Tripsul californian (Frankliniella occidentalis Pergrande) este un dăunător polifag al culturilor agricole. Atât adulții, cât și larvele se hrănesc cu flori, muguri, frunze și fructe, fiind și un vector important pentru diferite tospovirusuri ale plantelor.
Ce specii atacă tripsul californian
Tripsul californian afectează peste 500 de specii de plante cultivate în câmp deschis, și în
special, în teren protejat, inclusiv speciile horticole:
- Fructe: piersic, măr, cireș, căpșun, zmeur
- Legume: tomate, ardei, vinete, castraveți, ceapă, varză
- Ornamentale: crizantemă, trandafir, gerberă
- Struguri din soiuri tehnice și de masă.
Atât daunele directe prin hrănire și ovipoziție, cât și infecțiile virale reduc randamentul și
calitatea producțiilor agricole. În anii secetoși și uscați, dăunătorul este cel mai activ și
provoacă cele mai mari pagube.
Daune și simptome de atac produse
Hrănirea tripsului înainte de înflorirea plantelor deformează florile și frunzele, afectând legarea
fructelor și slăbindu-le, ceea ce le face mai vulnerabile la șocurile termice, inclusiv la
temperaturi ridicate și îngheț.
De asemenea, tripsul afectează aspectul fructelor prin zgârierea suprafeței lor în timpul hrănirii și prin înțeparea fructelor în timpul depunerii ouălor.
La hrănirea dăunătorului pe fructe apar zone argintii rugoase, cu afecțiuni mai mari la fructele
cu textură moale decât la cele mai ferme. Această decolorare este cauzată de aerul care a
intrat în celule de la care a fost extras conținutul.
Populațiile mari de trips pot cauza avortarea florilor, iar hrănirea cu polen reduc cantitatea disponibilă pentru polenizarea florilor în plantă.
Daunele majore pe fructe sunt cauzate de înțepăturile provocate de depunderea de ouă ce pot fi observate prin apariția zonelor argintii înconjurate de o cicatrice mică unde a fost depus oul.
În aceste zone se pot dezvolta ciuperci patogene, ce fac produsele necomerciale pentru consum proaspăt, în plus la reducerea vieții de raft a fructelor. Tripsul californian, dar și multe alte specii de trips sunt singurul vector al unei serii de virusuri dăunătoare plantelor.
Virusul petelor de bronz al tomatelor (TSWV), care creează pagube mari la cultivarea tomatelor și a ardeiului, este transmis nemijlocit de larvele de trips, prin hrănire din țesutul plantei.
Cum deosebim speciile de trips
Identificarea speciei de trips care afectează un anumit sector este dificilă în câmp și necesită utilizarea unei lupe profesionale sau a unui microscop.
O altă specie de trips care afectează culturile horticole este tripsul tutunului (Thrips tabaci), care provoacă pagube similare cu cele cauzate de tripsul californian.
Totuși, tripsul tutunului preferă vegetația ierboasă joasă și atacă în special legumele, inclusiv ceapa, usturoiul, varza și cartoful, dar poate afecta și culturile pomicole și ornamentale.
Spre deosebire de tripsul californian, la care din ouăle fecundate ies doar femele, iar din cele nefecundate se dezvoltă masculi, în cazul tripsului tutunului, înmulțirea are loc prin partenogeneză, adică prin ouă nefecundate, iar masculii sunt rar întâlniți într-o populație.
Femelele adulte de tripsul californian sunt mai mari decât cele de tripsul tutunului, având dimensiuni de 1,4-1,8 mm față de 1,2-1,7 mm.
De asemenea, femelele de tripsul californian prezintă o dungă neagră pe abdomen, comparativ cu culoarea mai uniformă a segmentelor abdominale ale tripsului tutunului.
