3.2 C
București
spot_img

-

HomepageArticoleCultura de gălbenele. Cerințe, întreținere și îngrijire

Cultura de gălbenele. Cerințe, întreținere și îngrijire

Gălbenelele (Calendula officinalis) sunt unele dintre cele mai nepretențioase plante medicinale cultivate, ce pot aduce un profit bun chiar și de pe suprafețe mici.

În acest articol vom explica următoarele aspecte legate de cultivarea gălbenelelor sau calendulei:

  • Descrierea și importanța gălbenelelor;
  • Cerințele calendulei față de factorii mediului (lumină, temperatură, apă, sol);
  • Pregătirea terenului pentru cultivarea gălbenelelor;
  • Norme de semănat;
  • Întreținerea gălbenelelor;
  • Dăunătorii gălbenelelor;
  • Recoltarea inflorescențelor.

Descrierea și importanța gălbenelelor

Această specie face parte din familia Asteraceae, este o plantă anuală, cu înălțimea de 40–80 cm, puternic ramificată, acoperită cu perișori denși și emană un miros balsamic puternic.

Partea plantei care prezintă interes este inflorescența (ansamblu de flori grupate pe un ax terminal) de culoare galben-portocalie, numită la gălbenele antodiu. În luncție de soi numărul antodiilor formate pe o plantă pe parcursul anului poate varia de la 50 până la 500.

Soiurile moderne formează inflorescențe „bătute” de dimensiuni mult mai mari, respectiv, fiind mult mai productive.

Datorită conţinutului bogat în principii active au diverse utilizări în medicină și industria cosmetică. Florile au o acţiune cicatrizantă, antiinflamatorie, bactericidă. Sub formă de infuzii sau tincturi se utilizează la cicatrizarea şi vindecarea rănilor.

Florile bine uscate și mărunțite sunt folosite ca condiment şi colorant alimentar.

În grădini, gălbenele se cultivă nu doar ca plantă medicinală și decorativă, dar și ca o cultură ce îndepărtează din dăunătorii legumelor sau reduce atacul unor boli. Florile proaspete şi uscate datorită mirosului specific, se folosesc ca insecticid și în încăperi.

Citește și Cum se cultivă salvia. Cerințe față de mediu

Cerințele calendulei față de factorii mediului

Cerinţe faţă de temperatură

Gălbenelele manifestă cerinţe moderate faţă de temperatură. Seminţele germinează la temperatura de 2-4°C.

Germinarea gălbenelelor. FOTO: lovelygreens.com

Plantulele cu 1-2 frunze suportă şi bruma de -2–-4°C.

În același timp, temperatura influențează acumularea principiilor active în inflorescențe. Conţinutul optim de principii active în antodii se atestă în toiul verii, când temperaturile diurne oscilează între 25 şi 30°C.

Cerinţe faţă de umiditate

Specia nu este pretenţioasă la umiditate, însă în condiţiile insuficienţei acesteia, îşi stopează procesul de ramificare şi nu formează inflorescenţe noi.

Seceta influenţează negativ masa şi dimensiunile inflorescenţelor. De aceea, pe solurile cu textură uşoară și cu un conţinut redus de humus, gălbenelele necesită irigare.

Cerinţe faţă de lumină

Gălbenelele manifestă pretenţii moderate faţă de lumină. Se admite cultivarea lor în locuri parţial umbrite. În condiţii de umbrire esenţială ele îşi reduc dimensiunile antodiilor şi cota de flori ligulate.

Cerinţe faţă de sol

Gălbenelele nu manifestă pretenţii faţă de sol, dar se dezvoltă mai bine şi formează recolte mult mai bune dacă sunt amplasate pe soluri fertile, humice, afânate, bine aprovizionate cu apă şi care se încălzesc uşor.

Nu sunt recomandabile solurile saline sau cele invadate de buruieni.

Pregătirea terenului pentru cultivarea gălbenelelor

Pregătirea de bază a solului se realizează în funcţie de cultura premergătoare.

Gălbenelele nu sunt pretenţioase faţă de culturile predecesoare, totuși se obţin recolte mai mari, stabile şi cu cheltuieli reduse dacă sunt amplasate pe terenurile care s-a cultivat lucernă, borceaguri pentru furaj, leguminoase pentru boabe sau culturi prăşitoare.

Foarte reuşite în calitate de premergătoare sunt cerealele păioase de toamnă, care lasă terenul curat de buruieni şi asigură condiţii optime pentru pregătirea de bună calitate a solului până la semănat, condiţie determinantă uneori pentru reuşita culturii.

Gălbenelele pot fi plantate pe același teren peste 4-5 ani, pentru a evita samurasla în al doilea an după cultură şi pentru a preveni răspândirea şi atacul bolilor şi dăunătorilor.

Fertilizarea. Având o perioadă de vegetaţie destul de lungă, gălbenelele reacţionează pozitiv la administrarea îngrăşămintelor.

Se pot aplica doze moderate de fosfor şi potasiu (până la P45K45) la arătura de bază, iar primăvara odată cu realizarea cultivării terenului înainte de semănat se aplică azot (N45-60).

Seminţele și normele de semănat

Gălbenelele se seamănă primăvara, de regulă în luna martie, cu semănători legumicole. Pentru sporirea consistenţei seminţelor, înainte de semănat, pot fi amestecate cu o cantitate dublă de superfosfat granulat, procedeu ce asigură o mai bună distribuţie a seminţelor în sol şi respectiv, a plantelor pe teren.

Adâncimea de încorporare a seminţelor reprezintă 2-3 cm.

Norma de semănat este de 10 kg de semințe la hectar.

Odată cu semănatul se încorporează local şi superfosfat granulat (30-40 kg/ha), în special pe soluri cu fertilitate redusă şi când îngrăşământul de bază lipseşte sau a fost aplicat în doze mici.

Lucrări de întreţinere a gălbenelelor

Principalele lucrări sunt legate de distrugerea buruienilor, care preferabil să fie realizate mecanic, ci nu cu utilizarea pesticidelor, ținând cont de utilizarea gălbenelelor.

După răsărire, când se conturează deja rândurile, praşilele mecanice se realizează cu ajutorul grapei sau cultivatorului, utilat cu discuri de protecţie a plantelor pe rând.

Adâncimea de lucru a cultivatorului trebuie să constituie 6-8 cm la prima praşilă şi 8-10 cm – la următoarele.

Lucrările mecanice se completează cu praşile şi pliviri manuale, în funcţie de gradul de îmburuienare a plantaţiei.

Dăunătorii gălbenelelor

În plantaţii industriale, cultivate pentru materie primă, bolile şi dăunătorii gălbenelelor se combat prin măsuri fitosanitare:

  • respectarea igienei culturale;
  • asolamente;
  • distrugerea la timp a buruienilor şi rămăşiţelor plantelor premergătoare.

În cazul nerespectării măsurilor enumerate, gălbenelele pot fi atacate de buha-salviei, care îi nimiceşte frunzele şi florile, buha-verzei, ploşniţa-sfeclei.

În a doua jumătate a verii, plantele de gălbenele sunt foarte dur şi frecvent atacate de făinare de mană.

Recoltarea calendulei

Antodiile de gălbenele se recoltează pe măsura înfloririi (începând cu luna iunie până în septembrie). Ele se culeg manual, în coşuri sau sacoşe de pânză, fără a fi presate puternic.

În prima perioadă de înflorire, recoltarea se repetă la 2-3 zile, mai târziu – la 4-5 zile, în total executându-se 15-20 de recoltări.

După fiecare 5-6 recoltări trebuie aplicată o praşilă mecanică printre rânduri. Cu cât se vor culege mai des, cu atât gălbenelele vor forma mai multe inflorescenţe şi vor înflori mai abundent.

Inflorescenţele recoltate nu trebuie ţinute mult timp în grămezi sau coşuri la locurile de colectare, deoarece se încălzesc şi se încing, pierzându-şi culoarea şi calitatea.

Ele trebuie uscate la umbră, în încăperi bine aerisite şi curate, pe rame, pânze, hârtii, în straturi subţiri (600 g/m2 ), fiind amestecate şi întoarse cu regularitate.

În cazul culturii industriale pe suprafeţe mari, poate fi utilizată şi metoda de uscare artificială în uscătorii speciale. Antodiile se consideră uscate dacă la apăsarea cu degetul în centrul inflorescenţei aceasta se risipeşte.

Imediat după uscare, materia primă de gălbenele se ambalează, pentru a se evita degradarea ei (decolorare, brunificare), în lăzi căptuşite cu hârtie sau în saci de pânză.

Până la momentul livrării, producţia ambalată se păstrează în depozite întunecoase, bine aerisite, uscate şi curate.

Producţia de inflorescenţe uscate a gălbenelelor constituie 800-1 000 kg/ha pe terenuri fertile fără irigare şi peste 1 200 kg/ha – pe terenurile irigabile.

Bibliografie selectivă:

  1. V. Starodub „Tehnologii în fitotehnie”, Chișinău 2008
  2. N. Ciobanu, I. Pompuș, M. Cojocaru-Toma, „Plante din colecția Centrului Științific de Cultivare a Plantelor Medicinale USMF „Nicolae Testemițanu””, Chișinău 2019
Irina Pompuș
Irina Pompuș
Specialist în horticultură

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Cum se construiește o seră (solar) din țevi de plastic

Să fie oare dificil de montat o seră din...

Plantarea cireșului – sfaturi la înființarea unei livezi

La plantarea cireșului, pentru o cultură reușită, este important să se țină cont de mai multe particularități. Printre acestea...

Uleiul horticol – când și combinat cu ce îl aplicăm la pomi

Uleiul horticol este un produs ce are la bază uleiurile parafinice sau uleiul vegetal de rapiță, utilizat în scopul...

Îngrășămintele verzi: Top 5 specii de plante ce combat dăunători și boli din sol

Sideratele (îngrășămintele verzi) sunt plante cultivate în scopul încorporării lor ulterioare în sol pentru a îmbunătăți structura solului, a-l...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate