Un inginer horticol pensionar, Rozalia Jani, îngrijeşte în Cetatea din Târgu Mureş o grădină cu plante medicinale şi aromatice după modelul celor care existau cândva în jurul fostei mănăstiri franciscane, atestată documentar în 1332, care exista în zona actualei Biserici Reformate din cetate.
Pentru a reda din atmosfera monahală din acea perioadă, în Cetatea Târgu Mureş a fost înfiinţată o grădină cu plante medicinale şi aromatice, între care se regăseşte inclusiv isopul, cunoscută drept „iarba sfântă” din Biblie, o plantă destul de rară în ţara noastră.
În grădina de lângă Biserica Reformată din Cetate, îngrijită cu multă migală de Rozalia Jani, mai regăsim lavandă, salvie rusească, măghiran, cimbrişor, lemnul Maicii Domnului, pălăria soarelui, armurariu, lămâiţă, menta, salvie, gălbenele, trandafirii pietrelor sau urechelniţă, dar şi ceapă de tuns, mărar, busuioc sau cimbru.
Rozalia Jani are 65 de ani şi de mai mulţi ani se ocupă cu pasiune de grădina Cetăţii, iar atunci când consideră potrivit şi necesar completează paleta de culori şi de arome a micii grădini.
Dacă înainte de a se pensiona grădina Cetăţii intra oarecum în atribuţiile de serviciu, pe lângă multe alte obiective, de trei ani, de când este pensionară, aceasta a devenit locul pe care îl îngrijeşte zilnic, locul în care îşi petrece mare parte din zi, răsplata ei fiind frumuseţea florilor şi încântarea celor care îi admiră munca.
„Am avut tangenţă cu curtea cetăţii încă din anul 2006, instituţia la care lucram a făcut proiectul de reamenajare a construcţiilor. Eu, ca profesionist, am lucrat la refacerea spaţiului verde din curtea cetăţii. Atunci s-a născut ideea de a crea această mică grădină cu plante aromatice şi medicinale care creează atmosfera de odinioară a unei grădini din curtea unei mănăstiri care chiar a existat. Se vede în acest loc amprenta fostei mănăstiri. Deci această mică grădină are rolul de a aduce aminte de grădina anterioară, de grădina fostei mănăstiri. Pe lângă reconstituirea atmosferei de odinioară, grădina oferă o frumuseţe aparte, începând din primăvară până în toamnă florile înfloresc treptat şi împodobesc cetatea, iar mirosul se simte peste tot”, a declarat Rozalia Jani.
Inginerul horticol spune că lavanda era printre cele mai folosite plante în mănăstiri şi că aceasta îşi păstrează şi acum, peste veacuri, rolul principal în curtea mănăstirilor.
„Lavanda provine din curtea mănăstirilor din Franţa, de acolo a fost adusă în ţara noastră. A trecut momentan de înflorire, aşa că am tuns tufele şi aşteptăm a doua înflorire către toamnă. Înflorirea de toamnă nu este chiar aşa de spectaculoasă cum a fost cea de vară, dar va fi interesant pentru că în toamnă lavandele sunt mai interesante. Când a fost reînfiinţată grădina de plante medicinale şi aromatice a trebuit să căutăm în mai multe locuri pentru a aduce o paletă cât mai largă de flori aromatice şi medicinale.
Apoi, pe parcursul anilor, unele plante s-au uscat, aşa că au fost înlocuite, dar cele mai multe sunt perene. Dacă nu se întâmplă nimic deosebit, ele rezistă mulţi ani, se înmulţesc prin sămânţă şi anual se reînnoiesc. Momentan aici sunt 18 soiuri de plante medicinale, dar şi plante aromatice. Aceste superbe flori mov-albăstrui sunt salvie rusească, din care avem două soiuri, unul mai înalt şi unul cu o singură tulpină, mai mică, care are alt tip de frunze şi flori. Avem oregano ca plantă aromatică, cimbru, mărar, busuioc ca plante de care se pot folosi ca şi condimente.
Dar avem şi o plantă deosebită, isopul – o plantă veche care şi în Biblie apare în descrieri. Este o plantă medicinală, dezinfectantă, curăţă sufletul, organismul, are efect de curăţire şi are flori deosebit de frumoase. Un albastru deosebit”, ne-a explicat Rozalia Jani.
Bucuria ei legată de isop este că a reuşit recent să procure o nouă plantă.
„Lângă isop avem silimarina, din care se face medicamentul pentru ficat, deja a trecut, a înflorit, avea floare mov şi frunze marmorate interesante, cu ţepi. Abia am reuşit să păstrez o singură plantă, fiindcă melcilor le plăcea foarte mult în perioada foarte ploioasă. Au venit şi au mâncat-o! Priviţi aici cum arată ceapa de tuns, aceasta iarăşi este o plantă pentru condimente”, ne-a prezentat Rozalia Jani grădina cetăţii.
Directorul Centrului de Cultură şi Artă Târgu Mureş, Florentina Vary, afirmă că în trecut toate fortificaţiile medievale aveau o grădină, în primul rând pentru că era foarte practic, fiind la îndemână toate condimentele şi leacurile, dar şi în caz de necesitate.
„Orice fortificaţie care se respecta avea o grădină în interior. În cazul nostru e vorba de grădina unei mănăstiri care se afla în interiorul unei fortificaţii. Acolo este şi fântâna, pentru că, evident, în caz de asediu era extrem de important să ai resurse de apă şi de mâncare. Fără acestea o fortificaţie nu poate să existe. De aceea, atunci când s-au făcut planurile de renovare ale Cetăţii, s-a păstrat grădina în această locaţie. Practic este vechea curte a mănăstirii, pentru că mănăstirea franciscană se extindea oarecum în dreptunghi, deci venea de la biserica actuală, aici era hipocaustul, ceea ce se vede în dreapta noastră era zona medievală de încălzire prin pardoseală.
Se făcea foc şi printr-o serie de canale mergea căldura. Era extrem de ineficient şi de periculos, ca dovadă că mănăstirea a ars la un moment dat. Cred că atunci au schimbat şi au trecut la sobele de teracotă cum le cunoaştem noi astăzi. Dar revenind la grădină, la grădina noastră care este absolut spectaculoasă, aceasta o datorăm doamnei inginer Jani Rozalia, care cu foarte, foarte multă dăruire şi suflet se ocupă de grădina cetăţii. De la an la an putem vedea o schimbare în ceea ce priveşte grădina şi în tot perimetrul curţii cetăţii. Aici este practic nestemata noastră, grădina cu flori şi plante aromatice”, a declarat Florentina Vary.
Ea a precizat că grădina găzduieşte plante care şi pe vremuri au reprezentat un sprijin, atât în bucătărie, cât şi în farmacia verde a călugărilor, pentru că ei erau cei care întreţineau aceste grădini de verdeţuri, de plante aromatice.
„Pe mai departe, vom investi în rearanja acest spaţiu. Se opresc vizitatorii mereu şi e un colţ puţin mai intim al cetăţii. Cine ajunge aici, rămâne un pic să simtă aromele şi energia, pentru că e aşa o energie bună. Mănăstirea şi biserica momentan nu s-au păstrat. Zidurile pe care le vedeţi aici sunt vestigii ale fostei mănăstiri, dar e o zonă extrem de plăcută şi e vizitată de mulţi turişti şi localnici”, a arătat Florentina Vary.
Actuala cetate din Târgu Mureş a fost construită pe locul unei alte fortificaţii, ridicată în secolul al XV-lea, care a fost distrusă în 1601 în urma invaziei conduse de generalul Giorgio Basta.
