15.8 C
București
marți, 28 mai, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleÎnierbarea terenului – sfaturi pentru protejarea solului, conservarea umidității

Înierbarea terenului – sfaturi pentru protejarea solului, conservarea umidității

Conţinutul apei în sol este principala resursă pentru construirea corpului plantelor și cel mai important factor care determină condiţiile pentru existenţa culturilor și cultivarea solului.

Pe parcursul vieţii, plantele consumă o cantitate imensă de apă. Plantele utilizează 300-800 de părţi de apă pentru a crea o unitate de greutate de substanţă uscată.

Vegetaţia și culturile sunt întotdeauna mai dependente de condiţiile de umiditate la nivelul rădăcinii, decât de precipitaţii. Utilizarea anumitor rate de irigare depinde de starea și proprietăţile solului pe un teren anumit.

Prin urmare, este foarte important să înțelegem că solurile sănătoase și întreţinute corespunzător, cu un conţinut ridicat de materie organică pot stoca cantităţi mari de apă.

Cantitatea de apă care poate conţine materia organică a solului depășește de aproximativ 20 de ori greutatea sa. Această proprietate este utilă nu numai în timpul secetelor, când umiditatea solului este vitală pentru creșterea plantelor.

Astfel, merită o deosebită atenţie înierbarea terenurilor pentru conservarea umidităţii solului. Eficienţa acestui procedeu a fost dovedită prin aceea că umiditatea absolută a aerului crește odată cu apropierea de suprafaţa acoperirii vegetale.

Învelișul vegetal, fiind o suprafaţă mare de evaporare, este întotdeauna mai bogat în vapori de apă decât terenul liber de
vegetaţie ori acoperit numai parţial. De asemenea, consumul de căldură pentru evaporare pe zi pe un teren slab acoperit va fi cu 120-130 de calorii/cm2 mai mult decât de pe un teren cu vegetaţie densă.

Pentru înființarea învelișului de ierburi trebuie să ținem cont de:

Pregătirea terenului și efectuarea lucrărilor de bază

Pe terenurile arabile, în funcţie de ceea ce se va cultiva, după recoltare, se efectuează discuirea în două direcţii, ceea ce asigură afânarea solului și mărunţirea, distribuirea mai uniformă pe suprafaţă a resturilor vegetale și încorporarea lor în sol.

Însămânţarea din toamnă a ierburilor perene poate fi efectuată
după dezmiriștire, cu aplicarea semănătorilor din sistemul No till. La plantele de cultură, ce au diferite cerinţe biologice, termen și adâncimile de încorporare a seminţelor (ovăz – 2-3, orz/ orzoaică, grâu – 4-7, meiul – 1,5-2, mazărea – 6-7 cm), poate fi făcută încorporarea la diferite adâncimi, ori să se renunţe la arătură.

Pentru a evita greșelile, ar fi oportun să se examineze recomandările specifice culturii, ori să se consulte cu specialiștii în domeniu.

Majoritatea ierburilor perene au seminţe mărunte și de aceea se încorporează în sol la adâncimea de la 0,5 cm până la maximum 4,0 cm. Ca acestea să nu fie suflate de vânturi ori spălate de ape până (obligatoriu) și după semănat (dacă semănătoarea nu este înzestrată cu tăvălugi), câmpul trebuie să fie nivelat cu tăvălugul inelar cu pinteni sau neted.

Pe terenurile ce se supun înfiinţării semănăturilor cu ierburi perene, lucrul de pregătire a terenului pentru înierbare constă în:

  • eliberarea terenului de pomi, tufari, buruieni, gropi, mușuroaie, vaduri, pietre etc.
  • nivelarea terenului;
  • discuirea în ambele direcţii la adâncimea de 10-12 cm, ori afânarea cu freza;
  • efectuarea arăturii (dacă se recomandă pentru plantele ce se vor cultiva) la adâncimea recomandată pentru planta ori amestecul de plante.

Nu se recomandă lucrarea solului (discuitul, aratul etc.) ci semănatul direct pe terenurile amplasate pe pante ce depășesc înclinaţia de 12° și nu se vor supune desţelenirii (numai pasibililor supraînsămânţări) terenurile amplasate în vecinătatea râpilor, sectoarelor cu alunecări, cu un strat arabil redus (10-12 cm), precum și a terenurilor cu apă freatică la adâncimi mai mici de 40-50 cm.

Păstrarea învelișului vegetal are o importanţă hotărâtoare pentru preîntâmpinarea eroziunii solului. Tocmai de aceea cu cât mai puţine lucrări se fac pe terenurile în pantă, cu atât solul este mai protejat.

Aplicarea îngrășămintelor la înierbarea terenurilor

În funcţie de disponibilitatea fosforului și potasiului din sol la 1 hectar de ierburi perene, se recomandă aplicarea: Р60К90 – cu aport redus; P45K60 – cu aport mediu și P30K45 – cu aport înalt.

Îngrășămintele cu fosfor și potasiu se aplică sub arătura de toamnă. La însămânţarea culturilor de acoperire a ierburilor perene, doza de îngrășăminte cu fosfor și potasiu crește pe baza necesităţii culturilor de acoperire, iar doza de azot nu trebuie să depășească 45 kg/ha (pentru a evita polignirea culturii de acoperire și suprimarea ierburilor însămânţate).

Selectarea ierburilor

Înierbarea poate fi efectuată prin semănatul unei specii ori amestecurilor. Decizia de a proceda într-un fel ori altul depinde de destinaţia terenului ce se fondează/recultivă, cerinţele plantelor faţă de fertilitatea și densitatea solului, lumină, apă etc.

Pe lângă condiţia numită este foarte important să se ţină cont și de competivitatea biologică a plantelor ce vor convieţui în amestecul ce se va semăna. În proporţii mai mari (asolamente de câmp, fâneţuri, pajiști speciale) se practică mai mult însămânţarea unei singure specii (lucerna, trifoiul, mazărea, măzărichea, lintea pentru boabe și furajeră etc.).

Pe pajiști, fâneață, la sectoarele antierozonale și altele se
consideră eficiente amestecurile din ierburi graminee și leguminoase, dar pot fi și alte amestecuri (la cele două mai pot fi adăugate specii malvacee, ștevia) ce ar include în proporţii mici plante cu talia înaltă.

La cultivarea pe soluri degradate se recomandată tratarea seminţelor de ierburi leguminoase cu aplicarea la o tonă de seminţe a 7-8 kg molibdat de amoniu de 36% sau 5-6 kg molibdat de sodiu de 54%.

Se recomandă în ziua însămânţării seminţele de ierburi leguminoase să fie inoculate cu preparate microbiene.

Termenele optime de însămânţare a ierburilor perene sunt: toamna la finele lui august – început de septembrie și primăvara – sfârșit de martie – începutul lui aprilie.
Seminţele unor culturi au ariste ori puf, nu curg liber (toate varietăţile de obsigă roșie, păiușul roșu, raigrasul înalt, toate varietăţile de pir), ceea ce duce la înfundarea semănătorii.

De aceea, înainte de semănat seminţele se supun prelucrării. Pentru a crea un înveliș de ierburi perene rezistent și productiv, se recomandă să se aplice normele de seminţe normale:

Rata de însămânţare a seminţelor de ierburi perene, în funcţie de îmbinarea speciilor spre însămânţare, kg/ha

Pe solurile fertile și cu tehnologia agricolă ridicată este posibilă o scădere a normei de semănat, iar pe solurile cu fertilitate redusă este necesară o creștere cu 10-15% a norma de semănat.

Atunci când se formează o crustă de sol, înainte de încolţirea seminţelor de ierburi perene semănate, aceasta trebuie distrusă imediat cu grape ușoare sau medii, după germinarea seminţelor – cu tăvălugi inelari.

Mai multe detalii despre Înierbarea terenurilor agricole ca metodă de conservare a apei și protejarea solului găsiți pe acest link.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Gunoiul de oaie și capră ca îngrășământ. Sfaturi la aplicare

Gunoiul de grajd poate fi un îngrășământ organic eficient,...
‹ adv ›

Pentru a păstra încălzirea globală sub 2°C, Ziua Pământului ar trebui să promoveze sănătatea solului pentru următorii 5 ani

Ca răspuns la rezultatele Serviciului Copernicus privind schimbările climatice al UE din luna februarie (care dezvăluie că lumea a depășit deja...

O nouă Lege Europeană pentru Sănătatea Solului 

Miercuri, 10 aprilie, Parlamentul European și-a adoptat poziția cu privire la propunerea Comisiei Europene pentru o Lege de Monitorizare a Solului,...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole