12.2 C
București
joi, 25 aprilie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleIsopul – beneficii, sfaturi la cultivare

Isopul – beneficii, sfaturi la cultivare

Isopul (Hyssopus officinalis L.) este o plantă perenă care poate crește și produce timp de 10-15 ani. Rădăcinile sale sunt verticale și se extind dintr-un rizom brun care se află în sol.

Tulpina este ramificată, lignificată la bază și erbacee în partea superioară. Aceasta prezintă o formă patrundghiulară și o suprafață slab păroasă.

Florile sunt grupate în pseudoverticile și sunt dispuse la subsuoara frunzelor superioare, formând o inflorescență lungă de 20 cm, cu un spic unilateral. Isopul înflorește din iunie până în septembrie.

Isopul – beneficii

În scopuri medicinale, se poate folosi planta întreagă de isop. Ea are miros și gust plăcute, datorită uleiului volatil pe care îl conține.

Sub formă de infuzie se întrebuințează în afecțiunie cronice ale căilor respiratorii, manifestate prin răgușeală, tuse, astmă, ușurând expectorația și transpirația. Ceaiul de isop favorizează eliminarea apei din țesuturi.

Isopul are și acțiune antiseptică și cicatrizantă asupra rănilor, folosindu-se sub formă de băi sau comprese. Isopul stimulează pofta de mâncare și reglează funcțiile digestive.

Dintre glicozidele flavonice, isopul conține hesperidinu, care are proprietatea de a scădea presiunea sanguină, datorită dilatației arteriale.

Această plantă intră în compoziția ceaiurilor antiastmatice, pectorale și sudorifice.

Uleiul esențial de isop poate ajuta la calmarea sistemului nervos și la reducerea stresului, anxietății și insomniei. Potrivit unui studiu publicat de Journal of Alternative and Complementary Medicine, inhalarea uleiului esențial de isop a dus la o reducere semnificativă a tensiunii arteriale și a ratei mărite a pulsului, îmbunătățirea stării generale.

Consumul regulat de isop poate contribui la întărirea sistemului imunitar. Extractul de isop a demonstrat proprietăți antioxidante puternice, îmbunătățind funcția imunitară.

Cultivarea isopului – sfaturi

Înmulțirea isopului se poate face pe cale vegetativă (prin butași sau despărțirea tufei) și prin semințe, fie primăvara timpuriu, fie în pragul iernii.

Atât plantarea butașilor cât și semănatul se fac în arătură adâncă de 25-28 cm. Primăvara, terenul se nivelează cu grapa pentru a distruge bolovanii, după care se seamănă sau plantează.

Semănatul culturii se execută cu mașina, în rânduri, la o distanță de 50—60 cm și la o adâncime de încorporare a seminței de 2 cm. La hectar se întrebuințează 4 kg sămânță (cu o puritate de 95%, o germinație de 75% și o umiditate maximă de 13%), în amestec cu mraniță sau nisip.

Dacă în timpul semănatului terenul este afânat și uscat, este necesar ca, atât înainte cât și după însămânțare, să se execute o ușoară tasare a terenului cu tăvălugul.

Faza critică pentru apă la această cultură este în faza de germinare, astfel ar fi bine să fie selectate pentru semănat perioadele favorabile.

Vezi și Busuiocul – sfaturi la plantare și îngrijire.

Îngrijirea culturii de isop

Isopul este o plantă este iubitoare de lumină și are cerințe mai mari față de căldură. La temperaturi mai ridicate, se asigură un conținut sporit de ulei eteric. Iarna rezistă la înghețuri de până la -25°C, dacă solul este acoperit.

Nu are cerințe sporite față de umiditate, suportând din al doilea an perioade de secetă. Vegetează bine și pe soluri calcaroase, cerințele față de sol sunt reduse, astfel planta poate fi utilizată pentru lucrări antierozionale, pe locuri râpoase, fixarea nisipurilor mobile, taluzări, garduri vii.

Isopul poate ocupa spații improprii altor culturi, semănând din acest punct de vedere cu levănțica. Detalii despre Cum se plantează lavanda. Sfaturi pentru o cultură de succes.

Se recomandă ca plantele premergătoare, recomandate fiind prășitoarele sau cerealele de toamnă, să fie fertilizate. În caz contrar, se folosesc îngrășăminte organice: compost, mranița, gunoi de grajd fermentat.

În ceea ce privește lucrările de întreținere a culturii, îndată ce se disting rândurile se execută prima prașilă superficială pentru distrugerea crustei și a buruienilor. Este important să se evite acoperirea plantelor cu sol.

La a doua prașilă se face și răritul pe rând, lăsând între plante o distanță de 20—25 cm. În primul an și următorii, se fac toate prașilele necesare pentru a ține terenul curat de buruieni și fără crustă.

Pentru a stimula producția de inflorescențe, se recomandă ca primăvara, înainte de pornirea vegetației, să se facă tăierea tufelor.

Până în prezent, la cultura de isop nu s-au semnalat boli și dăunători care să producă pagube importante.

V-ar putea plăcea și articolul Cum se cultivă armurariul. Cerințe, întreținere și recoltare.

Recoltarea și procesarea isopului

De la isop se recoltează herba în perioada înfloririi (când aproximativ 50% din plante sunt înflorite), fără părțile lemnoase ale tulpinii, respectiv porțiunea cu inflorescențe.

Plantele se taie la aproximativ 10 cm de la sol cu cositori sau secera. Se recoltează de două ori pe an, prima oară în iunie-iulie, iar a doua – în septembrie-octombrie.

După recoltare, se înlătură tulpinile lignificate rămase în masa recoltată, apoi se usucă la umbră, în strat subțire sau artificial la 30-35 grade C. Randamentul la uscare este de aproximativ 4:1.

Producția este de aproximativ 10-15 t iarbă proaspătă, respectiv 3 t/ha materie primă uscată.

Isopul se cultivă pentru partea aeriană, în stare uscată sau proaspătă. Conținutul de ulei volatil în herba proaspătă este de 0,07-0,29%, iar în cea uscată este de 0,20-1,5%Mai bogate în ulei volatil sunt florile, urmate de frunze și vârfurile înflorite, tulpinile conținând cantități foarte mici.

După conținutul biochimic al plantelor, uleiul esențial de isop conține: isopinocamphone (22.53–28.74%), pinocamphone (11.41–17.99%), β-pinene (6.69–12.01%), elemol (5.02–7.57%), germacrene D (3.14–6.98%), și bicyclogermacrene (2.55–4.36%).

Herba recoltată vara are conținutul în ulei volatil mai mare (cu aproximativ 33%) decât cea din toamnă.

Înflorirea a doua din toamnă asigură un cules bun albinelor, care întâlnesc rar alte flori. Se poate folosi în lucrările antierozionale și de fixare a nisipurilor mobile.

Ambalarea și păstrarea: Herba uscată se ambalează în saci de pânză sau hârtie și se depozitează în încăperi uscate, curate și bine aerisite. Uleiul volatil extras din herba se păstrează în vase inoxidabile în încăperi răcoroase, fără pericol de incendiu.

Detalii despre producerea altor plante aromatice și medicinale găsiți în Ghidul Tehnologii și inovații în sectorul plantelor aromatice și medicinale în contextul schimbărilor climatice.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Coada soricelului – beneficii, cultivare și recoltare

Coada soricelului este o plantă erbacee perenă din familia...
‹ adv ›

Stevia – îndulcitor natural. Beneficii și cultivare

Stevia (Stevia rebaudiana Bertoni) aparține familiei Asteraceae (la fel ca și floarea-soarelui, păpădia, topinamburul) și este originară din Paraguay....

SOR: O nouă specie de plantă a fost descoperită în România, Salvia revelata

O echipa internaţională de cercetare româno-ungaro-ucraineană a descoperit o nouă specie de plantă în România, Salvia revelata, informează Societatea...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole