Tehnologia de producere a murelor – aspecte importante

Murul este un semiarbust de 3-6 m înălţime, cu partea subterană – perenă, iar partea aeriană de 2 ani.

Sistemul radicular – bine dezvoltat, compus dintr-un rizom peren cu rădăcini adventive extinse, 50-100 cm adâncime. Partea aeriană este formată din multiple tulpini anuale şi bienale foarte lungi, care pot atinge până la 6 m lungime.

După încheierea fructificării, tulpinile de doi ani se usucă şi urmează a fi scoase din plantaţie, iar din mugurii adventivi de pe rizom şi rădăcinile adventive se dezvoltă noi tulpini.

Țesuturile mecanice la mur sunt slab dezvoltate, de aceea necesită obligatoriu spalier. 

Cum alegem terenurile potrivite pentru cultivarea murului:

• adăpostite natural de vânturi puternice şi reci;
• situate în apropierea căilor favorabile pentru comunicaţii, surselor de apă pentru irigare, disponibilitatea forței de muncă şi de realizare a producţiei;
• cele mai recomandate sunt solurile cu textura nisipo-lutoasă, luto-nisipoasă, cu grosimea stratului humificat de circa 50 cm;
• conţinutul de humus în sol trebuie să fie de minim 2,5-3,5%; suficient asigurat cu forme mobile ale elementelor nutritive, mediu slab acid sau neutru (pH 5,6-7), bine aerisit şi drenat, cu o bună disponibilitate hidrică. Solurile sărace în substanţe nutritive, foarte grele, calcaroase (pH 7,3 şi mai mult), cu exces de umiditate sunt contraindicate;
•  relieful trebuie să fie plan sau în pantă lină până la 5-6⁰, pretabil pentru irigare. 

Pregătirea terenului și fertilizarea înainte de plantarea murului

Ca și în cazul plantării altor specii perene, murul necesită o pregătire foarte bună a locului înainte de plantare.

Îmbunătățirea fertilității parcelei pentru înființarea plantației de mur sau zmeur, se realizează cu îngrășăminte organice și minerale. Aceasta trebuie să se bazeze pe analiza solului unde este planificat să crească mure.

Analiza arată „imaginea” reală a solului, rezultatul acestuia este luat ca bază, la alegerea îngrășămintelor.

Standarde aproximative pentru îngrășăminte organice și minerale: 

• gunoi de grajd bine maturizat, care se adaugă în fâșii, aproximativ 1000 kg / 1000 m² și îngrășământ mineral NPK (7:20:30) aproximativ 60 kg / 1000 m² (100 kg / 1000 m² fără gunoi de grajd).

Arătura se realizează la o adâncime de 30–40 cm. Pentru un rezultat bun, solul din zona arată trebuie să fie moderat umed.

Clasificarea soiurilor de mur după ciclul de viață: 

Soiuri de mur populare

Triple Crown

• Soi de origine americană.
• Creştere semierectă, formează lăstari lungi (3-4 m) viguroşi.
• Este un soi semi-timpuriu produce din a doua decadă a lunii iulie până la sfârşitul lunii august.
• Rezistență medie la îngheţ, rezistă până la -20 grade C.
• Fructele mari sau foarte mari, 10-15 g.
• Fructele sunt dulci, aromate, ferme cu rezistența bună la manipulare și transport. 
• Productivitate înaltă (peste 15 t fructe/ha).
• Datorită acestor calităţi este unul dintre cele mai bune soiuri de mur fără ghimpi.

Arapaho

• Soi de origine americană.
• Coacere timpurie.
• Semiviguros, cu creştere erectă. 
• Fructele conice, masa 7-11g, la coacere de culoare neagră-lucioasă, gustul dulce.
• Productivitatea mai mică comparativ cu soiurile semierecte7-10 t/ha, medie pe plantă 4 kg. 
• Soiul este rezistent la geruri de -24 ºC, la boli şi dăunători, la manipulare şi transportare.
• Formează puţini drajoni, seminţele sunt mărunte. 
• Sensibil însă la secetă și înghețurile de primăvară.

Natchez

• Soi de origine americană.
• Creştere viguroasă, semierectă.
• Tulpinile rigide, cresc până la 4-6 m.
• Este un soi timpuriu.
• Rezistență medie la îngheţ, rezista pana la -20 grade C.
• Fructele mari, alungit-cilindrice, lucioase, 9-14 g.
• Fructele sunt dulci-acrișoare, aromate, ferme cu rezistenta bună la manipulare și transport. La coacere nu cad.
• Soi cu productivitate înaltă.
• Rezistență scăzută la antracnoză.

Loch Tay

• Origine Scoția.
• Creştere semierectă cu lăstari viguroşi, lungi (3-4 m).
• Soi cu coacere timpurie, sfârşitul lunii iunie -începutul lunii iulie.
• Ușor sensibil la ger sub -17°C.
• Fructe medii 6-9 g de forma cilindrică alungită.
• Fructele dulci, aromate, cu fermitate ridicată a fructelor, transportabile.
• Producţiile pe plantă sunt mari și de calitate în fiecare an (peste 8 kg).

Polar

• Origine – Polonia.
• Epoca de coacere mijlocie-tardivă (prima decadă a lunii iulie-incep. august).
• Creşterea viguroasă, lăstarii lungi, semierecţi, rigizi, pot atinge 2,7-3m. Planta compactă.
• Fructele mijlocii (9-11 g), ovale, uniforme, ferme, cu aromă pronunțată, rezistente la păstrare și transportare.
• Productivitatea medie pe plantă 8 kg.
• Rezistența la ger medie.

Prime-Ark Traveler

• Soi de origine americană (2014).
• Soi remontant fără spini.
• Fructifică pe tulpinile de 1 an.
• Fructele mijlocii (7-8 g), conice, ferme, rezistente la transportare.
• Gust și aromă plăcute, lipsite de amărăciune.
• Productivitatea medie la ha este de 7-10 t.

Sistemul de suport în plantațiile de mur

Sistemul de suport este obligator  pentru a se dezvolta cât mai bine plantele și pentru a asigura o recoltă înaltă și calitativa. 

Se utilizează stâlpi din diverse materiale: lemn, fier cornier, țeava  și prefabricate (beton armat). Lungimea acestora ajunge până la 2,20-2,30 m, iar în pământ se îngroapă până la 40-50 de cm.

Stâlpii ce se instalează la capătul fiecărui rând poartă denumirea de „fruntasi”, sunt aranjați înclinat și consolidați cu ancore. O alta poziție a instalării lor este vertical și atunci sunt sprijiniti cu contraforte.

Stâlpii intermediari se instalează pe linia rândului, la distanța de cca 6-10 m între ei (în funcție de distanța la care au fost plantați arbuștii). Sistemul care răspunde mai bine cerinţelor biologice ale murului este spalierul cu sârme duble, care constă în instalarea a 3 cupluri de sârme la 0,6 m, 1,1 m şi 1,7 m, fixate pe stâlpi (h=1,8m). Ceea ce permite o aerisire mai bună și obținerea productivității maxime.

Concomitent, dirijarea lăstarilor pe timpul verii devine mai ușoară, dirijindu-se printre sârme. La acest tip de spalier distanța dintre sârme trebuie să fie de aproximativ 50-70 de cm.

Sisteme de suport utilizate în plantațiile de mur

Alegerea materialului săditor de mur

În cazul plantării murului, puteți opta pentru:

Butași cu sistem radicular deschis – prezintă o tulpină de un an, scurtată la 30-50 cm,cu rădăcina bine dezvoltată.

Material săditor cu sistem radicular închis – prezintă o plantă tânără, dezvoltată, a cărei rădăcină se află într-un recipient cu orice volum, umplut cu substrat adecvat.

Tehnica de plantare a butașilor cu sistem radicular deschis, presupune următorii pași:

• dezinfectarea timp de 3-5 minute;
• plantarea la adâncimea necesară (cu 1-2 cm mai adânc decât locul vizibil, la care a crescut în pepinieră);
• distribuirea uniformă a rădăcinilor și acoperirea lor cu pământ.

Detalii despre Plantarea și îngrijirea murului – sfaturi utile.

Lucrări de întreținere a murului după plantare

În anul I – îndată după plantare, tulpinile se scurtează la 15-20 cm de la sol. Dacă materialul săditor are mai mult de 2-3 mlădiţe se păstrează cea mai robustă, celelalte se taie complet, cât mai aproape de nivelul coletului. Lăstarii, apăruţi pe parcursul vegetaţiei, se conduc şi se palisează pe spalier.

La începutul sezonului de creștere, sunt afânate rândurile (pe ambele părți a câte 50 cm) pentru a sparge crusta de pământ și a aera stratul superficial. Acest lucru facilitează dezvoltarea normală a noilor lăstari.

 În primul an după plantare, indiferent dacă este plantată toamna sau primăvară, tulpinile florifere formate pe plantele obținute din butași în primul an de la plantare trebuie obligatoriu înlăturate;

În timpul primei vegetații, după plantare, din rădăcină se dezvoltă 2-4 lăstari.

În al doilea an, murul are nevoie de îngrijiri intensive, tăieri periodice, aplicare periodică de îngrășăminte, îngrijire impecabilă a solului și protecție regulată și la timp împotriva bolilor și dăunătorilor.

