade părul. Procedura va face mai ușoară determinarea locului de elecție, mugurul devenind vizibil dar și bine palpabil.

În plus, regiunea se antiseptizează mai ușor, scăzând la maxim pericolul de infecție.

Anestezia și analgezia

Conform legislației europene, este interzisă ecornarea vițeilor fără administrarea analgeticelor, cu excepția aplicării pastelor pentru ecornare la vițeii mai mici de șapte zile.

Durerea și efectele ei nu pot fi subestimate: stresul și cortizolul asociat acesteia influențează direct viteza de creștere.

Cea mai eficientă metodă este blocajul nervului cornual, dar acesta poate fi efectuat doar de către specialiștii veterinari, deoarece necesită cunoașterea anatomiei, fiziologiei și nu doar.

Procedura presupune injectarea soluției de lidocaină pe traiectul nervului, la jumatatea distanței dintre orbită și baza cornului. Injectarea se face în ambele părți. Pierderea sensibilității apare la 2-10 minute și durează până la 5 ore.

Post-operator se administrează antiinflamatoare (ex. Meloxicam), care vor preveni iflamația și vor asigura un efect analgezic pe următoarele zile.

Vezi și Colostru – reguli de bază pentru sănătatea vițeilor.

Ecornarea la viței cu ajutorul pastei

Această procedură este numită ecornare chimică și presupune aplicarea unei paste caustice de hidroxid de potasiu, sodiu sau calciu pe pielea de la baza mugurului cornual. Scopul este de a distruge celulele germinative, din care urmează să crească cornul.

Metoda este eficientă în prima săptămână de viață, de la 3 la 7 zile, imediat cum se face posibilă palpația mugurului. Dacă se întârzie, pasta nu mai este la fel de eficientă, ecornarea fiind incompletă.

Deși relativ simplă de efectuat, ecornarea chimică prezintă anumite dezavantaje și riscuri:

Disconfortul vițelului este mare pe durata acțiunii pastei;
Pasta poate ușor să se împrăștie pe zonele învecinate, mai ales spre ochi, dacă animalul se freacă cu piciorul sau dacă nimerește în ploaie;
Pasta poate nimeri pe ugerul vacii sau alte părți corporale ale animalelor din jur în timpul suptului sau altor interacțiuni, provocând leziuni.

Pentru un contact mai bun al pastei cu pielea vițelului se tunde zona de la baza mugurilor cornuali, iar pentru a izola pasta la locul aplicării se recomandă formarea unui inel în jur cu ajutorul unui balzam sau a unui unguent cremos.

Ecornarea termică

Tehnologia presupune distrugerea țesutului germinativ din jurul bazei cornului cu ecornatorul termic (arderea). Metoda este rapidă, eficientă și mai puțin stresantă decât ecornarea chimică.

Vârsta optimă pentru ecornarea termică este de la 7 zile la 2 luni.

Există diferite tipuri de ecornatoare termice, electrice, cu fir sau cu acumulator. Principiul de lucru este același, diferă doar puterea și comoditatea în utilizare. Important să se urmărească o încălzire suficientă și timpul de aplicare să corespundă instrucțiunii.

Dispozitivul trebuie să fie bine potrivit pe inelul din jurul mugurului cornual, se aplică presiune adecvată pe timp suficient (în funcție de dispozitiv, 5 – 10 – 20 sec).

Ecornarea la viței prin metoda termică este cea mai recomandată din următoarele considerente: