La alegerea unei rase de câine Kangal este important să se țină cont și de problemele de sănătate posibile. Orice boală va influența negativ patrupezii în primele zile de viață, în perioada pubertății, precum și în viața adultă.
Rasa Kangal Turcesc este una mare, puternică, cu oase grele, ale cărei dimensiuni și proporții s-au dezvoltat natural, ca rezultat al exploatării ei continue în calitate de protector al turmelor împotriva prădătorilor.
Câinele Kangal prezintă o rezistență deosebită și o încredere sporită în propriile forțe. Capacitatea lui de muncă este de invidiat. Poate fi crescut și întreținut în diverse condiții meteorologice. De asemenea, este adaptat să supraviețuiască pe termen lung fără mâncare și apă.
În linii generale, Kangalul Turcesc este cunoscut pentru o stare generală de invidiat, fiind în rândul raselor de câini cu cele mai puține probleme de sănătate.
Vedeți aici descrierea completă a rasei Kangal Turcesc, imagini și îngrijire corectă.
Totuși există careva boli, întâlnite la această rasă, pe care le vom descrie în continuare:
- Displazia de șold;
- Afecțiuni oculare;
- Lipomul;
- Alte probleme de sănătate.
Displazia de șold
Este o patologie comună câinilor de rasă mare și foarte mare. Așa deci, greutatea corporală mare a Kangalului, asociată cu activitatea fizică neadecvată, iar în unele cazuri și cu predispoziția genetică, duc la apariția acestei boli. Uneori obezitatea intervine ca factor predispozant.
Displazia are loc în caz de dezvoltare anormală a cartilajelor articulare femurale la cățeii în creștere sau în urma deteriorării acestor cartilaje în caz de osteoartrită la câinii adulți. Ca rezultat, capul femurului nu corespunde ca dimensiune și formă cu locul de fixare. Apare durerea și rigiditatea. În cazuri mai rare poate fi afectat humerusul.
Simptomele se manifestă de la vârsta de cinci luni în cazul tineretului și sunt mai pronunțate dimineața devreme, după perioada de odihnă. Acestea includ:
- Scăderea activității fizice;
- Dificultate la ridicare, alergare, sărituri sau urcarea scărilor;
- Șciopătură la membrele afectate, deseori după exerciții fizice;
- Mers anormal;
- Poziție neadecvată a membrelor;
- Durere la șold sau umăr;
- Scăderea masei musculare în zona coapselor și creșterea acesteia în regiunea scapulară ca urmare a efortului crescut. În caz de displazie a umărului – respectiv invers.
Diagnosticul se stabilește de către medicul veterinar, în baza examinării complete, uneori a analizelor de laborator și ,în special, prin radiografie.
Tratamentul nu este pe deplin eficient, dar se pot reduce simptomele și crește calitatea vieții. În cazuri mai ușoare se aplică preparate antiinflamatorii și analgezice. Cazurile severe necesită intervenții operatorii. Se corectează dieta și respectiv greutatea corporală, se introduc adaosuri alimentare pentru întărirea țesutului osos și se adaptează nivelul de activitate fizică.
Prevenirea are la bază controlul reproducerii, alegerea animalelor cu genetică bună, precum și monitorizarea greutății corporale a animalelor, cu asigurarea exercițiilor fizice adecvate.
Aflați și despre rasa de câini Ciobănesc Mioritic.
Afecțiuni oculare
Rasa Kangal este predispusă la afecțiuni ale pleoapelor. Cel mai frecvent se înregistrează entropionul, care reprezintă un defect de închidere a pleoapelor, când marginile libere se răsfrâng înăuntru. Ca urmare, genele irită globul ocular, cauzând durere, lacrimație excesivă și inflamație.
În mare parte boala este congenitală, dar poate fi și rezultat al iritației oculare cronice și traumatismelor.
Simptomele includ disconfort ocular general, frecarea ochilor cu labele, sensibilitate la lumină. La unghiul extern al ochiului se acumulează secreții muco-purulente. Uneori se observă privirea încrucișată (strabismul). În cazuri severe se afectează corneea, ducând la cheratită și ulcer.
Tratamentul se aplică cât mai rapid după diagnosticarea problemei, uneori fiind eficiente doar unguentele sau soluțiile topice, sub formă de picături. Se urmărește prezența factorilor predispozanți și înlăturarea imediată a acestora.
Totuși, în majoritatea cazurilor, tratamentul este strict operator. Pentru a nu afecta forma facială a animalului, dar și pentru evitarea complicațiilor postoperatorii posibile, intervenția chirurgicală se efectuează după vârsta de șase luni. La cățeii mai tineri se aplică suturi temporare, care corectează poziția pleoapei până la împlinirea vârstei necesare.
Mai rar apare condiția opusă – ectropionul – care reprezintă răsfrângerea marginii pleoapei în afară. În consecință, mucoasa oculară și conjunctiva sunt expuse acțiunii mediului extern, pot apărea inflamații, lezarea nervului, infecții, traumatisme.
Tratamentul este, în majoritatea cazurilor, chirurgical. Intervenția poate fi evitată doar în cazuri ușoare de boală, care nu deteriorează calitatea vieții animalului. Se vor prescrie picături sau unguente lubrefiante pentru prevenirea ucsării corneei și conjunctivei.
Citiți și despre creșterea câinilor Ciobănești Caucazieni.
Lipomul
Lipomul reprezintă o tumoare benignă, cu localizare la nivel de țesut adipos, care apare ca urmare a proliferării celulare excesive. Tumorile se găsesc, cel mai frecvent, la nivel de țesut subcutan în zona pieptului și a abdomenului.
Aceste formațiuni sunt în general inofensive, dar pot atinge dimensiuni impunătoare, de până la câteva kg. Lipomul este plin cu grăsime, moale, rotund, nedureros, cu creștere lentă. În mod normal acesta rămâne în același loc, nu invadează țesuturile vecine, nu formează metastaze.
Patologia poate avea la bază predispoziția genetică, dar intervin și factorii favorizanți, ca: arsuri solare, regiuni corporale lipsite de păr sau pigmenți (sau colorate deschis), traume, inflamații, iritații ale pielii, vârsta înaintată ș.a.
Cea mai eficientă cale de tratament este intervenția operatorie. Cu cât aceasta se face mai timpuriu și formațiunea este mai mică, cu atât mai puțin invazivă va fi operația, iar incizia – mai mică și mai puțin dureroasă.
Dacă lipomul nu creează durere sau disconfort, proprietarul poate alege să nu intervină cu tratament. În acest caz, se monitorizează permanent evoluția acestuia, dimensiunea și forma lui. Daca apare orice schimbare minoră, se adresează medicului veterinar.
Alte probleme de sănătate
Patologiile descrise mai sus sunt mai frecvent asociate cu rasa Kangal. Pe lângă acestea, intervin și alte probleme legate de sănătatea rasei date, care merită menționate:
- Deformarea țesutului osos, ca urmare a deficitului de calciu sau la încălcarea raportului calciu:fosfor din alimentație. Pentru evitare se corectează dieta animalului.
- Balonarea sau volvusul intestinal, din cauza dietei nepotrivite sau a calității inferioare a hranei. Se adresează medicului veterinar, așa cum sfârșitul letal poate surveni în doar câteva ore.
- Imunitatea redusă din cauza dezvoltării mai tardive a sistemului imunitar la această rasă. Cățeii se vaccinează neapărat conform programului de imunizare pentru evitarea bolilor specifice.
- Sensibilitatea la preparate anestetice – pentru evitarea accidentelor operatorii se efectuează neapărat teste la medicamentele ce urmează a fi folosite pentru intervenție.
- Predispoziția la obezitate, ca urmare a supraalimentației. Aceasta, la rândul său, duce la alte probleme, inclusiv displazia de șold descrisă mai sus. Pentru prevenire se alcătuiește dieta conform cerințelor nutritive ale rasei și se urmărește cu strictețe. Apa se dă la discreție.
- Lipsa de activitate fizică și întreținerea animalului în spațiu restrâns duc la afecțiuni nervoase, agresivitate și depresie, care din nou poate sta la baza altor probleme de sănătate.
Pentru o stare bună de sănătate a Kangalului se recomandă examinarea regulată de către medicul veterinar, vaccinările conform vârstei și deparazitările interne și externe la intervale regulate.
