Sistemul No-till: ce reprezintă și cum poate fi implementat

Abordările în conservarea solului sunt în continuă cercetare și desăvârșire. La o extremitate, lucrările convenționale ale solului, de obicei, implică inversarea mecanică agresivă a solului, ceea ce duce la pierderi ridicate de carbon organic (C), perturbării biologiei solului și la eroziunea cauzată de vânt și apă.

În altă extremă se află no-tillage (zero tillage) care lasă cea mai mare parte a solului neatins, asigurând protecția împotriva eroziunii și pierderilor de C în atmosferă.

Scăderea conținutului de materie organică, compactarea și eroziunea solului nu sunt stopate în cadrul sistemelor convenționale și minime de lucrare solului, se cer abordări mai complexe dar, totodată, să asigure și intensificarea durabilă a fitotehniei.

Compararea diferitor practici agricole (aplicate la culturile anuale) cu referire la problemele de mediu

Agricultura Conservativă (AC) este un sistem de agricultură care poate preveni pierderile de teren arabil și, în același timp regenera terenurile degradate; promovează menținerea unei acoperiri permanente a solului, disturbanța minimă a solului și diversificarea speciilor de plante cultivate; sporește biodiversitatea și intensifică procesele biologice naturale deasupra și dedesubtul suprafeței solului, care contribuie la creșterea eficienței utilizării apei și a elementelor nutritive și la o producerea durabilă a culturilor.

Agricultura Conservativă se bazează pe aplicarea a trei principii:

1. Disturbanța mecanică minimă a solului (adică no – tillage) prin amplasarea directă a semințelor și a îngrășămintelor.
2. Acoperirea permanentă a suprafeței solului (cel puțin 30%) cu reziduuri de plante și/sau cu culturi succesive.
3. Diversificarea speciilor prin diferite alternări și asociații de culturi care implică cel puțin trei culturi diferite.

Doar la aplicarea concomitentă a acestor principii se poate vorbi despre conservarea resurselor naturale.

Agricultura Conservativă necesită cu 20-50% mai puțină forță de muncă și contribuie enorm la reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră prin reducerea consumului de energie și prin ameliorarea eficienței utilizării elementelor nutritive. În același timp, aceasta stabilizează și protejează solul de degradare și de eliberarea carbonului în atmosferă.

Efectul aplicării simultane a principiilor Agriculturii Conservative

Soluri mai sănătoase

Solurile aflate sub AC au capacități foarte mari de infiltrare a apei reducând scurgerile și eroziunea solului. Acesta îmbunătățește calitatea apei de la suprafață, reducând poluarea cauzată de eroziunea solului și ameliorează resursele de apă subterană.

În multe zone s-a observat că după câțiva ani de practicare a Agriculturii Conservative, izvoarele care au secat acum mulți ani au început să izvorască din nou. Efectul potențial al unei adopții masive a agriculturii conservative asupra bilanțului global de apă încă nu este pe deplin recunoscut.

Recolte sporite

AC nu este în nici într-un caz o agricultură cu o producție scăzută, dar permite obținerea recoltelor comparabile cu agricultura intensivă modernă, însă într-un mod durabil. Recoltele au tendința de a crește pe parcursul anilor, cu scăderea variației recoltelor.

Costuri reduse

Pentru agricultor, AC este în mare parte atractivă deoarece permite reducerea costurilor de producție, reducerea timpului și a forței de muncă, în special în momentele de vârf, cum ar fi pregătirea solului și semănatul culturilor, iar în sistemul de mașini reduce costurile investițiilor și întreținerii mașinilor pe termen lung.

Gestionarea reziduurilor vegetale în AC

Acumularea și păstrarea reziduurilor vegetale la suprafață solului este unul din principiile fundamentale ale Agriculturii Conservative. Aproape toate avantajele sistemului reies din acoperirea permanentă a solului și doar câteva de la nelucrarea solului.

Paiele, cioclejii, frunzele, pănușile și alte parți ale plantelor care rămân în câmp de la cultura precedentă recoltată pentru boabe sau altă producție de bază se referă la rezduurile vegetale. În cantitatea de reziduuri pot fi incluse și culturile succesive cu buruienile uscate sau cu alt material vegetal.

Avantajele acoperirii solului cu reziduuri vegetale

Beneficiile acoperirii suprafeței solului cu reziduuri vegetale sunt mai pronunțate odată cu creșterea nivelului de acoperire a suprafeței solului și respectiv, cantitatea de reziduuri lăsate la suprafața solului.

Eficacitatea reziduurilor pentru conservarea solului

Acoperirea solului cu resturi vegetale asigură:

• Sporirea infiltrării apei;
• Micșorarea evaporării apei;
• Mărirea cantității de apă accesibilă plantelor;
• Micșorarea eroziunii de apă și de vânt;
• Sporirea activității biologice;
• Sporirea cantității de materie organică și de nutrienți în sol;
• Moderarea temperaturii solului;
• Micșorarea îmburuienării.

Pentru ca reziduurile vegetale să-și îndeplinească funcțiile, ele trebuie gestionate cu multă iscusință. Pentru aceasta în AC există o noțiune specială – managementul (gestionarea) reziduurilor. Aceasta se realizează prin metode mecanice și biologice.

O cantitate de 6-10 t/ha de reziduuri ar fi optimală, inclusiv și cu masa vegetală a culturilor succesive. În intervalul speciilor de plante cultivate întotdeauna se întâlnesc soiuri sau hibrizi care formează o masă vegetală mai mare. Acolo unde condițiile permit este necesar de cultivat hibrizii și soiurile care formează o masă vegetală abundentă.

Nici într-o situație nu se recomandă arderea paielor. Paiele pot fi înstrăinate de pe câmp doar în condițiile când cantitatea lor este prea mare și distribuirea lor uniformă este dificilă.

Gestionarea reziduurilor vegetale la culturile care lasă miriște (în special la grâu, orz, ovăs, secară)

Începe odată cu perioada de recoltare, deoarece după trecerea combinei rămân paiele. Paiele se distribuie cât mai uniform pe teren. Se evită oprirea combinei în lan în timpul recoltării, schimbarea direcției de înaintare a combinei atunci când vântul bate puternic.

O metodă bună este utilizarea distribuitoarelor de paie. Atenție deosebită este necesar de acordat distribuirii plevei. În caz când pleava nu este distribuită într-un mod corespunzător, pot apărea probleme pe parcursul întregii perioade de vegetație. Prima problemă poate fi – calitatea inferioară a semănatului la deplasarea semănătorii pe pleavă.

Înălțimea de cosire a miriștii este un moment foarte important și necesită o atenție majoră. Cultura și cantitatea de masă vegetală formată determină care sunt variantele posibile. Dacă miriștea se va cosi la o înălțime joasă atunci va scădea capacitatea de reținere a zăpezii a miriștii, și ca rezultat nu va fi posibil de acumulat mai multă apă. Cosirea la o înălțime prea mare va conduce la unele probleme de curățire a boabelor.

După culturile care lasă cantități nu prea mari de reziduuri cum ar fi: rapița, soia, mazărea, muștarul și inul, nu este necesară o abordare specială în gestionare a reziduurilor.

La recoltarea acestor culturi trebuie să se respecte regulile expuse mai sus – distribuirea uniformă a reziduurilor în lățimea de lucru a secerătoarei, evitarea grămezilor, brazdelor și nu este nevoie de mărunțire. Astfel reziduurile vegetale vor fi utile și își vor îndeplini funcțiile în cel mai bun mod.

După porumb și floarea soarelui

La recoltarea porumbului pentru boabe unii practicieni recomandă dezicerea de la mărunțirea reziduurilor. Cel mai bine este de a recolta doar știuleții, iar tulpinile să rămână în câmp fără a fi mărunțite. În așa caz sunt avantaje: recoltarea se realizează mai rapid, este mai mică sarcina pe combină, și respectiv, mai puține resurse vor fi cheltuite în termeni de carburanți, piese de schimb, timp.

Ce presupune disturbanța mecanică minimă?

Realizarea principiul disturbanța mecanică minimă a solului din punct de vedere tehnic este unul dintre cele mai dificile aspect al aplicării sistemului no – tillage. În practică principiul se realizează prin semănatul cu mașini de semănat speciale destinate pentru acest sistem.

Pentru realizarea semănatului în sistemul No –till mașina de semănat trebuie să:

• taie stratul de resturi vegetale;
• să pătrundă în sol ( chiar și în sol tasat) la adâncimea optimală de semănat;
• să plaseze cu precizie semințele în sol umed, încheind rigola și asigurând un contact optim dintre semințe și sol și, totodată, evitând contactul dintre semințe și resturile vegetale;
• să asigure o disturbanță minimă a solului –resturile vegetale rămase trebuie să asigure micșorarea eroziunii, scurgerilor și evaporării;
• sa aplice îngrășăminte odată cu semănatul.

Asolamentul în AC

La aplicarea sistemului No –till se acordă o atenție deosebită unei planificări minuțioase a asolamentului, care devine un factor compensatoriu. Trebuie să menționăm încă o dată importanța distribuirii uniforme a paielor – dacă paile nu sunt distribuite uniform în ele se acumulează un șir de organisme nocive.

Un asolament ideal trebuie să includă alternarea culturilor cerealiere și oleaginoase sau leguminoase. De exemplu, asolamentul cu următoarea alternare a culturilor:

1. Grâu
2. Rapiță
3. Orz
4. In,

permite a evita transmiterea bolilor de la o cultură la alta. Într- un astfel de asolament se ia în considerație și combaterea samuraslei de la cultura precedentă. Rotația culturilor graminee cu culturi dicotiledonate permite întreruperea ciclului de viață a dăunătorilor și a bolilor care au atacat cultura precedentă. În cadrul unui astfel de asolament miriștea cerealelor poate asigura o protecție a solului pe parcursul a 2 ani.

Sistemul no-till asigură condiții ideale pentru cultivarea plantelor furajere. Cu succes sunt cultivate astfel de plante ca rapița, mazărea, lintea și floarea soarelui, cu toate că oportunitățile de aplicare a erbicidelor sunt foarte limitate.

Cu toate că nu există plante cultivarea cărora nu este posibilă în sistemul no-till, așa culturi ca porumbul și sfecla pentru zahăr ar putea crea unele probleme. Cultivarea porumbului și soiei în sistemul no-till este realizată cu succes în regiunile unde temperatura nu limitează cultivarea acestor plante.

La planificarea asolamentului este necesar de a lua în considerație mai multe aspecte, unele din acestea sunt comune atât pentru agricultura convențională, cât și cea conservativă, dar o parte totuși trebuie menționate.

• Una și aceeași specie nu se va cultiva doi ani la rând pe același teren.
• Culturile fixatoare de azot sunt obligatorii în asolamentele AC.
• Alternarea culturilor graminee cu culturi dicotiledonate va permite soluționarea mai multor probleme în asolament.
• Rotațiile planificate vor conține specii de plante care aparțin la diferite familii botanice.
• Includerea culturilor succesive pentru a ameliora acoperirea suprafeței și sporirea conținutului de materie organică.

Acest articol include doar unele aspecte ale agriculturii conservative, citiți articolul integral accesând acest link.

Articolul integral a fost realizat de Mihail Rurac, expert în agricultura conservativă.