miercuri, 10 august, 2022
22 C
București

-

HomepageArticoleGunoiul de grajd - ce trebuie să știi la fertilizarea solului

Gunoiul de grajd – ce trebuie să știi la fertilizarea solului

Pentru refacerea rezervei solului cu substanţe nutritive şi pentru menţinerea vieţii solului este indicată folosirea în gospodării fermiere ecologice, în primul rând, a îngrăşămintelor organice naturale animaliere fermentate şi provenite din gospodăria fermieră.

Unul dintre cele mai accesibile îngrășăminte organice este gunoiul de grajd. Administrat în cantități optime, acesta nu poluează solul, apele subterane și asigură plantele cu nutriția optimă.

Fertilizarea cu gunoi de grajd prezintă numeroase aspecte pozitive:

  • conţine întregul complex de elemente nutritive necesare plantelor cultivate;
  • este considerat un îngrăşământ universal, corespunzător pentru majoritatea plantelor de cultură (fiind valorificat pe o perioadă de 1-3 ani) şi pe toate tipurile de sol;
  • efectul aplicării gunoiului este deosebit de vizibil pe solurile sărace în humus, pe cele nestructurate sau cu structură degradată, pe cele grele (argiloase) pe care le afânează, pe cele uşoare (nisipoase) la care le îmbunătăţeşte caracteristicile de reţinere a apei;
  • procesele de mineralizare a materiei organice nu sunt rapide, datorită aportului de material vegetal folosit la aşternut, astfel ca nitraţii sunt eliberaţi treptat;
  • introdus în sol contribuie la îmbunătăţirea stării structurale, la creşterea capacităţii calorice, a rezervelor accesibile de apă;
  • acţionează benefic asupra activităţii macro şi microorganismelor din sol, stimulându-le activitatea.                                                                                                                                      

Compoziția îngrăşământului organic provenit de la diferite animale

Accesibilitatea elementelor nutritive din gunoi variază de la un element la altul, de condiţiile de aplicare şi calitatea îngrăşământului. Pe o durată de 2-3 ani, plan­tele cultivate utilizează de obicei conţinutul de N în proporţie de cca. 50%, iar P şi K în proporţie de cca. 80%.

Mineralizarea gunoiului aplicat depinde în primul rând de stadiul fermentării acestuia, iar apoi de aerisirea, umiditatea, pH-ul şi de tem­peratura solului. Astfel, descompunerea gunoiului este mai lentă când el este în­corporat adânc sau pe soluri argiloase, reci şi acide, iar mineralizarea lui este mai rapidă în solurile nisipoase, cu reacţie neutră şi aerisite.

Se apreciază că în primul an de aplicare se mineralizează 50% din substanţa organică a gunoiului, plantele va­lorificând 20-25% din azot şi 20-35% din fosfor.

După conținutul nutrienților, calitatea gunoiului de grajd este diferită.

Conținutul gunoiului de grajd după calitate (kg/t)

Calitatea gunoiului de grajd depinde şi de compoziţia dejecţiilor, care sunt in­fluenţate de specie, vârsta, starea de sănătate a animalului, de cantitatea şi calitatea furajului administrat.

Conţinutul gunoiului de grajd după provenienţă

Bălegarul de cal face parte din îngrăşămintele termogene, deci este folosit mai mult ca pat pentru încălzirea răsadniţelor. Compoziţia lui în substanţe nutritive este similară cu cea a bălegarului de vită.

Se recomandă folosirea bălegarului de cal pentru plante cu exigenţă faţă de substanţe nutritive sau amestecarea lui în compost cu celelalte. Bălegarul de cal se mai foloseşte în cultura ciupercilor pentru obţinerea compostului.

Bălegarul de porc se consideră un îngrăşământ rece. Conţine puţin calciu, dar are un conţinut bogat de potasiu şi azot. Trebuie compostat la fel ca şi celelalte de­jecţii animaliere. Se poate aplica cu rezultate bune la ţelină, ceapă şi zmeură.

Bălegarul de oaie, capră şi iepure sunt considerate îngrăşăminte termogene. Din cauza conţinutului bogat de azot, pot provoca o creştere exuberantă a plan­telor la care se aplică.

De aceea, este recomandată compostarea ca atare sau în amestec cu alte îngrăşăminte. Sunt recomandate în primul rând pentru plante cu cerinţe mari faţă de substanţele nutritive.

Gunoiul de pasăre, în comparaţie cu celelalte îngrăşăminte, are un conţinut mai bogat atât în azot, fosfor, cât şi de potasiu. Deoarece din gunoiul de pasăre aceste elemente se disponibilizează foarte repede, în cazul unei îngrăşări excesive, de multe ori se pot provoca arsuri la nivelul rădăcinilor şi frunzelor.

Gunoiul de pasăre este puternic termogen. Se compostează în amestec cu pământ şi resturi vegetale sau se foloseşte diluat direct ca îngrăşământ. Se poate folosi gunoi de găină, raţă, gâscă, porumbel etc. Pe specii, anual se obţin cca. 6 kg gunoi la o găină, 8 kg la o raţă şi 14 kg la o gâscă.

Vârsta şi starea sănătăţii animalului influenţează, de asemenea, calitatea guno­iului de grajd. Deoarece furajul este amestecat mai superficial şi digerat mai slab de indivizii mai vârstnici sau bolnavi, dejecţiile acestora vor fi mai bogate în sub­stanţe nutritive.

În urma amestecării şi digerării mai bune a animalelor mai tinere şi sănătoase, dejecţiile acestora vor fi mai sărace în substanţe nutritive. Producţia de gunoi de grajd a animalelor se schimbă nu nu mai în funcţie de specii, dar şi de grupa de vârstă, ceea ce trebuie luat în calcul la întocmirea planului de fertilizare.

Influenţa întreţinerii şi furajării constă în aceea, că hrănirea cu un furaj bogat în substanţe nutritive şi furajarea cu concentrate în raţii mari, ridică compoziţia dejec­ţiilor. Este cunoscut că gunoiul bovinelor la îngrăşat, este mult mai valoros decât gunoiul animalelor iernate cu coceni de porumb şi fără concentrate.

Cantitatea şi calitatea aşternutului influenţează decisiv la cantitatea şi calitatea gunoiului de grajd. Folosirea unei cantităţi optime de aşternut este importantă pentru obţinerea unei cantități mari de îngrăşământ.

Se recomandă folosirea zilnică a următoarelor cantităţi de aşternut paie/animal, în funcţie de specie: vite 5-6 kg, oi 6-8 kg, cai 4-5 kg, 6-7 kg la scroafe cu purcei şi 3-4 kg pentru tineret la îngrăşat.

După datele din literatura de specialitate cantitatea de aşternutul folosit zilnic influenţează cantitatea de gunoi de grajd şi pierderea prin fermentaţie a substanţelor nutritive.

Producția gunoiului de grajd și pierderile substanţelor nutritive prin fermentație în funcție de cantitatea așternutului la bovine

La planificarea cantităților necesare de gunoi de grajd pentru fertilizarea terenurilor agricole trebuie deținut cont de specia, rasa, vârsta animalului, de modul de exploatare etc..

Producţia de gunoi de grajd pe specii şi categorii de animale

Gunoiul proaspăt, scos zilnic din grajd, nu se poate folosi direct din considerentele indicate anterior, dar şi prin faptul că practic aplicarea lui zilnică este imposibilă.

Astfel este obligatorie păstrarea, fermentarea şi depozitarea pe o perioadă mai scurtă sau mai lungă a acestuia. Scopul fermentării (maturării) este reducerea raportului de C:N la 15-20, iar elementele nutritive să devină mai accesibile.

Rolul fermentării în ob­ţinerea unui gunoi cu un randament humifer bogat este, de asemenea, foarte important.

Dacă un îngrăşământ organic are la încorporarea în sol un grad avansat de descompunere în platformă, asigură un randament în humus de 30-50% din substanţa uscată, randament de humus su­perior faţă de încorporarea directă a paielor sau a gunoiului proaspăt.

Humificarea definitivă în sol se va realiza în condiţii mai bune dacă paiele şi gunoiul sunt des­compuse, transformându-se într-o masă afânată care se poate administra uniform.

Depozitarea este motivată astfel, din considerente biologice, dar şi din consi­derente de utilizare, exploatare şi manipulare a gunoiului.

Structura producţiei ve­getale nu permite scoaterea şi încorporarea zilnică a gunoiului, trebuie aşteptată recoltarea culturilor premergătoare de pe terenurile care vor fi îngrăşate pentru a putea fi încorporat în sol.

Gunoiul de grajd este fermentat sub influenţa microorganismelor, care în pro­cesul descompunerii substanţelor organice desfăşoară şi o activitate de sinteză, ceea ce precede procesul de humificare care, început în platformă, continuă în sol, „reorganizarea” azotului şi a celorlalte elemente nutritive, aducerea acestora în forme mai uşor accesibile, împreună cu descompunerea aşternutului de paie formează un substrat nutritiv excelent pentru microorganisme care astfel sporesc rapid numeric.

În cursul fermentării scăderea de greutate este de 20-25%, pierderea prin fermentaţie în jurul 25 %, putând ajunge chiar şi la 50%. Pierderile sunt mai mari la azot, dar pot fi şi la fosfor şi potasiu. 

Gunoiul de grajd se administrează de regulă vara sau toamna, la lucrarea de bază a solului (prin arătură cu întoarcerea brazdei), în condiţii meteorologice favo­rabile, în special pe timp noros şi cu vânt slab.

Pe măsură ce gunoiul se împrăştie, terenul este arat cu plugul care amestecă şi încorporează bine gunoiul la adân­cimea de 25-28 cm.

În fiecare an, cel puţin jumătate din cantitatea de gunoi rezul­tată din fermă în timpul iernii trebuie împrăştiată până la 30 Iulie, iar restul până la 30 septembrie.

Calitatea lucrării la administrarea gunoiului de grajd se consideră a fi bună atunci când terenul este acoperit uniform şi materialul administrat nu rămâne în agregate mai mari de 4-6 cm. Uniformitatea de împrăştiere, indiferent dacă această operaţie se efectuează manual sau mecanizat, trebuie să depăşească 75%.

Distribuţia îngră­şămintelor organice pe suprafaţa solului este mai uniformă dacă materialul este cu umiditate moderată şi dacă poate fi destrămat şi mărunţit.

Când gunoiul de grajd are umiditate mai mare, mai ales dacă este fără aşternut sau aşternutul nu este uni­form amestecat cu dejecţiile, împrăştierea îngrăşământului se face în bucăţi mari, provocând concentrări pe anumite porţiuni de suprafaţă.

Materialul mai umed se lipeşte de organele de lucru ale maşinii, înrăutăţind şi mai mult calitatea lucrării. Atunci când gunoiului se aplică mecanizat, el trebuie bine omo­enizat în timpul încărcării, să nu aibă impurităţi şi corpuri străine (pietre, bulgări, de­şeuri metalice, sârmă etc), iar stratul de gunoi din buncărul maşinii de administrat să fie uniform ca grosime.

La aplicarea gunoiului de grajd se va evita administrarea acestuia, ca şi a oricărui tip de îngrăşământ, pe timp de ploaie, ninsoare şi soare puternic şi pe terenurile cu exces de apă sau acoperite cu zăpadă.

În plus faţă de cele menționate mai sus, nu se recomandă să fie aplicate dacă solul este crăpat (fisurat) în adâncime sau când solul este puternic îngheţat.

Pentru a reduce riscul de poluare a apelor subterane, îngrăşămintele organice de la animale şi alte deşeuri organice trebuie aplicate la o dis­tanţă de 50 m de izvoare, fântâni sau foraje din care se alimentează cu apă potabilă sau pentru uzul fermelor de animale.

În anumite situaţii, această distanţă trebuie să fie mai mare, în special dacă izvorul este pe pantă sau fântână este puţin adâncă (la suprafaţă). Trebuie avute în vedere toate sursele de apă din vecinătatea terenului.

Aceste recomandări sunt obligatorii şi în cazul depozitarii temporare a îngrăşămin­telor organice în câmp. 

Bibliografie:

  • Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp. Vol. I, Chişinău, 2021.  
Andrei Gumovschi
Andrei Gumovschi
Doctor, conferențiar universitar, expert în agricultură durabilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

ICL Polysulphate™ – suplimentarea organică a substanțelor nutritive

Polysulphate™ este un îngrășământ mineral granular, cu o compoziție...

Tratamente la prun: scheme de protecție și perioade recomandate

Tratamentele la prun au drept scop menținerea sub control a diferitor boli și dăunători care pot afecta sănătatea pomilor,...

ANM: August, cea mai însorită lună de vară; recordul de temperatură – 44,5 grade Celsius

Luna august este cea mai însorită şi, uneori, cea mai caldă lună de vară, deşi faţă de iulie se...

Piața agricolă mondială: Analiștii estimează creșterea prețurilor

Săptămâna trecută s-a înregistrat o volatilitate record a prețurilor, începutul perioadei de volatilitate fiind dominat de recesiunea economică, urmat...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate