Salvia sau jaleșul-de-grădină (Salvia officinalis L.) este cultivată pe larg ca specie medicinală, etero-oleaginoasă, meliferă și condimentară.
Este un subarbust peren, cu tulpina înaltă de 25-80 cm, lignificată la bază. Frunzele sunt opuse, ovate, puternic pubescente și cu marginea fin dințată. Florile violete sunt grupate în inflorescențe.
Crește pe același teren 8-10 ani, iar începând din anul doi se pot obține până la 7 tone de masă vegetală la hectar.
În continuare vom discuta despre:
- Cerințele salviei față de factorii mediului (apă, lumină, sol);
- Pregătirea terenului pentru cultivarea salviei;
- Fertilizarea salviei;
- Pregătirea semințelor și semănatul salviei;
- Lucrări de întreținere a culturii de salvie;
- Recoltarea salviei.
Salvia – cerințe față de apă
Salvia este o plantă rezistentă la secetă. Cerinţe mari faţă de umiditate are în faza de încolţire a seminţelor. Necesarul de apă în perioada încolţirii constituie 600-700% faţă de masa seminţelor uscate.
La insuficienţa de apă în perioada încolţirii în jurul seminţei se formează o peliculă impermeabilă, care reţine dezvoltarea embrionului şi seminţele cad într-o stare de anabioză, din care cu greu pot fi reanimate.
Salvia – cerințe față de lumină
Salvia este o plantă de zi lungă, iubitoare de lumină. Chiar o umbrire de scurtă durată în perioada formării rozetei reduce considerabil intensitatea înfloririi şi productivitatea plantei.
De aceea salvia se cultivă pe terenuri deschise cu expoziţie sudică, curate de buruieni.
Tipuri de sol potrivite pentru cultivarea salviei
Salvia este o plantă puţin pretenţioasă faţă de soluri. Materie primă de calitate superioară înaltă se obţine pe toate solurile, în afară de cele puternic sărăturate, înmlăştinite şi cu nivelul apelor freatice aproape de suprafaţă – 1 m şi mai puţin.
Nu sunt potrivite solurile argiloase grele. Pe solurile sărace, erodate salvia asigură o producţie de inflorescenţe mai mică, însă conţinutul de ulei eteric este mai înalt decât pe solurile fertile.
În perioada iniţială de creştere, salvia are un sistem radicular slab dezvoltat şi necesită îngrăşăminte minerale, mai ales cu fosfor şi azot.
Ar putea să te intereseze și Cultivarea coriandrului.
Pregătirea terenului pentru cultivarea salviei
Cele mai bune premergătoare pentru salvie sunt cerealele de toamnă, culturile furajere recoltate timpuriu pentru masă verde şi fân, după care terenul se curăţă de buruieni prin lucrarea solului după metoda de semiogor.
Dacă salvia se seamănă după culturile păioase, îndată după recoltare şi eliberarea câmpului se execută dezmiriştirea, se introduc îngrășămintele de bază. Cu cel puțin 30-35 zile înainte de semănat se ară la adâncimea de 25-27 cm.
Salvia este o cultură microspermă (cu semințe foarte mici), de aceea se practică o încorporare superficială a seminţelor. Solul pentru semănat se pregăteşte minuţios, se nivelează şi se tăvălugeşte moderat.
Fertilizarea salviei
Salvia reacţionează foarte bine la aplicarea îngrăşămintelor organice combinate cu cele minerale. Se recomandă o doză de 20 t/ha de îngrăşăminte organice.
Cu o producţie de 3 t/ha de inflorescenţe salvia extrage din sol de pe un ha: 300 kg de azot, 75 kg de fosfor şi 300 kg de potasiu.
Fertilizarea suplimentară cu azot se recomandă la maturizarea fizică a solului, iar cu fosfor în timpul primei şi celei de-a doua lucrări a intervalelor dintre rânduri. În al doilea an de viaţă salvia trebuie fertilizată suplimentar în funcţie de cantităţile de îngrăşăminte aplicate în anii precedenţi.
Pregătirea semințelor și semănatul salviei
Salvia asigură plantule răsărite uniform numai când este semănată în preajma iernii, în a doua jumătate a lunii octombrie – prima decadă a lui noiembrie, când temperatura solului scade până la 4-6°C. Plantulele răsar primăvara.
Semănatul mai devreme poate să asigure plantule răsărite din toamnă, care însă vor pieri iarna. Dacă solul este destul de umezit, seminţele de salvie devin mucilaginoase, încolţesc repede şi energic.
Semănatul de primăvară nu asigură desimea necesară a plantelor şi de aceea el poate fi aplicat numai în cazul pieirii semănăturilor din preajma iernii. În aşa caz, răsar numai în prezenţa umiditătii neîntrerupte.
Pentru semănatul de primăvară se folosesc numai seminţe fermentate. Seminţele se amestecă cu nisip uscat, cernut prin sită cu ochiurile de 1,5 mm. La 1 kg de seminţe se iau 2 kg de nisip şi, după aceea, amestecul se umezeşte treptat, amestecându-se permanent. La fiecare 10 kg de seminţe se consumă 6 l de apă.
Pentru semănat se folosesc seminţe cu capacitatea de încolţire de cel puţin 70%. Pentru a obţine o recoltă înaltă numărul plantelor la 1 ha trebuie să fie de 300-400 de mii în primul an de vegetaţie şi de 150-200 de mii în al doilea an. O astfel de desime se obţine la norma de însămânţare de 8-10 kg/ha.
Această normă este de câteva ori mai mare decât cea calculată. Cotiledoanele salviei străbat cu greu stratul acoperitor de sol. De aceea procentul de răsărire în câmp este foarte mic – până la 25-30%.
Adâncimea de îngropare a seminţelor depinde de compoziţia mecanică a solului: pe solurile grele 2-3 cm, pe cele uşoare 3-4 cm.
Salvia se seamănă în rânduri distanţate cu intervalul dintre rânduri de 70 cm. Însă o recoltă maximă asigură semănăturile cu distanţa dintre rânduri de 45 cm, ceea ce face posibilă o distribuire uniformă a plantelor în rânduri, folosirea mai eficientă a suprafeţelor de nutriţie şi lumina, exclude inhibiţia reciprocă a plantelor.
Semănăturile în rânduri distanţate la 70 cm permit de a mări suprafața cultivabilă şi de a efectua lucrările de îngrijire cu viteze sporite, ceea ce reduce preţul de cost al producţiei.
Lucrări de întreținere a culturii de salvie
Îngrijirea semănăturilor în primul an de vegetaţie.
Imediat după apariţia plantulelor, intervalele dintre rânduri se cultivă la adâncimea de 6-8 cm. După aceasta se execută plivitul manual pe rânduri. Ulterior, pe măsura necesităţii, se efectuează încă 2-3 afânări între rânduri şi 1-2 pliviri pe rânduri.
Salvia este o cultură foarte plastică: dacă semănăturile sunt rare, ea înfrăţeşte puternic, formând până la 10-12 tulpini productive, iar în semănăturile dese se autorăreşte.
Îngrijirea plantelor de salvie în al doilea an de vegetaţie
Primăvara devreme, până la începutul regenerării, semănăturile se grăpează cu grape grele de-a curmezişul rândurilor în 1-2 urme şi se fertilizează cu îngrăşăminte cu azot.
În al doilea an de viaţă salvia formează repede o rozetă bine dezvoltată şi copleşeşte buruienile din rânduri şi din jurul plantelor. În perioada de vegetaţie se fac 2-3 cultivaţii între rânduri la adâncimea de 6-3 cm şi un plivit pe rânduri.
În anii următori, lucrările de întreţinere se execută în funcţie de necesităţi.
Începând cu anul al doilea de vegetaţie, primăvara, înainte de pornirea în vegetaţie a plantelor, se înlătură din cultură tulpinile lignificate, prin tăierea acestora la înălţimea de 8-10 cm.
Această lucrare stimulează regenerarea plantelor şi formarea de lăstari tineri, din mugurii dorminzi situaţi pe colet.
Recoltarea salviei
Frunzele sau întreaga parte aeriană a salviei ajung la maturitatea tehnică în faza de butonizare, care este considerată a fi faza optimă de recoltare, deoarece conţinutul de ulei volatil atinge valorile cele mai ridicate.
Materia primă conţine cea mai mare cantitate de ulei dimineaţa între orele 7-9 şi seara între orele 16-20.
În primul an de vegetaţie, se obţine o singură recoltă în luna septembrie, iar în anii următori se realizează 2-3 recolte.
Citește și Culturile intercalate de in și năut.
