Salata iute sau Brassica juncea spp. poate fi cultivată cu succes pe tot teritoriul României, atât în seră și solar cât și în câmp, în spațiile protejate ritmul de creștere și mărimea rozetelor cresc semnificativ, menționează Banca de Resurse Genetice Vegetale – Buzău.
Specia nu tolerează înghețul, suportă diverse variante tehnologice și poate fi înființată ca cultură prin semănat direct sau producere de răsaduri.
Rezultate bune se obțin atunci când cultura este înființată primăvara devreme, atât în spații protejate cât și în câmp.
Spre deosebire de salată, emite mai greu tija florală și parcurge mai lent fenofazele, rezistând mult mai bine la temperaturi ridicate, motiv pentru care cultura poate fi înființată și în perioadele de vară mai călduroase.
Salata iute – producere răsadului
Producerea răsadului se efectuează similar cu cea a salatei, cea mai bună metodă fiind producția la palete alveolare, folosind ca substrat turba. Se pot folosi paleți alveolari cu 70-100 de orificii.
De obicei, pentru spațiile protejate încălzite, cultura poate fi înființată pe toată perioada anului, iar pentru spațiile protejate fără încălzire tehnologică se recomandă ca semănatul să se facă după 20 februarie, iar la sfârșitul lunii martie să se realizeze plantarea.
În cazul culturii în câmp, semănatul pentru producerea de răsaduri se poate face în prima decadă a lunii martie, iar plantarea în câmp după data de 15 aprilie.
De obicei, se înființează în rânduri echidistante la 70 cm între rânduri și 30-35 cm între plante/rând. Se mai poate înființa și în benzi, cu distanța de 50 cm între rânduri și 70 cm între benzi, și 30-35 cm între plante pe rând.
Norma de sămânță pentru înființarea unui hectar de salata iute variază între 250-300 g. Pentru semănatul direct este în jur de 1 kg. Dacă se înființează direct, trebuie acordată o atenție deosebită semănătorii.
Sămânța este foarte mică, iar semănătoarea trebuie să fie precisă și să respecte adâncimea de semănat de 1-2 cm.
Numărul mediu de semințe pe gram este de 1.481, iar la un gram sunt aproximativ 723 de semințe.
Lucrări de îngrijire
Lucrările de îngrijire sunt cele curente, prășile mecanice și manuale care se realizează la nevoie, în funcție de gradul de buruienare a culturii. Aprovizionarea cu apă (irigarea) se face în câmp în funcție de regimul de precipitații și de stadiul de dezvoltare a culturii.
De obicei, se aplică irigații de 150-200 m³ apă la hectar pentru o irigare. La salata iute, o atenție deosebită trebuie acordată densității la unitatea de suprafață. În cazul în care cultura a fost înființată prin semănat direct, se recomandă realizarea lucrării de rarit.
Tratamentele fitosanitare se aplică pentru menținerea stării de sănătate a plantelor. Cultura se poate realiza prin aplicarea mai multor scheme de înființare în funcție de mediul de cultură și caracteristicile soiului și sistemul de mașini utilizat.
Specia este predispusă la boli și dăunători, în general întâlnindu-se agenți patogeni specifici cruciferelor. Dintre bolile care produc pagube semnificative culturii se numără făinarea, iar printre dăunători se regăsesc puricele negru al verzei și omida.
Tratamentele fitosanitare sunt cele specifice plantelor legumicole, însă este important să identificăm corect agentul patogen și să alegem produsul de combatere potrivit, respectând normele de aplicare și instrucțiunile de protecție a muncii.
De asemenea, trebuie respectată perioada de pauză între aplicări și recoltare.
Cercetările efectuate la BRGV Buzău au evidențiat o frecvență mai mare a atacului agenților patogeni în câmp și mai redusă în spațiile protejate.
Recoltarea culturii de salată iute
Recoltarea poate fi efectuată în mod esalonat prin culegerea frunzelor de la baza rozetei sau complet, când rozeta atinge maturitatea tehnologică pentru consum. De obicei, recoltarea poate fi realizată la aproximativ 60 de zile de la plantare.
Atunci când se recoltează treptat, producția pe unitatea de suprafață este mult mai mare, iar planta întârzie să emită tija florală. Greutatea rozetei variază între 200 g și 1 kg în funcție de varietate și soi, iar potențialul de producție crește pe plantă dacă recoltarea este făcută în mod esalonat.
Producția de masă verde pe hectar variază în funcție de soi și de modul de recoltare, însă de regulă se pot obține producții între 25-30 t/ha.
