-3.1 C
București
duminică, 23 ianuarie, 2022

-

HomepageArticoleCultura de șofran - cultivare, îngrijire plantație

Cultura de șofran – cultivare, îngrijire plantație

Șofranul (Crocus sativus) este o plantă erbacee, perenă cultivată pe larg datorită prețului mare plătit pentru condimentul obținut din acesta. Șofranul este declarat a fi cel mai scump condiment din lume, iar acest lucru se datorează și muncii migăloase făcute la producerea acestuia.

În acest articol, vom prezenta mai multe sfaturi utile la cultivarea șofranului și cerințele acestuia.

‹ adv ›

În general, o plantație de șofran poate fi exploatată până la 10 ani, specialiștii recomandă însă o perioadă de 5-6 ani (în cazul recoltării bulbilor). Totodată, revenirea culturii pe același teren este recomandat a se realiza după o perioadă de 8-10 ani.

Pe parcursul vegetației, șofranul are 2 etape importante de creștere și dezvoltare:

Primăvara, planta are doar frunze, iar toate resursele sunt orientate spre formarea bulbilor și acumularea substanțelor nutritive.

Ulterior, frunzele se usucă, astfel că vara planta se află în repaus vegetativ.

Toamna, când are loc înflorirea plantei, se consideră a fi cea mai importantă etapă pentru cultivator.

Dacă planificați să cultivați șofran, vă recomandăm să o faceți pe suprafețe restrânse, pentru a testa mai întâi dacă este sau nu pretabil zonei.

Plantarea șofranului, cerințe la cultivare

Șofranul este o plantă iubitoare de lumină și căldură. Temperaturile recomandate pentru perioada de vegetație sunt de 6-23 grade Celsius. Potrivit diferitor surse, iarna, suportă temperaturi de până la -13…-20 grade Celsius, în funcție de soi.

În zonele cu înghețuri timpurii, nu este recomandată cultivarea șofranului, pentru că acesta ar putea fi afectat de temperaturile reduse din timpul toamnei. Respectiv, este recomandat a fi cultivat în zonele cu toamne lungi.

Totodată, șofranul preferă umiditatea moderată a solului, nu excesivă pentru a nu provoca putrezirea bulbilor, astfel că în zonele uscate trebuie irigat.

Șofranul preferă solurile lutoase, luto-nisipoase, cu un conținut bogat de organică. Este recomandat ca solurile să fie bine drenate, pentru a evita stagnarea apei. Pentru șofran pretabile se consideră solurile cu un pH de 6-8.

La plantare este recomandată fertilizarea cu 20-30 de tone de gunoi de grajd per hectar.

Înainte de înființarea culturii, este recomandată afânarea solului la adâncimea de aproximativ 25 de centimetri. Apoi, solul se nivelează. Înainte de plantare, acesta fie se lasă plan sau se formează biloane.

Bulbii de șofran sunt sortați și clasificați în funcție de mărimea lor. Dimensiunea unui bulb va determina randamentul acestuia. Specialiștii spun că, cu cât cormii mamă sunt mai mari, cu atât produce mai mulți descendenți, iar producția de flori și stigmate este mai mare în primul an de plantare.

Majoritatea specialiștilor recomandă plantarea șofranului în lunile august-septembrie. Șofranul se plantează la adâncimea de 10-15 cm, în funcție de caracteristicile solului.

Unii cultivatori susțin că, dacă plantăm șofranul adânc, bulbii se înmulțesc mai puțin, recolta este mai mică, dar calitatea florilor produse este mai mare.

Distanța de plantare variază de la 15 la 25 cm între rânduri și 8-10 cm între plante pe rând (diverși autori recomandă distanțe diferite, unii reducând distanța între plante pe rând până la 5 cm).

Un exemplu de schemă de plantare a șofranului pe biloane găsiți în următoarea imagine:

Distanța de plantare depinde de cât de des este programată defrișarea culturii. Defrișarea se referă la îndepărtarea completă a cormilor de șofran din sol pentru a separa cormii mamă de bulbii care s-au format și pentru a-i depozita pentru următorul sezon de plantare. Defrișarea bienală necesită o distanță de 5-10 centimetri între fiecare corm; pentru o perioadă mai lungă, alegeți o distanță de 10 și 20 de centimetri.

Îngrijirea șofranului

Pe parcursul vegetației, se recomandă plivirea buruienilor, evitându-se prașilele, acestea ar putea disloca bulbii. Totodată, puteți utiliza paie pentru mulcirea culturii.

În general, șofranul este o cultură pretabilă pentru sistemul eco de producere, mai ales că unii cultivatori afirmă faptul că produsul final pierde din calitate în cazul aplicării produselor chimice.

Astfel, la cultivarea șofranului se utilizează doar îngrășăminte naturale, evitându-se cele de origine chimică, iar pentru a evita dezvoltarea bolilor cum ar fi fuzarioza sau rizoctonia este recomandată respectarea cerințelor de creștere.

Șofranul începe a înflori în luna octombrie. Florile de șofran se recoltează în lunile octombrie-noiembrie. Recoltarea trebuie realizată rapid, obligatoriu dimineața, pentru a evita ofilirea florilor. De obicei, durata de înflorire este de 2 săptămâni. Șofranul înflorește o singură dată pe an.

După ce ați realizat culegerea florilor, trebuie scoase imediat stigmatele de culoare roșie, ce sunt a câte 3 la fiecare floare și sunt utilizate în calitate de condiment. După aceasta, stigmatele alese se pun la uscat pentru a obține condimentul final.

Pentru a menține proprietățile, este recomandată uscarea stigmatelor la temperatura de 25 de grade Celsius pe parcursul a 5-7 zile. Puteți utiliza și metode alternative de uscare, însă temperatura nu ar trebui să depășească 60 de grade Celsius.

Cinci kilograme de stigmate proaspete dau doar un kilogram de șofran uscat și viu.

Condimentul trebuie păstrat în locuri ferite de lumină, în recipiente uscate.

Cum se înmulțește șofranul

Șofranul se înmulțește prin bulbi, aceștia sunt numiți cormi. Înmulțirea șofranului este recomandat a se realiza în anul 4 de la plantare.

Precum am menționat, formarea bulbilor de șofran are loc primăvara. Astfel, pentru înmulțire, aceștia se recoltează vara, în perioada de repaus vegetativ. Orientativ, recoltarea bulbilor începe în a doua jumătate a lunii iunie până la sfârșitul lunii iulie.

Drept indicator pot servi frunzele de șofran, odată ce frunzele de șofran devin maro și se ofilesc, bulbii intră în perioada de repaus și sunt gata pentru defrișare.

Bulbii trebuie săpați atent, fără a le produce leziuni.

Citește și despre Coriandrul – cerințe de cultivare și întreținere.

Luminița Crivoi
Director Dezvoltare @ Agrobiznes

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele știri

Cât trăiește și ce mănâncă buburuza. Cum o atragem în grădină

Buburuza este o insectă cunoscută și îndrăgită de toți, încă din copilărie. Acest gândăcel nu poate fi confundat cu...
- adv -spot_img

Permacultura – agricultura în armonie cu natura

Permacultura sau „agricultura permanentă” este un sistem de cultură în care se imită ecosistemele naturale. Astfel încât să nu...

Bibilica – avantajele și dezavantajele creșterii. Rase

Bibilica este o pasăre destul de rară în zona noastră,uneori poate fi întâlnită prin gospodăriile casnice. Cu toate acestea,...

De citit

Bibilica – hrana, creșterea puilor, inițierea afacerii

Creșterea bibilicilor nu diferă de creșterea găinilor. Detalii despre...

Comentarii recente

- adv -spot_img

S-ar putea să te interesezeRELAȚIONATE
Recomandările redacției