Tripsul californian – combatere
Ca în cazul oricărui alt dăunător, utilizarea unei singure metode de control nu este eficientă sau durabilă. Pentru reducerea populațiilor de trips californian, mai multe tactici s-au dovedit utile, în special pentru cultivarea în teren protejat:
- Dacă sunt disponibile, folosiți plante rezistente la daunele produse de tripsul californian prin hrănire sau la virusurile transmise de acesta.
- Utilizați plase anti-insecte (150 μm) și folii ce reflectă razele UV, care acționează ca bariere pentru a preveni accesul sau a reduce densitatea tripșilor.
- Instalați capcane lipicioase albastre sau galbene, fie sub formă de placă, fie de bandă, pentru a captura tripșii adulți zburători.
- Performanța capcanelor poate fi îmbunătățită prin utilizarea momelelor feromonale.
Organisme utile în control
- Monitorizați prezența antagoniștilor naturali înainte de a aplica un insecticid.
- Eliberarea prădătorilor pe frunze poate ajuta la combaterea larvelor de trips. Exemple de prădători eficienți includ ploșnițe prădătoare (Orius spp.), crizope (Chrysoperla spp.) și acarieni prădători (Amblyseius spp., Stratiolaelaps spp.).
- Gândacul roveu (Dalotia spp.) prădează pupele de trips din sol, contribuind la reducerea populației.
- Nematozii entomopatogeni, cum ar fi Steinernema feltiae, pot fi utilizați pentru combaterea tripșilor din sol.
- Ciupercile entomopatogene, precum Beauveria bassiana, Verticillium lecanii și Paecilimyces spp., pot fi aplicate prin pulverizări foliare, inclusiv în perioada de înflorire, pentru a reduce numărul de tripși adulți, dacă umiditatea este suficient de ridicată.
Implementați rotația culturilor, gestionați buruienile și eliminați punțile verzi (plante perene care pot oferi adăpost pentru dăunători între sezoane).
Utilizați insecticide doar la necesitate, respectând pragul economic de dăunare.
Evitați folosirea insecticidelor cu aceleași moduri de acțiune pentru răsaduri și puieți transplantați, care au fost deja aplicate în răsadnițe sau pepiniere.
Optați pentru insecticide care nu distrug organismele benefice sau care au un efect rezidual foliar redus, cum ar fi sărurile de potasiu ale acizilor grași și maltodextrina.
Cum alegem produsele pentru tratamente pentru a evita rezistența la insecticide
Evitați rotația insecticidelor din clase diferite atunci când există dovezi de mecanisme similare de rezistență metabolică la acestea.
Aplicați insecticide la nevoie, ca parte a unui program de protecție integrată, respectând recomandările de pe eticheta produselor referitoare la echipamentele de pulverizare, doza și adjuvanții utilizați, care pot îmbunătăți penetrarea substanțelor active în plante și eficacitatea tratamentelor.
Alternați produsele din diverse grupe chimice, utilizând o abordare de „fereastră de pulverizare.” Deoarece tripsul californian poate avea generații suprapuse în perioada de vegetație, se recomandă ferestre de pulverizare de aproximativ 3 săptămâni, astfel încât doar două generații ale dăunătorului să fie expuse la același mod de acțiune (MdA).
În cadrul unei ferestre de 3 săptămâni, pot fi efectuate aplicări multiple cu același MdA sau cu moduri de acțiune diferite.
Evitați tratarea generațiilor următoare cu aceeași clasă de MdA; reveniți la un insecticid din aceeași clasă doar după trei ferestre de pulverizare.
Utilizați cât mai multe și diverse clase de MdA pentru a reduce riscul de rezistență.
Clasificarea insecticidelor după moduri de acțiune pentru insectele dăunătoare sugătoare:
Referințe:
- Mound A.L. and Kibby G. 2005. Thysanoptera. An Identification Guide. Second Edition. CAB International
- www.irac-online.org
- www.treefruit.wsu.edu
- www.biocontrol.ucr.edu
- www.koppert
- www.pesticide.md.
