7.3 C
București
spot_img

-

HomepageArticoleMenta - beneficii, plantare și întreținerea culturii

Menta – beneficii, plantare și întreținerea culturii

Menta este numele comun pentru zeci de specii din genul cu același nume, cele mai des cultivate și utilizate fiind Mentha piperita (izmă-bună), Mentha spicata și Mentha crispa (mentă creață).

Frunzele lor sau planta întreagă sunt utilizate ca materie primă ce conţine ulei volatil (0,5-6% din substanţa uscată) utilizate pe larg în industria farmaceutică, alimentară şi cosmetică.

Compușii principali ai uleiului volatil de mentă sunt mentolul (45-70%) și mentonul (25%).

În acest articol vom descrie următoarele aspecte legate de utilizarea și cultivarea mentei:

  • Menta – beneficii pentru sănătate;
  • Cerințele mentei față de factorii mediului;
  • Fertilizarea mentei;
  • Înmulțirea și plantarea mentei;
  • Lucrările de întreţinere la mentă;
  • Când și cum se recoltează menta;
  • Productivitatea mentei.

Menta – beneficii pentru sănătate

Menta este folosită şi ca un component al diferitor ceaiuri medicinale.

Atât uleiul volatil de mentă, cât și ceaiul din părțile plantei se utilizează pentru:

  • Tratarea afecțiunilor biliare (colagog și coleretic) și gastritelor;
  • Efect spasmolitic, antiseptic, bactericid
  • Îmbunătățește funcțiile creierului și stimulează sistemul nervos central;
  • Previne greața și vărsăturile;
  • Îmbunătățește imunitatea;
  • Benefică în cazul alergiilor;
  • Adjuvant pentru regenerarea părului;
  • Induce somnolența;
  • Menține sănătatea orală;
  • Diminuează durerile menstruale.

Cerințele mentei față de factorii mediului

La fel ca salvia și lavanda, speciile de mentă fac parte din familia Lamiaceae, fiind plante ierboase, perene.

Însă spre deosebire de primele, la mentă se recomandă cultivarea ca plantă anuală, însă, uneori, cultura se poate menţine şi doi-trei ani.

Menta necesită un climat mai răcoros, suficient de umed, dar cu mult soare.

Faţă de sol, menta este o plantă pretențioasă, pentru cultivarea ei sunt indicate solurile afânate, permeabile, cu textură lutonisipoasă, cernoziomuri, cu reacția solului cuprinsă între 5 și 7.

Sunt contraindicate solurile grele și argiloase.

În schimb față de temperatură menta are cerinţe reduse, porneşte în vegetaţie la temperatura de 3-5 °C, temperatura optimă pentru o bună creştere și dezvoltare este de 18-20 °C.

În perioada rece, stolonii rezistă la temperatura de -25…-30 °C dacă sunt acoperiţi cu zăpadă.

În timpul vegetației, temperaturile mai ridicate de 23-25 °C determină creşterea procentului total de ulei eteric, dar îl scade pe cel de mentol.

Menta manifestă cerinţe mari faţă de apă, în special până la înflorire. Vegetează bine în zonele cu cantitatea anuală de precipitații cuprinsă între 600 şi 1.000 mm.

Specia este pretenţioasă atât la umiditatea solului, cât şi la umiditatea relativă a aerului.

Față de lumină prezintă cerinţe înalte, în condiţii de umbrire, creşte conţinutul de mentonă şi scade cel de mentol. Iar durata lungă a zilei influenţează favorabil atât producţia, cât şi compoziţia uleiului volatil.

Cele mai bune culturi premergătoare pentru mentă sunt: cerealele de toamnă, prăşitoarele timpurii, leguminoasele pentru boabe, borceagul, muştarul.

Monocultura este contraindicată. Menta poate reveni pe aceeaşi suprafaţă după o perioadă de minimum 4-5 ani.

Fertilizarea mentei

Cele mai bune rezultate de producţie se obţin la aplicarea următorului sistem de fertilizare: 20-30 de tone gunoi de grajd bine fermentat administrat la arătura de bază; 60-80 kg/ha P2O5; 60 kg/ha K2O.

Administrarea gunoiului de grajd determină un spor de producţie de 20-30%. Nu se recomandă gunoi de grajd proaspăt, deoarece stopează creşterea stolonului şi favorizează instalarea ruginei şi îmburuienarea.

Sporuri importante de producţie se asigură la mentă cu îngrăşăminte minerale, prin administrarea a 50-60 kg/ha substanță activă de azot; 60-80 kg/ha de fosfor; 40-60 kg/ha potasiu.

Îngrăşămintele cu azot se administrează parţial (50%) la pregătirea solului pentru plantat, iar restul primăvara, în faza de ramificare, printre rânduri încorporându-se prin prăşit.

Pentru a doua recoltă, în acelaşi an, imediat după prima recoltare, se administrează 50-75 kg/ha azot.

Înmulțirea și plantarea mentei

Speciile de mentă cultivate sunt hibrizi naturali, în general autosterili, de aceea principala metodă de înmulțire este cea vegetativă.

În mod curent, menta se înmulţeşte prin stoloni recoltaţi de la culturile ce se desfiinţează sau din culturi speciale de la care se pot obţine 8-10 t de stoloni/ha.

Stolonii se recoltează din plantaţiile din anul I, bine întreţinute, fertilizate şi irigate.

Pentru a putea fi plantaţi, stolonii trebuie să fie albi, turgescenţi, lipsiţi de urmele de atac de boli şi dăunători, să aibă lungimea de 15 cm, 3-5 noduri, iar în masa lor să nu mai existe mai mult de 10% resturi de tulpini.

Menta se plantează la distanţe de 70 cm între rânduri, iar pe rând la 8-10 cm, pentru a asigura la un metru liniar cel puţin 10-12 plante (14-17 plante/metrul pătrat).

Nu trebuie depăşită densitatea de 25 plante/metrul pătrat, deoarece umbrirea reciprocă influenţează negativ conţinutul de ulei volatil.

La densitate mai mare, consumul de apă creşte mai mult şi în condiţii de evapotranspiraţie plantele pierd din frunze.

Stolonii se aşază în rigole cap la cap, la adâncimea de 10-15 cm, apoi se acoperă.

Nu se plantează în sol uscat, deoarece stolonii se deshidratează, iar aceasta constituie principala cauză care determină nerealizarea densităţii culturii.

Pe fiecare hectar să plantează circa 1 200 kg de stoloni de mentă de bună calitate (proaspeţi şi curăţaţi).

Plantarea stolonilor se execută toamna (în luna octombrie) sau primăvara, foarte timpuriu, în cazuri excepţionale.

Avantajele plantării din toamnă sunt următoarele:

  • producţia de masă vegetală şi ulei volatil este mai mare cu cel puţin 25%;
  • atacul frunzelor atacate de rugină este însemnat mai mic sau chiar inexistent;
  • maturitatea de recoltare mai timpurie;
  • lipsa necesității de a păstra stolonii peste iarnă.

Lucrările de întreţinere la mentă

Imediat după plantare se tăvălugește cu un tăvălug inelar, urmat de o grapă uşoară;

Primăvara, până la răsărire, se efectuează grăparea perpendicular pe direcţia rândurilor, cu grapa reglabilă la adâncimea potrivită, pentru a nu scoate stolonii din pământ.

Buruienile se distrug mecanic prin praşile și pliviri, până când plantele acoperă intervalul dintre rânduri.

Combaterea buruienilor pe cale chimică se recomandă numai la culturile destinate extragerii uleiului.

Combaterea ruginii (Puccinia menthae) se face prin măsuri preventive agrofitotehnice.

Irigarea se asigură prin 4-6 udări, din care una-două după recoltare, pentru stoloni şi pentru a doua recoltă, în funcţie de condiţiile climatice din anul de cultură. Cu 7-10 zile înainte de recoltare, menta nu se mai irigă. Irigarea se face prin aspersiune.

Toamna, pe plantaţiile de mentă care se țin și pentru al doilea an de cultură, se aplică o arătură de acoperire.

În anul al doilea, primăvara, terenurile se grăpează pentru nivelare, iar după răsărirea plantelor se fac praşile mecanice între rânduri, cu scopul de a reface rândurile şi a le plivi.

La deficit de umiditate, se aplică 3-5 udări cu norme de 400-500 m3 de apă la hectar.

Când și cum se recoltează menta

În funcţie de destinaţia producţiei,

Recoltarea mentei pentru producerea de ulei volatil are loc când 50% din ramificaţiile plantelor sunt înflorite, se recoltează mecanizat, prin cosire, la înălţimea de 5-10 cm, pe timp uscat.

Acest lucru se realizează în zilele cu soare, fără vânt, între orele 10 şi 14, când plantele conţin cea mai mare cantitate de ulei volatil, după câteva ore, plantele se transportă la distilerie

Pentru obținerea masei vegetale a mentei, se cosește la faza de înflorire a 50-75% din plante, se recoltează pe timp însorit, călduros.

Menta uscată. FOTO: gardenerspath.com

Planta se usucă pe cale naturală (în şoproane, poduri sau încăperi curate, bine aerisite şi uscate) sau artificial, la o temperatură de 35°C. Randamentul de uscare al frunzelor este de 6:1, iar cel al plantei întregi – 4:1.

Productivitatea mentei

În culturile bine întreținute se obţin 10-20 t/ha de masă proaspătă, respectiv 2,5 t/ha de masă uscată sau 1 000-1 300 kg/ha de frunze uscate.

În anul I de cultură se obţin cele mai ridicate producţii şi stoloni cu valoare deosebită. În anul al II-lea de exploatare, producţia de masă vegetală poate creşte, însă conţinutul de ulei volatil se reduce la jumătate.

Citește și Cultura de gălbenele. Cerințe, întreținere și îngrijire.

Irina Pompuș
Irina Pompuș
Specialist în horticultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Plum pox sau vărsatul prunelor – ce facem cu pomii bolnavi

Plum pox sau vărsatul prunelor (Prunus virus) este o...

Boala hemoragică a iepurilor – maladie contagioasă

Boala hemoragică a iepurilor este o boală infectocontagioasă, specifică iepurilor, cu evoluție acută (rapidă), caracterizată printr-un sindrom hemoragic însoțit...

KWS Semințe – aniversează 20 de ani în România

KWS Semințe România a marcat a 20-a aniversare a companiei într-un eveniment festiv care a avut loc pe 23...

Dihorul – cum protejăm păsările de gospodărie. Remedii utile

Deși au un aspect foarte drăgălaș, dihorii sunt animale prădătoare, destul de puternice, înzestrate cu gheare și dinți ascuțiți...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate