20.3 C
București
joi, 16 mai, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleSfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina) - combatere

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina) – combatere

Sfredelitorul ramurilor Zeuzera pyrina este o specie polifagă ce atacă speciile de pomi cum ar fi măr, păr, gutui, cireş, prun, nuc şi arbori ornamentali.

Zeuzera pyrina se consideră periculoasă din cauza larvelor sale, o singură larvă fiind capabilă să producă uscarea întregului pom.

Sfredelitorul ramurilor – ciclul de viață

Adulții au o anvergură a aripilor de 45-65 mm și aripi translucide albe cu pete negre sau negru-albăstrui. Corpul are o colorare similară, iar masculii sunt considerabil mai mici decât femelele.

Ouăle au aproximativ 1 mm lungime, sunt ovale și galbene-deschis, portocalii-roz.

Larvele ajung până la 60 mm lungime și sunt galbene strălucitoare, cu numeroase pete negre pe fiecare segment. Capul este negru sau negru-maro lucios.

zeuzera pyrina

Ouăle sunt depuse în iunie sau iulie în răni sau crăpături din scoarță. Fiecare femelă poate depune câteva sute de ouă, de obicei în grupuri. Larvele nou ieșite din ou pătrund în arbore și încep să se hrănească.

Larvele tinere pot ataca pețiolurile frunzelor, mugurii și lăstarii, dar ulterior se hrănesc în ramuri mai mari.

Ele sapă tuneluri în lemnul tare, formând galerii lungi pline cu excremente.

Hrănirea și formarea tunelurilor în lemn continuă timp de 2-3 ani. Larvele se împupează în galeriile de hrănire într-un cocon mătăsos. La începutul verii, pupele se strecoară din galerie până la suprafața ramurii și adulții ies.

Simptome de atac

Prezența omizilor este indicată de acumularea de excremente și particule de lemn care ies din găurile de intrare. Ulterior, acest lucru este indicat de veștejirea frunzelor și uscarea lăstarilor.

Ramurile infestate se usucă, iar pomii tineri pot fi complet distruși. De obicei, sunt atacați arborii de până la 15 ani, iar larvele apar, de regulă, în ramuri sau tulpini cu un diametru mai mic de 10 cm.

Pagube mai grave se înregistrează după veri calde și uscate.

Pomii slăbiți de atac sunt mai susceptibili la daunele provocate de alți dăunători xilofagi, cum ar fi sfredelitorul tulpinilor (Cossus cossus) și gândacii de scoarță.

Păduchele lânos (Eriosoma lanigerum) poate folosi galeriile vechi făcute de sfredelitor ca refugiu, ceea ce le permite să se protejeze de tratamentele chimice.

Omizile tinere atașate de fire de mătase pot fi purtate de vânt; acest mod de dispersie este adesea predominant în livezile tinere și pe arborii situați în apropierea gardurilor vii și a tufelor.

Sfredelitorul ramurilor – combatere

Sfredelitorul ramurilor se monitorizează începând cu lunile mai-iulie, se verifică cu atenție pomii tineri, în special pentru a vedea dacă există găuri și urme de făină de lemn pe trunchi și pe ramuri.

În mai se agăță 2-4 capcane cu feromoni pe hectar pentru a estima frecvența atacului. Capcanele se instalează la 0,5m de la vârful pomilor sau al plasei antigrindină.

capcane cu feromoni

O metodă utilizată în plantațiile comerciale este perturbarea împerecherii prin stimularea excesivă a masculilor cu ajutorul feromonilor distribuiți prin intermediul dispenserului. Astfel, masculii urmează piste false de feromoni și nu ajung să fecundeze femela.

Acestea se instalează la înălțimi alternante de 1,5 m și 2 m, la o distanță de cel puțin 5-6 metri între ele, circa 300/ha, schimbându-le locul la fiecare 14-16 săptămâni.

Pentru a preveni atacul, scoarța se curăță de muşchi și licheni, ramurile atacate se taie și se ard, se fac tăieri de rărire a coroanei.

În combaterea biologică se fac tratamente cu paraziții Ichneumon abiellei, Horogenes gigantea, Litomastix truncatellus și Microgagster globatus.

Potrivit FIBL, ciocănitoarea verde poate reduce foarte mult pagubele produse de sfredelitorul ramurilor. Se recomandă crearea condițiilor favorabile pentru aceasta.

Pentru pomii din grădină, de obicei se face urmărirea și omorârea larvelor cu un cuțit și o sârmă. După aceea, acoperirea rănilor pe lemn cu mijloace de închidere a rănilor.

Utilizarea uleiului de neem în galeriile săpate și astuparea cu mastic a găurilor la fel a demonstrat eficiență.

Un control eficient al dăunătorului îl asigură bacteria Bacillus thuringiensis (Bt) și ciupercile Beauveria bassiana. Citiți mai multe despre Ciupercile entomopatogene Beauveria bassiana – cum controlează dăunătorii.

În plus, injectarea suspensiilor cu nematozi S. carpocapsae în găurile formate la fel s-a dovedit a fi eficientă.

Tratamente cu insecticide se fac în perioada zborului fluturilor. Eficiente sunt insecticidele pe bază de lambda-cihalotrin (de ex. Karate Zeon), clorantraniliprol, deltametrin (de ex. Decis Expert), emamectin benzoat (Affirm) și altele omologate pentru controlul altor dăunători.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Cancerul bacterian – principala cauză a „morții sâmburoaselor” – sfaturi pentru control

Cancerul bacterian, întâlnit în unele surse și ca declinul...
‹ adv ›

De ce crapă scoarța la sâmburoase – cauze, îngrijire

Printre întrebările frecvente legate de problemele apărute în perioada de primăvară la cireș, cais și alte specii sâmburoase se...

Afide la pomi – recomandări la combaterea eco și chimică

Afidele, numite popular și păduchi de plante, sunt reprezentate de multiple specii reunite sub familia Aphididae. Acestea produc daune...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole