9.6 C
București
spot_img

-

HomepageArticoleNo-till – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor

No-till – avantaje și dezavantaje prin ochii fermierilor

Între cele două „extreme” de lucrare a solului – convențional și No-till, ultimul acaparează tot mai mult teren la propriu și figurat în ultima perioadă, datorită schimbărilor climatice.

Prin metoda încercărilor și eșecurilor sistemul No-till a ajuns a fi îndrăgit de fermieri, iar alții, testându-l, nu-l consideră potrivit pentru fermele pe care le au în gestiune.

Principiile de bază ale No-till țin de:

  1. Disturbanța mecanică minimă a solului (adică no–tillage) prin amplasarea directă a semințelor și a îngrășămintelor.
  2. Acoperirea permanentă a suprafeței solului (cel puțin 30%) cu reziduuri de plante și/sau cu culturi succesive.
  3. Diversificarea speciilor prin diferite alternări și asociații de culturi care implică cel puțin trei culturi diferite.

În acest articol discutăm despre avantajele și dezavantajele sistemului No-till, văzute prin ochii fermierilor.

Avantajele sistemului No-till

Mai puțină eroziune a solului: în cultivarea fără lucrare, solul este mai rezistent la eroziunea produsă de vânt și apă. Acest lucru este valabil mai ales atunci când stratul de mulci (tulpini, paie, frunze, pleavă) este menținut pe suprafața solului.

Compactare redusă a solului: Solul care nu este lucrat este mai puțin compactat decât solul care este lucrat. Lucrarea solului distruge structura naturală a solului.

Pierderea structurii face ca solul să fie mai puțin capabil să suporte sarcini grele, cum ar fi trecerea roților utilajelor în timpul lucrărilor. Pierderea structurii face, de asemenea, solul în mod inerent mai vulnerabil la compactare.

Mulți oameni cred că solul trebuie afânat cu lucrarea solului, pentru infiltrarea apei și creșterea rădăcinilor. Cu toate acestea, studiile realizate pe parcursul mai multor ani indică faptul că după o ploaie abundentă, solul lucrat nu reușește să infiltreze rapid apa, ba chiar este spălat.

Pe termen lung, lucrarea solului duce la necesarul de a realiza lucrări mai multe pentru a-l face pretabil pentru cultivare, iar solul ajunge într-o stare din ce în ce mai înrăutățită.

Apropo, un studiu ce arată cum s-au comportat solurile în sistemele No-Till vs Tehnologia Convențională pe parcursul mai multor ani, pe acest link.

Economisește timp: numărul de treceri al utilajelor se reduce considerabil. La o singură trecere a semănătorii semințele sunt încorporate în sol calitativ. Sistemul necesită reducerea cu 20-50% a necesarului de brațe de muncă.

Costuri mai reduse de combustibil: mai puține treceri pe câmp va reduce dramatic costurile de combustibil.

Mai puțină pierdere de umiditate din sol: anume acesta ar fi unul dintre factorii ce fac tot mai mulți fermieri să opteze pentru sistemul No-till. Reziduurile de plante ce acoperă solul nu permit evaporarea excesivă a apei, astfel obținem un sol cu suficientă umiditate.

Ce-i drept, solul în acest sistem se încălzește mai greu, astfel termenul de semănat va fi diferit.

Sol mai sănătos: în câmpurile care nu sunt cultivate, când reziduurile de plante se descompun într-un ritm natural la suprafața solului, multe forme de viață cresc în și pe sol.

Acest lucru creează o ecologie de câmp mai sănătoasă, care contribuie la mai puține izbucniri de boli și dăunători. Evitând lucrarea solului, materia organică din sol poate crește, iar acesta este factorul numărul unu pentru solurile productive.

Evident, lista avantajelor poate fi continuată, însă ne oprim aici, unde am reușit să le menționăm pe principalele și continuăm cu dezavantajele sistemului.

Iar dacă doriți să citiți mai multe despre No-till, găsiți detalii pe acest link.

Dezavantajele No-till

Costul inițial al echipamentului fără prelucrare: da, da, anume costurile sporite cred că trebuie să marcheze capul acestei liste, din motiv că mulți fermieri nici nu testează tehnologia luând în calcul cât i-ar costa o semănătoare performantă No-till.

Astfel, investiția inițială în echipamente și utilaje poate fi unul dintre factorii majori de descurajare pentru trecerea de la cultivarea convențională la agricultura conservativă.

În general, totuși, acești bani pot fi recuperați prin recolte obținute cu cheltuieli mai mici datorită avantajelor menționate anterior, economii de forță de muncă și vânzarea echipamentelor vechi de lucrare a solului și reducerea numărului tractoarelor sau eliminarea tractoarelor ce nu mai sunt necesare.

Necesitatea studierii avansate a tehnologiei No-till: unii fermieri nu doresc să învețe noile tehnici, preferând să rămână la cultivarea convențională.

Majoritatea agricultorilor care au optat pentru No-till menționează că învață continuu pentru a adapta tehnologia cerințelor din câmpul pe care îl au în gestiune.

Totuși, există multe surse și produse în curs de dezvoltare care ar putea ajuta fermierii să învețe tehnologia.

Pe unele terenuri se pot forma ravene: Ca rezultat pe termen lung al însămânțării fără lucrare, se pot forma șiruri, potențial devenind mai adânci pe parcursul anului, deoarece câmpul nu este netezit continuu cu prelucrarea solului.

Folosirea culturilor de acoperire și realizarea corectă a lucrărilor, poate ajuta la reducerea fenomenului. Menținerea unor cantități mari de mulci reduce, de asemenea, tendința de a forma rigole.

Anvelopele cu structură radială cu presiune joasă, tractoarele pe șenile și modificarea schemei de semănat pe câmp reduc, de asemenea, tendința de a se forma rigole.

Utilizare potențial sporită a substanțelor chimice: în timp ce realizarea arăturii și altor lucrări poate ajuta la reducerea buruienilor, în majoritatea cazurilor No-till necesită încă utilizarea erbicidelor.

Cantitățile sunt mai mari în primii ani, însă se reduc pe măsură ce sistemul începe să lucreze. În plus, realizarea unor asolamente corecte în care să fie asigurată alternarea culturilor cu diferite sisteme radiculare și cu diferite densități diminuează cantitatea și spectrul de buruieni.

În plus, lăsând semințele de buruieni deasupra suprafeței solului, unde sunt predispuse să fie mâncate de insecte, păsări și șoareci, sau putrezind, ajută la menținerea sub control a buruienilor.

Controlul rozătoarelor: controlul șoarecilor devine problematic pe terenurile unde nu sunt fâșii de protecție și pierderile de recoltă în urma recoltării sunt mari.

În plus, dacă resturile de plante nu sunt distribuite uniform, la fel devin culcușuri atractive pentru rozătoare. Astfel, pentru a evita riscul înmulțirii șoarecilor se recomandă crearea condițiilor favorabile pentru dezvoltarea prădătorilor naturali și gestionarea corectă a reziduurilor de plante.

Mai multe detalii despre Cum utilizăm corect resturile de plante.

Luminița Crivoi
Luminița Crivoi
Expert în agricultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Rațe mute (leșești) – rasă valoroasă pentru carne

Rațele mute sau leșești sunt crescute pentru producția de...

Insecte utile: vezi speciile ce distrug dăunătorii la legume

În orice fel de legumicultură: câmp deschis, sere sau loturi pe lângă casă, obligatoriu se dezvoltă diverse insecte folositoare,...

Plum pox sau vărsatul prunelor – ce facem cu pomii bolnavi

Plum pox sau vărsatul prunelor (Prunus virus) este o boală întâlnită frecvent în toate plantaţiile de prun, cais și...

Diareea și balonarea la iepuri. Cauze, tratament

Diareea nespecifică la iepuri poate fi provocată de factori stresanți sau alimentația neigienică și dezechilibrată. Unul dintre motive ar putea...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate