Tăierea în uscat reprezintă un compromis între scopul viticultorului şi necesităţile plantei, o modalitate de a regla creşterea lăstarilor (partea vegetativă) cu dezvoltarea părţii generative a butucului.
Este o operaţie prin intermediul căreia anual se reduce numărul de coarde şi sunt scurtate cele rămase. Fără tăiere, viţa de vie, fiind liană, formează lăstari lungi cu mulţi struguri, de dimensiuni mici, cu puţin zahăr, îndepărtându-şi treptat organele vegetative şi generative de sistemul radicular.
Scopul efectuării tăierii în uscat:
- formarea butucilor;
- accelerarea fructificării;
- stabilirea sau asigurarea unei recolte optime;
- crearea condiţiilor favorabile de prevenire a bolilor şi dăunătorilor sau de protecţie a butucilor de îngheţuri şi ger, etc.
Tăierea în uscat presupune soluţionarea următoarelor probleme:
- reglarea polarităţii longitudinale – tendinţa (fiind liană) creşterii mai viguroase a lăstarilor, frunzelor şi strugurilor amplasate în zone mai îndepărtate a butucului;
- reglarea proceselor de creştere şi fructificare – prin stabilirea încărcăturii cu rod (există o multitudine de studii, unde se demonstrează influenţa directă a sarcinii asupra cantităţii şi calităţii recoltei);
- distribuirea în spaţiu a organelor butucului;
V-ar putea plăcea și Influenţa lemnului multianual asupra dezvoltării butucului viţei de vie.
Actualmente se utilizează 4 sisteme de limitare a polarităţii:
- tăierea scurtă;
- arcuirea corzilor tăiate lung;
- deşteptarea ochilor unghiulari;
- tăierea mixtă cu formarea verigii de rod.
După Winkler (1962), tăierea trebuie să fie un procedeu de bază de reglare a încărcăturii de rod şi trebuie efectuată în aşa mod încât necesitatea răritului strugurilor să fie redusă la minimum.
În acelaşi timp, Winkler cu echipa sa a efectuat un set de experienţe la soiul Muscat de Aleksandri, la bază luând ca variante – extremităţile:
- tăiere agresivă;
- tăierea obişnuită;
- fără tăiere.
În primul rând, la începutul vegetaţiei s-a determinat greutatea plantei şi conţinutul în carbohidraţi care avea valori cu mult mai mari la varianta – „fără tăiere”, şi, ca la sfârşitul vegetaţiei, la toate variantele conţinutul de carbohidraţi să fie asemănător.
Drept rezultat, la varianta – „fără tăiere” s-a obţinut:
- recoltă cea mai mare;
- calitatea joasă a producţiei – bobiţe neuniforme dezvoltate (% mare de boabe mărgeluite), % substanţe uscate (zahăr) mic;
- creşterea lăstarilor foarte mică, iar la varianta – „tăiere agresivă”:
- recoltă mică;
- % substanţe uscate (zahăr) mai mare;
- creştere excesivă a lăstarilor;
- calitatea strugurilor joasă (bobiţe neuniforme), din cauza concurenţei (dominanţa) între creşterea lăstarilor şi dezvoltarea părţii generative.
În anul 2022, la soiul Moldova s-a făcut o experienţă privind cercetarea influenţei lungimii de tăiere a coardei asupra recoltei şi calităţii ei, lăsând în acelaşi timp aceeaşi sarcină în ochi.
Influenţa lungimii de tăiere asupra indicatorilor de calitate a strugurilor şi a bobiţelor la soiul Moldova:
Putem afirma că lungimea coardei a influenţat greutatea medie a strugurilor, respectiv a recoltei şi greutatea medie a bobiţei.
Cu cât mai lungă a fost lăsată coarda, cu atât a sporit greutatea strugurilor (până la 70%), deoarece o parte din struguri au avut originea din ochiurile de la vârful coardei, care genetic au un potenţial mai mare.
Sarcina în ochi (şi în struguri) s-a respectat aceeaşi, însă sarcina de rod a fost diferită, datorită sporirii greutăţii strugurilor, de aceea la variantele cu tăierea mai lungă s-a diminuat greutatea medie a bobiţei.
Drept concluzie, putem spune că prin intermediul tăierii în uscat se pot regla procesele de creştere şi fructificare – prin stabilirea încărcăturii cu rod atât la soiurile de masă, cât şi la soiurile tehnice.
V-ar putea plăcea și articolul despre Fertilitatea embrionară – factor important pentru prognozarea şi planificarea recoltei viţei de vie.
