Rolul fâșiilor de protecție pentru culturile agricole

Pentru realizarea performanțelor agricole durabile sunt necesare perdele forestiere de agro-protecție.

Perdelele de protecţie sunt nişte fâşii formate din mai multe rânduri de arbori, pomi și arbuşti care înconjoară solele asolamentelor, drumurile si centrele gospodăreşti. 

Perdelele forestiere au un rol important în protejarea culturilor agricole împotriva secetei, eroziunii şi alunecărilor de teren.

Conform studiilor efectuate de Organizația pentru Alimentație și Agricultură (FAO) în diverse state, efectul perdelelor forestiere conduce la un spor mediu de recoltă de 15%.

Perdelele forestiere de protecţie reduc forţa vântului şi îmbunătăţesc microclima câmpurilor, reţin zăpada şi preîntâmpină spulberarea ei de pe câmpuri, reţin, de regulă, scurgerea apelor, provenite din topirea zăpezii şi a ploilor torenţiale, îmbunătăţesc regimul hidrologic al teritoriului şi sporesc umiditatea câmpurilor, protejează solul de spălare şi eroziune, precum şi de deflaţie.

Experimental s-a stabilit că un hectar de pădure sau de fîşii forestiere în perioada de vegetaţie activă în timp de 24 ore pompează din sol în aer mai mult de 30 t de apă. Astfel, pe timp de arşiţă, umiditatea relativă a aerului creşte cu câteva procente.

Pe timp de secetă, datorită fîşiilor forestiere umiditatea relativă a aerului creşte cu 10%, iar capacitatea de evaporare a plantelor se reduce în medie cu 15-20%, deci fîşiile forestiere în perioada de vegetaţie asigură economisirea apei.

De exemplu, pe semănăturile de culturi timpurii de primăvară – 10-15 mm, de floarea soarelui – 20 mm, de porumb – 30 mm.

Dacă în apropierea colectoarelor de apă nu există terenuri împădurite, scurgerea apei de pe suprafaţa solului constituie 50-60%, dacă sunt împădurite 10% din teritoriu – 20-27%, dacă 30% – constituie 15-20%, iar dacă 50% scurgerea apei de pe suprafaţa solului constituie 13-15 %.

Perdelele forestiere contribuie la acumularea substanţelor organice în sol. Pe terenurile agricole protejate de perdele forestiere conţinutul de humus în stratul arabil s-a mărit cu 0,21-0,50%, în orizontul de sub stratul arabil se remarcă doar tendinţa spre mărire (0,09-0,07%).

Perdelele forestiere generează sporuri de recoltă

Rolul perdelelor forestiere în lupta cu eroziunea solului şi cu seceta a fost studiat detaliat în nordul țării (ICCC „Selecţia” din Moldova), în centru şi la sudul ei (Universitatea Agrară din Moldova, Staţia silvică experimentală, I.C.Ş.P.A. „A. N. Dimo”).

Adaosul la recolta de grâu de toamnă, datorită perdelelor forestiere, în decursul a 4 ani, a alcătuit 2 q/ha, iar în anii secetoşi 5,6 q/ha.

În experienţele efectuate în anul secetos 1973 în cadrul ICCC „Selecţia” din Moldova, lucerna în primul an de viaţă, pe câmpul cu perdea forestieră de protecţie, fără aplicarea îngrăşămintelor, a dat 198 q/ha de masă verde, iar cu aplicarea îngrăşămintelor minerale – 233 q/ha.

Pe câmp deschis, făгă perdea forestieră de protecţie, s-au obţinut, respectiv, 137 şi 174 q/ha.

În România, în condiții de secetă moderată, s-au obținut cu 43% mai mult grâu de toamnă, cu 61% porumb ştiuleți şi cu 28% floarea soarelui.

Aceste rezultate reprezintă efectul influenței exercitate de perdele asupra reducerii semnificative a vitezei vântului în câmpul protejat.

În condițiile irigării, perdelele forestiere măresc transpirația productivă cu 13% și recolta cu până la 30% față de câmpurile irigate, dar neprotejate cu perdele.

De asemenea, se micșorează cu 17% consumul de apă la tona de masă vegetală produsă, ceea ce înseamnă reducerea normei de irigat, deci costuri mai mici.

Efectul perdelelor de protecţie este vast, printre avantaje se numără:

• atenuarea vitezei vânturilor şi a evaporării apei din sol cu 50%;
• naşterea unor mase de vapori şi curenţi ascensionali necesari condensării şi producerii ploilor în zonele cu deficit mare de precipitaţii;
•  reţinerea mai îndelungată a zăpezii şi protejarea solului contra îngheţurilor;
•  realizarea unui surplus de umiditate în sol;
•  fertilizarea suplimentară a solului (prin frunze care cad pe sol);
•  realizarea unor condiţii mai prielnice de polenizare a plantelor cultivate (prin vânt);
•  reducerea polegnirii şi scuturării culturilor de câmp;
• reducerea eroziunii solului (care se produce pe cale eoliană, sau prin scurgeri de suprafaţă);
•  împiedicarea alunecărilor superficiale de teren (prin sistemul radicular);
• materialul lemnos pus la dispoziţia populaţiei va îndestula nevoile locale, dând timp pădurilor statului să se refacă;
•  sporirea cantitativă şi calitativă a producţiei agricole;
• influenţează direct sau indirect asupra sănătăţii oamenilor, determinând şi o stare psihică corespunzătoare.

Recomandări la înființarea perdelelor forestiere

Pentru protecţia culturilor agricole se recomandă perdele semipenetrabile late de 8—20 m. Efectul perdelelor se resimte pe o distanţă egală cu de 30 ori înălţimea lor şi, deci, perdelele principale trebuie să se găsească la această distanţă. 

Amplasarea fâşiilor forestiere de protecţie a câmpurilor trebuie să fie coordonată cu relieful cîmpurilor și să nu împiedice efectuarea lucrărilor agrotehnice.

Arborii în structura făşiilor forestiere trebuie să fie amplasaţi în rânduri separate, iar arbuştii – în câteva rânduri. 

Conform destinaţiei, o parte din fâşiile de protecţie a câmpurilor pe terenurile arabile se amplasează perpendicular direcţiei vânturilor predominante, altele transversal.

Distanţa dintre perdelele forestiere de protecţie

Ca regulă generală, distanţa dintre perdelele forestiere de protecţie principale se calculează în funcţie de înălţimea pe care o realizează arborii din compoziţie la 25 – 30 de ani, în condiţiile respective staţionale, cu formula: D = 25H – pe terenuri cu pantă până la 5% și  D =(100 H): 4+p – pe terenuri cu pantă peste 5%, unde: 

• D = distanţa în metri dintre perdelele principale; 
• H = înălţimea probabilă a arborilor la 25 – 30 de ani. Orientativ se recomandă H = 25 m în condiţii de sol cu fertilitate bună, H = 15 m în condiţii de sol cu fertilitate mijlocie şi H = 10 m în condiţii de sol cu fertilitate scăzută;
• p = panta terenului în procente. 

Distanţa dintre perdelele secundare este de cca 4 ori mai mare decât distanţa dintre perdelele principale.

Pentru a se asigura trecerea între unităţile de cultură a utilajelor, vehiculelor, etc., la intersecţia perdelelor dintr-o reţea se lasă deschideri cu lăţimea de 30 m dispuse în zig – zag, iar de-a lungul perdelelor principale, din 500 în 500 de metri, se lasă deschideri de 6 – 7m dispuse oblic.      

La înfiinţarea reţelelor de perdele forestiere de protecţie a câmpului se va folosi următoarea schemă: 500m x 1000 m, respectiv 500 m între perdelele principale şi 1000 m între perdelele secundare, creându-se astfel module în suprafaţă de 50 ha, suprafaţă optimă pentru organizarea asolamentului şi pentru efectuarea mecanizată a lucrărilor agricole. De la caz la caz, aceste distanţe pot suferi modificări.

La înfiinţarea reţelelor de perdele forestiere antierozionale pe solurile supuse eroziunii prin vânt, distanţa între perdelele principale este de 200 m pe nisipurile mobile. Pentru celelalte categorii de terenuri erodate prin vânt se vor adopta aceleaşi distanţe ca şi la perdelele forestiere de protecţia câmpului prezentate la punctul a).

Pentru protecţia solurilor supuse eroziunii prin apă, distanţa dintre perdele se stabileşte în funcţie de panta terenului, astfel:

• panta sub 6% – 300 m;
• panta între 6 – 10% – 200 m;
• panta între 11 – 15% – 150 m;
• panta peste 15% – 100 m.

Lăţimea perdelelor forestiere de protecţie

Pentru perdelele forestiere de protecţia câmpului se vor folosi perdele semipenetrabile. Acestea nu schimbă direcţia vântului dar îi slăbesc intensitatea şi favorizează depunerea uniformă a zăpezii în spaţiul protejat.

În zonele cu vânturi dominante puternice, lăţimea unei perdele principale este de 10,5 m iar a unei perdele secundare este de 7,5 m (distanţa între rândurile de arbori fiind de 1,5 m).

În zonele cu vânturi dominante moderate, lăţimea perdelelor principale este de 7,5 m iar a celor secundare este de 4,5 m.

Pentru fixarea nisipurilor mişcătoare, lăţimea perdelelor forestiere antierozionale principale este de 15-20 m, iar a celor secundare de 10 m. Lăţimea perdelelor forestiere antierozionale pentru protecţia solului împotriva eroziunii prin apă se stabileşte în funcţie de pantă şi de deschiderea versantului şi nu trebuie să depăşească 20-25 m; 

Fâşiile transversale se amplasează pe partea scurtă a câmpului. Fâşiile forestiere de protecţie a câmpurilor sunt proiectate din 3-5 rânduri de arbori.

Sortimentul de bază a acestora sunt arborii cu înălţimea pronunţată. În general, fâşiile forestiere de protecţie trebuie să formeze pe terenurile agricole o carcasă forestieră continuă.

Distanţa între rânduri variază de la 1,5—2 m, iar distanţa pe rând este de 0,5—1,5 m în funcţie de speciile folosite şi de regiunea în care se înfiinţează perdelele.

Alegerea speciilor pentru înființarea fâșiilor forestiere

Alegerea speciilor de arbori, arbuşti şi pomi pentru perdelele de protecţie trebuie făcută cu mare atenţie, ţinând seama în special de cerinţele acestora faţă de sol şi climă. Speciile alese trebuie să fie rezistente la condiţiile pedoclimatice din stepă. 

Speciile care intră în componenţii perdelelor de protecţie se clasifică în:

• specii principale sau de bază, care constituie partea principală a perdelei. Ele au rolul de a asigura înălţimea și desimea în partea de sus a perdelei. Ca specia de bază se folosise: stejarul, salcâmul, ulmul, frasinul, plopul etc.
• specii secundare sau însoţitoare, care au rolul de a stimula creşterea în înălţime a speciilor principale. Ca specii secundare se folosesc: arţarul tătăresc, jugastrul, teiul de deal, cornul, etc.
• arbuştii au rolul de a umbri solul, protejându-l împotriva îmburuienirii. Se folosesc ca arbuşti: lemnul câinesc, porumbarul, măceşul, salba moale, coacăzul auriu, etc.

Din perdelele de protecţie nu trebuie să lipsească speciile pomicole (dudul alb, vişinul comun, corcoduşul, zarzărul, prunul, cireşul amar, vişinul turcesc și, în regiuni cu climat mai blând, nucul).

Se recomandă ca o treime  din suprafaţa iazulilor din stepă  să fie împădurite, la adăpostul cărora iarba ar creşte mai bogată şi s-ar obţine în plus material lemnos.  

Înfiinţarea perdelelor de protecţie se face prin însămânţări directe si plantaţii într-un teren bine pregătit.

În primii ani, trebuie să se aplice riguros lucrările de întreţinere. În ceea ce priveşte tăierile si răritul, acestea se face cu o deosebită grijă și la intervale cât mai dese, pe tot timpul vieţii perdelei.

Lucrările necesare la înființarea fâșiilor forestiere

1. Lucrarea de pregătire a solului:  arătura de toamnă și pe fâșii de maxim 80 cm lațime, la adancimea de 30-40 cm; distanța între fâșii depinde de compoziția și schema de plantare ce urmează a fi folosite (2 x 1 m). La înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie, se va executa și pregătirea integrală a solului pe toată lăţimea perdelei printr-o arătură la adâncimea de 28 – 32 cm, urmată de discuire. La înfiinţarea perdelelor forestiere antierozionale pentru protecţia solului împotriva eroziunii prin apă, pregătirea solului se face manual în tăblii sau în vetre. 
2. Marcarea cu jaloane: se va face în randuri drepte și paralele, pentru a ușura lucrarile de întreținere mecanizată. 
3. La înfiinţarea perdelelor forestiere de protecţie se utilizează toate metodele de instalare pe cale artificială a culturilor forestiere şi anume: prin plantaţii, semănături directe şi butăşiri. Metoda principală de lucru este plantarea cu material săditor de calitate superioară. Plantarea puieţilor se execută în gropi de 30/30/30 cm – puieţi de talie mică, 50/50/50 cm – salcia şi 60/60/60 cm – plop euramerican. Plantarea propriu-zisă se va face obligatoriu cu udarea rădăcinii puietului. Instalarea culturilor prin semănături directe se recomandă în cazul stejarului, folosind ghindă preîncolţită care se introduce în cuiburi simple sau grupate. Prin butăşire se pot introduce plopii negri, sălciile, caprifoiul şi alte specii care butăşesc uşor. 
4. Lucrarea de întreținere principală constă în combaterea buruienilor și udările periodice. Combaterea buruienilor se va face în primii ani manual – cu sapa, urmând ca în anii următori să se execute mecanizat.
5. Lucrarea de afânare a solului din vecinătatea puieților se va face cu ajutorul rotoarelor verticale ale echipamentului de întreținere, odată cu lucrarea de combatere a buruienilor. În fiecare an, până la încheierea stării de masiv, se vor executa lucrările de întreţinere a plantaţiilor: manual pe rândul de puieţi şi mecanic sau hipo printre rânduri.
6. Retezarea puieţilor de foioase cu excepţia celor de frasin şi de ulm de Turkestan, revizuirea plantaţiilor, mobilizarea solului.

Toate aceste lucrări se execută din momentul înființării perdelei până când perdeaua se dezvoltă singură, fără a mai fi nevoie de întreținere.

La alegerea sortimentului de arbori şi arbuşti pentru reconstrucţia perdelelor forestiere de protecţie vor fi favorizate speciile autohtone de o productivitate şi stabilitate înaltă, precum şi exoţii perspectivi.

Participarea exoţilor (salcâm, glădiţă etc.) va fi limitată/plafonată, fiind introduşi prioritar în cazul condiţiilor pedomorfologice dificile (sărături, soloneţuri, eroziuni puternice, ravene, ogaşe etc.), precum şi în contextul ameliorării aspectului estetic al zonelor de recreaţie limitrofe a perdelelor forestiere de protecţie reabilitate.

Cea mai bună perioadă de îngrijire a fâşiilor de protecţie este toamna târzie, după căderea frunzelor, iar în fâşiile antierozionale – primăvara devreme, până la înmugurire.

În ultimii ani constatăm defrişarea rapidă a fâşiilor forestiere de către populaţie, care nu conştientizează că acestea joacă un rol important în prevenirea proceselor de eroziune, acumularea şi conservarea eficientă a umidităţii în sol.