‹ adv ›
luni, 6 februarie, 2023
-0.1 C
București

-

‹ adv ›
HomepageArticoleAplicarea îngrășămintelor la cultura de soia

Aplicarea îngrășămintelor la cultura de soia

Soia reacţionează slab la aplicarea directă a îngrăşămintelor, întrucât ea îşi asigură o mare parte din cantitatea necesară de azot prin activitatea bacteriilor simbiotice şi valorifică bine efectul remanent al îngrăşămintelor cu fosfor aplicate la cultura premergătoare.

Fertilizarea soiei cu îngrășăminte organice

Soia valorifică eficient efectul remanent al îngrăşămintelor organice la 2-3 ani după aplicarea acestora.

Plantele de soia utilizează azotul din soluţia solului (în proporţie de 35-50%) şi azotul obţinut din simbioza cu bacteriile Bradyrhizobium japonicum (în proporţie de 50-65%) care trăiesc în nodozităţile de pe rădăcinile soiei.

Azotul din sol este necesar plantelor de soia în primele faze de vegetaţie (în primele 25-35 zile), până când începe să funcţioneze simbioza cu bacteriile fixatoare de azot.

După realizarea simbiozei, plantele de soia îşi procură între 20 şi 80% din necesarul de azot pe această cale.

Bacteriile fixatoare de azot se dezvoltă bine în următoarele condiţii:
  • pe solurile bine aprovizionate în fosfor, potasiu, sulf, calciu, molibden, magneziu, cobalt;
  • în condiţii optime de umiditate;
  • în condiţii moderate de temperatură;
  • temperaturile scăzute sau foarte ridicate inhibă procesul de simbioză.

Bacteriile fixatoare de azot sunt distruse de fungicidele cu care se tratează seminţele şi de erbicide aplicate în doze mari, cum sunt cele pe bază de metribuzin, trifluralin, etc.

Bacterizarea (tratarea) seminţelor cu tulpini de Bradyrhizobium japonicum determină acumularea de până la 220 kg azot/ha.

Soia se înscrie în rândul plantelor agricole care acumulează mari cantităţi de azot.

Fertilizarea soiei cu azot

Fertilizarea cu azot se aplică în timpul vegetaţiei, în perioada de la 1-2 frunze trifoliate până la înfloritul soiei, în funcţie de nodozităţile formate pe axul principal al rădăcinii şi procentul de plante cu nodozităţi, conform tabelului:

Reuşita bacterizării (simbiozei) se verifică când plantele de soia au l-3 frunze trifoliate, în 5- 10 puncte de control luate pe diagonala mare a lanului.

Citește și despre Fertilizarea grâului de toamnă.

Fertilizarea soiei cu fosfor

Consumul specific de fosfor la soia este de 30-35 kg P205/t de boabe plus producţia secundară.

Prin asigurarea în sol a unui conţinut în fosfor mobil de peste 6 mg P2O5/100 g sol, se obţin producţii de peste 2,5 t/ha, soia valorificând eficient şi efectul remanent al fosorului aplicat la cultura premărgătoare.

Îngrăşămintele cu fosfor se aplică înainte de arătură pentru a fi încorporate mai adânc în sol. Atunci când n-au fost încorporate sub arătură, pot fi apllcate şi înainte de pregătirea patului germinativ, folosindu-se în acest caz îngrăşămintele complexe (100-120 kg de amofos).

Fertilizarea soiei cu potasiu

Fertilizarea cu potasiu este necesară pe solurile care au un conţinut în potasiu schimbabil sub 18 mg K2O/ 100 g sol, asigurând doze de 40–60 kg K2O/ha sub formă de sare potasică, care se aplică în aceleaşi condiţii ca şi îngrăşămintele cu fosfor.

În funcţie de fertilitatea naturală a solului şi cultura premărgătoare, la soia se recomandă introducerea a 45-60 kg/ha îngrăşăminte azotate, a 60-90 kg/ha de fosfor şi a 40-60 kg/ha potasiu (substanţă activă).

Pe solurile cu conţinut scăzut de elemente nutritive în condiţii de irigare e necesară majorarea cu 25-30% a dozelor de îngrăşăminte, ceea ce va constitui N80, P90, K60.

Aplicare îngrăşămintelor la soia pentru tratarea seminţelor şi foliare

Un mijloc eficient de sporire a producţiei de soia îl constitue administrarea de microelemente, în special a molibdenului, care stimulează activitatea bacterilor fixatoare de azot.

Tratamentul cu microelemente se face fie foliar, fie la sămânţă, înainte de semănat:

  • pentru tratarea seminţelor înainte de semănat: bor 0,05%, molibden 0,1%, mangan 0,1%, cupru 0,02%;
  • pentru fertilizarea foliară: cobalt 0,1%, bor 0,1%, zinc 0,1%, mangan 0,4%, molibden 0,02%, cupru 0,2%.

Aplicarea îngrăşămintelor foliare au o mare eficacitate. Se aplică două tratamente: primul în stadiul de formare completă a frunzelor, iar al doilea la începutul formării păstăilor.

Se utilizează soluţii în concentraţie de 0,5-1,0%, în volume de 300-500 litri/ha la fiecare tratament. Se recomandă îngrăşămintele foliare cu raporturi N:P:K egale sau cu un conţinut superior de fosfor.

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Administrarea îngrășămintelor la culturile de câmp în fiecare etapă

Fertilizarea culturilor de câmp necesită cunoașterea necesităților plantei și...

Fertilizarea rapiței de toamnă. Norme, perioade recomandate

La rapiţă fertilizarea este unul dintre elementele tehnologice cu cel mai mare impact asupra producţiei. 40-60% din sporul de...

Fertilizarea sfeclei de zahăr – perioade, norme

Având o perioadă de vegetaţie lungă, înrădăcinare adâncă şi un mare potenţial de producţie, sfecla de zahăr este o...

Fertilizarea grâului de toamnă: perioada realizării, norme

La grâul de toamnă consumul de elemente nutritive este mai redus în comparaţie cu cel al altor plante. Grâul manifestă...
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole