În timp ce mulți tineri aleg să plece în străinătate, Alex Culda, în vârstă de 29 de ani, a ales să construiască o afacere agricolă în România.
În comuna Livada, județul Arad, acesta dezvoltă o fermă de oi din rasa Lacaune, procesează laptele în aproximativ 20 de sortimente de lactate și investește în energie verde. Afacerea a fost construită din resursele familiei, fără credite bancare, iar profitul este reinvestit în dezvoltare.
Născut în Austria, unde a locuit până la vârsta de șapte ani, Alex s-a mutat apoi împreună cu familia în România. Deși ar fi putut urma o carieră în străinătate, a ales zootehnia, absolvind Facultatea de Zootehnie din Timișoara. Pasiunea pentru antreprenoriat a apărut încă din adolescență, când tatăl său i-a cumpărat primii 15 stupi de albine.
„După vreo doi ani, am avut o producție de miere de o tonă, de la 40 de stupi, iar asta m-a încurajat. Mi-am dat seama că poate fi profitabil să faci ceva pe cont propriu și m-am gândit să mă extind”, a povestit tânărul pentru AGERPRES.
De la apicultură la creșterea oilor Lacaune
Trecerea la zootehnie a venit după ce un prieten i-a vorbit despre rasa franceză de oi Lacaune. Alex a mers în Austria pentru a cumpăra primele animale și a început cu 25 de oi și un berbec.
Rasa s-a dovedit o alegere potrivită pentru obiectivul său: obținerea unei producții ridicate de lapte de la un efectiv relativ mic. Potrivit fermierului, o oaie din rasa Țurcană produce, în general, aproximativ 300–400 de mililitri de lapte pe zi, în timp ce o oaie Lacaune poate ajunge la doi sau chiar trei litri.
Astăzi, Alex gestionează un efectiv de aproximativ 60 de oi Lacaune. Strategia sa este orientată spre performanță și selecție genetică, nu spre creșterea numărului de animale cu orice preț. În fermă sunt păstrate exemplarele care corespund criteriilor de producție și reproducție stabilite de acesta.
„Am o turmă mică, însă mi-am dorit să aleg calitatea, înainte de cantitate”, spune fermierul.
Aproximativ 20 de sortimente, realizate în propria fermă
Pentru Alex, procesarea laptelui reprezintă una dintre principalele modalități prin care poate adăuga valoare producției. În loc să vândă laptele ca materie primă către marii procesatori, acesta îl transformă într-o gamă diversificată de produse.
În atelierul amenajat la fermă, împreună cu mama sa, Delia, produce aproximativ 20 de sortimente de lactate, printre care caș, cașcaval maturat în vid, creme tartinabile, brânzeturi și iaurturi artizanale.
Vânzările au început la nivel local, prin recomandările clienților, iar ulterior s-au extins cu ajutorul rețelelor de socializare. Comenzile au crescut, iar fermierul a început să livreze produsele direct consumatorilor din județ.
În urmă cu un an, a amenajat și o căsuță în satul Sânleani, unde clienții pot cumpăra produsele fermei din frigidere, pe baza unui sistem de autoservire. Oamenii își aleg lactatele și lasă banii într-o cutie.
„Nimeni nu a plecat fără să plătească. Oamenii își iau restul singuri din cutie, dacă este vreo problemă că nu au suficienți bani, mă sună și îmi spun că îmi vor aduce diferența”, povestește Alex.
Ferma funcționează cu energie solară
Dezvoltată pe o suprafață de șapte hectare, ferma a fost construită exclusiv din banii familiei. Alex spune că nu a apelat la credite bancare, preferând să reinvestească profitul în echipamente și infrastructură.
Pentru a reduce cheltuielile cu utilitățile, a investit într-o centrală fotovoltaică dotată cu baterii de stocare. Energia produsă este folosită pentru funcționarea echipamentelor de muls, a tancurilor de răcire a laptelui și a camerelor frigorifice în care sunt maturate brânzeturile.
În zilele însorite, fermierul afirmă că ferma își asigură integral necesarul de energie.
„Mi-am dat seama că o mare parte din câștiguri mergea pe plata facturilor la utilități, așa că am decis să investesc pentru a-mi câștiga independența”, explică acesta.
Investiția în energie regenerabilă face parte din strategia sa de reducere a costurilor și de menținere a competitivității unei afaceri de dimensiuni mici.
Birocrația și lipsa sprijinului, printre principalele dificultăți
În spatele dezvoltării fermei se află însă un program de lucru solicitant. Alex începe ziua la ora 7:00 și își împarte timpul între îngrijirea animalelor, activitățile din sala de muls, procesarea lactatelor și administrarea afacerii.
Fermierul recunoaște că timpul limitat i-a afectat viața socială, iar relația cu instituțiile statului și accesul la sprijin financiar reprezintă alte provocări.
Potrivit acestuia, criteriile de acordare a unor forme de sprijin bazate pe numărul de animale îi dezavantajează pe crescătorii care obțin producții bune de la efective mici.
Alex susține că o fermă bine gestionată, cu animale performante genetic, poate avea rezultate superioare uneia cu un efectiv mai mare, dar cu productivitate mai redusă.
Tânărul își amintește și de situațiile în care a fost amendat pentru vânzarea produselor în piață, deși solicitase anterior un loc în halele agroalimentare și nu primise unul.
Cu toate acestea, nu a renunțat la ideea de a-și dezvolta afacerea în România. Deși s-a gândit uneori să plece în Austria sau Germania, consideră că piața locală îi oferă posibilitatea de a construi ceva pe cont propriu.
„În străinătate aș fi fost fermier doar dacă eram angajatul cuiva, pentru că e greu să începi de la zero dacă ești imigrant”, spune acesta.
Planuri pentru genetică și brânzeturi maturate
Pe termen lung, Alex își dorește să păstreze caracterul familial al fermei, fără să urmărească transformarea acesteia într-o exploatație industrială de mari dimensiuni. Planurile sale vizează îmbunătățirea continuă a geneticii efectivului de oi Lacaune și extinderea gamei de brânzeturi maturate.
Experiența sa arată că o fermă nu trebuie să se bazeze exclusiv pe creșterea efectivelor pentru a se dezvolta. Selecția animalelor, procesarea proprie, vânzarea directă și reducerea costurilor energetice pot contribui la construirea unui model de afaceri adaptat unei exploatații de familie.
Pentru alți tineri care se gândesc să plece din țară, mesajul lui Alex este simplu: „Să se gândească de două ori înainte să plece din țară”.
Prin investițiile făcute din resurse proprii și prin orientarea spre produse cu valoare adăugată, fermierul din comuna Livada încearcă să demonstreze că zootehnia poate deveni o afacere modernă și sustenabilă, chiar și la scară redusă.
