Sistemul No-till sau agricultura conservativă prinde viață în tot mai multe ferme, ca rezultat al schimbărilor climatice ce impun, în primul rând, conservarea solului și păstrarea umidității.
Precum am menționat, No-till nu e doar despre a abandona arătura și a reduce la minim perturbarea solului, ci este un sistem complex care cere a fi respectat pe întregul lanț pentru a reduce riscul diminuării producției.
Dintre toate provocările ce vin la implementarea sistemului, trebuie de recunoscut că rozătoarele rămân o problemă acută până la moment.
Populațiile de rozătoare pot prospera în condiții de semănat direct, deoarece galeriile lor nu sunt perturbate de arăturile anuale, iar reziduurile de plante ce se acumulează la suprafață, oferă acoperire și izolație.
În rezultat, se creează un mediu propice pentru dezvoltarea rozătoarelor. Acesta este susținut și de iernile tot mai blânde care provoacă pierderi minime ale populației de rozătoare.
Una dintre cele mai ușoare metode, la prima vedere, este aplicarea momelilor pentru șoareci sau alte rozătoare mici care produc pagube.
Cu toate acestea, cercetările pe termen lung indică faptul că populațiile revin rapid, iar metoda nici pe departe în multe ferme nu a fost avantajoasă economic.
Acest lucru este generat inclusiv de prolificitatea înaltă a unor rozătoare. Femelele șoarecilor de câmp ating maturitatea sexuală la 13-18 zile de la naștere, astfel populațiile se restabilesc rapid.
În plus, rozătoarele pot migra de pe alte câmpuri în căutarea hranei.
În continuare, relatăm principalele metode testate și aplicate de fermieri cu experiență pentru controlul pe termen lung al rozătoarelor:
Reducerea pierderilor de recoltă în No-till
Despre reglarea corectă a combinelor la recoltare și recoltarea la timp s-a vorbit mult. Chiar dacă unii nu dau importanță acestui aspect, orice bob căzut înseamnă o sursă sigură de hrană pentru rozătoare.
Din acest motiv, oferiți atenție sporită recoltării și orientați-vă spre reducerea pierderilor la recoltare. Chiar dacă e ultima etapă, aceasta nu poate fi neglijată.
Apropo, o abordare interesantă în reducerea cantităților de hrană rămasă rozătoarelor după recoltare o putem găsi în fermele de peste hotare ce implementează agricultura regenerativă. Fermierii lasă animalele să pășuneze miriștile după recoltare.
Managementul resturilor vegetale
Fiecare specie de cultură lasă cantități diferite de resturi vegetale în urma cultivării. Aici, un rol foarte important îl are asolamentul ce ne permite să echilibrăm pe ani cantitățile de resturi formate.
Chiar dacă din primii ani de trecere la sistemul de agricultura conservativă se recomandă producerea unei cantităţi mari de reziduuri vegetale, nu trebuie să uităm de faptul că acestea își joacă rolul doar asigurând distribuirea lor uniformă.
O cantitate prea mare de resturi vegetale favorizează rozătoarele.
Distribuiţi paiele cât mai uniform pe teren, evitați formarea de grămezi de paie pe sol. Fiţi atenţi la repartizarea plevei.
Fâșiile de protecție – casa prădătorilor rozătoarelor
De multe ori am auzit expresia „pe termen lung, să lupți cu natura e imposibil”, iar multe soluții ale problemelor se găsesc anume apelând la ea.
Atunci când vorbim de rolul fâșiilor de protecție, pe lângă reducerea eroziunii, a vânturilor, favorizarea acumulării umidității în soluri, nu trebuie să uităm și de faptul că perdelele de protecție sunt și un bun refugiu pentru diferite organisme benefice și specii prădătoare a rozătoarelor.
De exemplu, această metodă este aplicată de întreprinderea Civea-Agro, care implementează sistemul No-till de peste 10 ani, iar fondatorul întreprinderii, în cadrul unei vizite, ne-a explicat că a abandonat ideea luptei cu șoarecii și alte rozătoare.
„Varianta cea mai bună este „să lași totul să regleze natura”. Făcând un calcul simplu al cheltuielilor pentru distribuirea momelilor, am înțeles că mai rentabilă este abandonarea ideii controlului direct. La un număr mai mare de rozătoare, se mărește și numărul prădătorilor naturali, dacă sunt create condiții favorabile. Noi avem fâșii de protecție plantate, în care speciile de păsări prădătoare și vulpi au găsit condiții bune, astfel că ne ajută la controlul rozătoarelor”.
Apropo, până la formarea condițiilor favorabile pentru prădători, ați putea apela la specialiști în ornitologie care v-ar putea ajuta la crearea unor refugii artificiale pentru păsări în apropierea câmpurilor.
Controlul îmburuienării și vegetației din zonă în No-till
O altă strategie propusă de către specialiști este asigurată prin controlul buruienilor. Semințele de buruieni pot fi, de asemenea, o sursă bună de hrană pentru rozătoare.
Astfel, realizarea la timp a controlului buruienilor nu trebuie neglijată. Pe lângă controlul buruienilor din propriile câmpuri, nu trebuie să uităm și de parcelele din regiune, de pe care pot migra rozătoarele.
Unii specialiști recomandă erbicidarea terenului cu aproximativ 30 de zile înainte de semănat, astfel lăsând pe o durată mai lungă de timp rozătoarele fără hrană.
Alte metode utilizate:
Momelile pot fi plasate pe câmp cu aproximativ două zile înainte de semănat, astfel reorientând șoarecii către o alternativă într-o perioadă critică pentru culturi.
În plus, inundarea poate fi folosită pe suprafețe mici în combaterea unor dăunători care trăiesc în sol (șoareci, șobolani, coropișniţe etc.) prin inundarea cu apă a galeriilor în care trăiesc.
Muștarul alb manifestă proprietăţi repelente pentru șoareci. Acesta poate fi inclus în calitate de cultură de acoperire sau semănate fâșii.
V-ar putea fi util și articolul Agricultura conservativă: 6 recomandări în perioada de tranziție.
Surse:
- Ecology and management of rodents in no-till agriculture in
- Washington, USA.
- Mice control in the era of No-till.
- Control of Rodents in No-Till Corn.