Operații tehnologice în anul 2:

• selectarea lăstarilor pentru fructificare;
• legarea lăstarilor pe o sârmă și tăierea;
• tăierea în verde – îndepărtarea primei serii de lăstari tineri;
• îndepărtarea lăstarilor bienali după recoltare.

În primăvară, când a trecut pericolul înghețului, se selectează lăstarii potriviți care vor fi pregătiți pentru fructificare și taie toate tulpinile bolnave, excesive, rupte sau slab dezvoltate chiar la nivelul solului.

Tulpinile rămase vor fi scurtate la 1,8-2,0 m, iar dintre creșterile laterale vor fi păstrate 4-5, care vor fi tăiate la 25-30 cm, restul urmând să fie retezate de la punctul de inserție pe tulpină. 

Cele 4-5 creșteri laterale vor fi dispuse altern pe tulpină, începând de la înălțimea de aproximativ 50 cm față de sol și până la vârful tulpinii.

Creșterile laterale situate mai jos de 50 cm față de sol se îndepărtează, deoarece lăstarii fructiferi sub greutatea fructelor, se apleacă apoi către sol, acestea putând fi murdărite de ploi și vânt.

Aceste tăieri mai au și rolul de a descongestiona tufa de mur pentru o mai bună însorire și aerație, contribuind la combaterea naturală a bolilor și dăunătorilor care se propagă la umbră și în mediul umed.

Legarea și palisarea lăstarilor de sârmă – lăstarii sunt legați de sârmă pentru a le asigura distribuția și stabilitatea corespunzătoare sub greutatea fructelor. Legarea corectă este foarte importantă, deoarece altfel lăstarul poate cădea sau se poate rupe sub greutate. 

Tăierea verde – îndepărtarea primei serii de lăstari tineri

În timpul sezonului de creștere, apar noi lăstari de înlocuire, la soiurile cu creștere viguroasă este recomandat, ca prima serie să fie eliminată la nivelul solului.

Este necesar să îndepărtăm primii lăstari când aceștia ating o înălțime de 10 cm, îndepărtându-i de la bază. 

Astfel lăstarii nu vor interfera cu lastarii de rod și vor avea suficient timp pentru a se dezvolta până la sfârșitul sezonului de creștere.

Lăstarii formați la mijloc sau în a doua jumătate a sezonului de vegetație, au un randament mai mare și un aranjament mai bun al mugurilor de rod decât cei care s-au format chiar la început.

Îndepărtarea lăstarilor bienali după recoltare

Imediat după recoltare, lăstarii de pe care au fost recoltate fructele, trebuie înlăturați complet, ceea ce înseamnă că sunt tăiați de la nivelul solului, scoși din plantație și tocați sau arși.

Detalii despre tăierile la mur – pe acest link.

Irigarea și fertilizarea murului

Murul nu tolerează excesul de apă, dar, în același timp, este sensibil la secetă. Motivul principal este că 80% din sistemul său radicular se află la adâncimea de 40-80 cm.

Lipsa apei determină o polenizare defectuoasă cu formarea de fructe mici, neuniforme, acre, iar o parte nu ajung la maturizare şi se usucă.

De asemenea, tulpinile vegetează slab, sunt subţiri, nu mai formează creşteri laterale, astfel fiind defavorizată şi producţia anului viitor.

 Favorabilă pentru creşterea şi fructificarea murului este umiditatea solului în stratul de 0-40 cm la nivelul de 70-80 % din capacitatea de apă în câmp.

Irigările încep primăvara, la un interval de 2-3 săptămâni, dacă este nevoie. Pe parcursul perioadei de vegetaţie, se recomandă orientativ ca plantaţia de mur să fie udată săptămânal de 4-5 ori cu norma de 200-300 m3/ha la fiecare udare.

Irigarea trebuie evitată la sfârșitul sezonului, deoarece acest lucru poate duce la înghețarea lăstarilor pentru anul următor.

Fertilizarea echilibrată este foarte importantă (elementele în exces provoacă blocaje ale altor elemente; sinergii – unele elemente sunt asimilate doar în prezența altora). 

Toamna este recomandată administrarea fosforului şi potasiului. Nu se admite administrarea azotului toamna, deoarece, fiind un îngrăşământ mineral uşor solubil, este spălat în sol, iar planta nu va avea acces la acesta.

Îngrășămintele complexe clasice care se bazează pe clorură de potasiu (KCl) trebuie evitate.

Utilizarea îngrășămintelor pe bază de sulfat de potasiu este o soluție perfectă pentru soluri cu o reacție chimică neutră sau ușor alcalină a soluției de sol (pH ridicat).

Mai multe detalii aflați în următorul video: