5.4 C
București
marți, 26 octombrie, 2021

-

HomepageArticoleBolile la tomate – cum le deosebim și prevenim. Tratamente

Bolile la tomate – cum le deosebim și prevenim. Tratamente

spot_img

ultura de tomate poate fi afectată de mai multe boli, iar pagubele produse pot fi foarte mari. Principalele boli ale roșiilor și metode de evitare a pagubelor sunt reflectate în acest articol.

Mana tomatelor (Phytophthora infestans)

Boala se manifestă pe toate organele aeriene ale plantelor: frunze, lăstari, tulpini, fructe. La vârful frunzelor sau pe marginea acestora apar pete mari, de formă neregulată, verzui, cu aspect opărit.

La zona de contact dintre ţesuturile atacate şi cele sănătoase apare un puf alb-cenuşiu, care reprezintă conidioforii şi conidiile ciupercii.

Ulterior, ţesuturile din dreptul petelor se brunifică şi se necrozează, iar frunzele se usucă. Petele de pe tulpini şi de pe peţiolul frunzelor sunt brunii, alungite, superficiale.

Simptomele manei tomatelor (Phytophthora infestans)

Atacul se iniţiază, de regulă, la locul de inserţie al pedunculului sub forma unor pete mari, brun-olivacee, care se măresc cu rapiditate, devin brune şi cuprind în scurt timp fructele în totalitate.

Condiţiile favorabile de răspândire – temperaturi minime de 15-18°C şi optime de 21-23°C şi umiditate peste 90%.

Mana se răspândește prin plante înghesuite, cu resturile vegetale infectate, prin sămânță infectată și în condiții de irigare pe timp răcoros.

Cum prevenim mana

  • strângerea resturilor infectate de la cultura precedentă;
  • executarea arăturii adânci cu întoarcerea brazdei;
  • plantarea răsadului sănătos;
  • evitarea excesului de umiditate și irigării prin aspersiune pe timp rece.

Primul tratament profilactic cu fungicide se execută la încheierea rândurilor şi în cazul unui foliaj abundent.

Tratamentele se fac cu diferite produse chimice, inclusiv oxiclorură de cupru, sulfat de cupru neutralizat cu hidroxid de calciu sau sulfat de cupru tribazic.

Pătarea brună a frunzelor sau alternarioza (Allternaria porri f. sp. solani)

Plantele pot fi atacate în toate fazele de dezvoltare. În răsadniţe atacul se manifestă prin pete alungite, cu aspect neregulat, brune-închis, care cuprind partea bazală a tulpinii de jur împrejur – putregai în formă de guler.

Cel mai des simptomele apar pe frunzele de la baza plantei – pete izolate, circulare, brune, zonate concentric.

Când numărul petelor se măreşte, acestea se unesc, iar frunzele se usucă. Pe frunze apar pete mici rotunde, adâncite, mai ales în zona de prindere a fructului.

Pe fructe apar zone scufundate cu crăpături.

Simptomele pătării brune a frunzelor (Allternaria porri f. sp. solani)

Boala se dezvoltă la temperaturi de 25-28°C şi umiditate relativă de peste 95%. Se răspândește prin picăturile de apă de la irigaţie, vânt sau curenţii de apă, resturile
vegetale infectate, sămânţa infectată
.

Se utilizează produse similare celor destinate combaterii manei tomatelor.

Pătarea albă a frunzelor sau septorioza (Septoria lycopersici)

Plantele pot fi atacate în toate stadiile de dezvoltare, dacă sunt cultivate în câmp deschis. Primele simptome se manifestă pe frunze, prin apariţia unor pete circulare, cu diametrul de 0,5–1 mm, de culoare brună.

La evoluția bolii petele se măresc până la 3-4 mm în diametru, în centrul petelor țesutul e cenușiu la culoare. Pe suprafețele atacate apar puncte negre – picnidiile ciupercii.

Atacul timpuriu necombătut poate distruge parțial sau total răsadul, iar dacă planta este mai dezvoltată – în faza de coacere a fructelor duce la uscarea plantei, reducând producția.

Condiții favorabile de dezvoltare: primăvara la temperaturi între 3-32°C (optim 20-27°C), umiditatea peste 90% la prezenţa apei libere.

Septorioza se răspândește prin:
  • resturile vegetale infectate;
  • apa de ploaie sau irigaţie;
  • curenţii de apă;
  • insectele înţepătoare.

Perioadele lungi, cu temperaturi crescute și umiditate mare în aer și pe frunze, constituie condiţii ideale pentru dezvoltarea bolii și răspândirea ciupercii.

Tratamente contra septoriozei:

Mai întâi este necesar de prevenit răspândirea prin: înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

Pe baza determinării şi avertizării se urmăreşte evoluţia ciupercii şi momentul de proiectare a picnosporilor (temperaturi de 22-26°C şi umiditate relativă de 95%), la
acest moment se aplică primul tratament de profilaxie cu sulfatul de cupru sub formă de zeamă bordeleză.

Pătarea cafenie a frunzelor de tomate (Fulvia fulva sin. Cladosporium fulvum)

Primele simptome apar pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub formă de pete mici, gălbui, care se măresc în diametru şi devin galbene.

Pe partea inferioară a frunzelor, în dreptul petelor, apare un puf cafeniu. În condiţii favorabile, petele confluează ţesuturile uscate, se brunifică şi se necrozează, iar frunzele şi lăstarii se usucă.

Plantele atacate sunt debilitate treptat datorită uscării frunzelor. Fructele sunt atacate mai rar, fiind afectate mai frecvent cele din etajul superior, la suprafaţă – apar pete de decolorare, se adâncesc în pulpă, apoi se extind și ocupă zone mari din fruct.

Condiţiile optime de dezvoltare sunt temperaturile de 22-26oC și umiditatea de 95%.

Boala se răspândește prin: resturi vegetale cu infecţie; praf cu spori din structura serei; zăpușeala din sere; înţepăturile de musculiţa albă de seră.

Foarte rezistente la uscăciune, conidiile pot supravieţui în seră mai mult de un an, în absenţa gazdei sensibile.

Măsuri de prevenire-combatere: sunt similare celor aplicate la Septoria lycopersici.

Ofilirea sau fuzarioza tomatelor (Fusarium oxysporium f. sp. Lycopersici)

În câmp atacul începe prin îngălbenirea frunzelor bazale, iar apoi şi a celor superioare, care se necrozează şi se usucă, iar boala progresează treptat spre vârful plantelor.

În solarii şi sere, în condiţii favorabile atacului, plantele afectate pot rămâne pipernicite, apoi se ofilesc rapid, fructele păstrându-şi culoarea normală verde.

Pe secţiuni, în partea de jos a plantelor apare un puf alb-suriu, care mai târziu duce la brunificarea pereţilor vaselor conducătoare şi uscarea plantelor.

În solarii şi sere, în condiţii favorabile atacului, plantele se ofilesc rapid, fructele păstrându-şi culoarea normală verde.

Unele plante se usucă încet și pot rămâne vii până la sfârșitul recoltării.

Sursă: Protecția integrată a culturilor solanacee și reziliența la schimbările climatice

Condiții de dezvoltare a bolii: climă caldă la temperaturi optime de 24-28°C, în lipsa umidităţii şi apei libere, prin nematozii de rădăcinii în sol.

Este necesar de evitat irigarea cu apa din canale sau iazuri, deoarece poate fi contaminată.

În timpul perioadei de vegetaţie, la culturile din spaţii protejate se aplică tratamente la sol, în jurul bazei tulpinii, cu produse pe bază de Bacillus subtilis 26 D, pulbere (titrul – nu mai puţin de 2 mlrd. celule/g).

Primul tratament – umectarea seminţelor timp de 1-2 ore (1,5 g/kg seminţe), iar al II-lea tratament – înmuierea în soluţie a rădăcinilor răsadului timp de 1-2 ore înainte de plantare, cu norma de consum de 20 g/10 l apă.

Putrezirea coletului (Dydimella lycopersici Kleb.)

Afectează toate organele plantelor, rădăcini, tulpini, frunze şi fructe. Cele mai mari pagube sunt produse la atacul rădăcinilor şi bazei tulpinii.

Rădăcinile atacate prezintă pete brun-închise în dreptul caroră ţesuturile putrezesc uscat.

La baza tulpinilor apar pete brune-negricioase, de 5-6 cm lungime sau chiar un inel de putregai uscat, în dreptul căruia se văd puncte mici negreţesuturile se colorează în brun, se scufundă şi crapă, iar scoarţa se poate desprinde parţial de ţesuturile lemnoase.

Pe frunze, în centrul zonelor brunificate, se observă puncte mari, negre, produse de fructificaţiile ciupercii.

Pe fructe, la afectarea mai târzie, apar pete brune, umede, cu cercuri concentrice, cu ţesuturi ale pulpei brune care în final putrezesc.

Evoluţia bolii este mai rapidă pe solurile cu umiditate medie şi la temperaturi cuprinse intre 18-21°C, la o umiditate de peste 85%.

Măsuri de prevenire-combatere

Pentru evitarea infecţiilor în sere şi solarii se recomandă dezinfecţia solului cu produse specifice. Tratamente pe parcursul vegetaţiei cu fungicide pe bază de Bacillus subtilis QST 713, titrul 1×109 celule/ml.

Putregaiul cenuşiu (Botrytis cinerea)

Primele simptome apar pe frunzele bătrâne de la baza plantelor, sub forma unor pete verzui sau gălbui-verzui, care se necrozează şi uneori prezintă o zonare concentrată.

La suprafaţa ţesuturilor atacate apare un puf abundent cenuşiu – sursă de infecţie pentru celelalte organe ale plantelor – peţiolurile frunzelor, tulpini, fructe.

Pe tulpini atacul se manifestă, de regulă, la baza plantelor, prin apariţia unor zone adânciteeliptice, care pot să cuprindă tulpina de jur împrejur şi să determine moartea prematură a plantelor.

Pete asemănătoare pot să apară la diferite niveluri ale tulpinii, lăstari, inflorescenţe şi plantele se ofilesc deasupra zonei de atac.

Atacul cel mai păgubitor şi caracteristic apare pe fructe, sub forma unui putregai umed şi moale la locul de inserţie al peduncululuiFructele de roșii bolnave se desprind cu uşurinţă şi cad la suprafaţa solului.

Infecția se produce la temperaturi de 15-20°C, umiditate relativă de aproximativ 100% şi la prezenţa apei libere.

Cum combatem putregaiul cenușiu la tomate

În sere şi solarii, obligatoriu după cultura precedentă se înlătură resturile vegetale şi se stropeşte solul cu soluţie de 1-2% de piatră vânătă.

În sere, solarii şi câmp, obligatoriu se va respecta rotaţia şi alternarea culturilor, iar la apariţia bolii în sere şi solariitemperatura se va ridica la 25-28°C şi se va reduce umiditatea relativa sub 85-90%.

Tratamente pe parcursul vegetaţiei cu fungicide pe bază de Bacillus subtilis QST 713, titrul 1×109 celule/ml.

Putregaiul rădăcinii şi fructelor sau antracnoza (Colletotrichum coccoaes)

În teren protejat, pe fructele verzi apar pete mari,
de culoare brună-verde, cenuşie
Putregaiul care apare pe fructele coapte este, de regulă, umed şi moale, brun-închis şi zonat concentric.

În plantaţiile din câmp deschis, boala se manifestă, de regulă, pe fructele coapte, prin apariţia unor pete mici, circulare, uşor adâncite, umede şi moi.

Mai târziu, petele devin depresionare, au culoare negricioasă şi sunt cu chenar concentric. La suprafaţa petelor se formează numeroase pustule negricioase, care reprezintă fructificaţiile ciupercii.

Petele bine dezvoltate ajung la diametrul de 1,2 cm şi putrezirea progresează în pulpa fructelor. Uneori atacul apare pe frunze sub forma unor pete de culoare neagră, înconjurate de o doză galbenă.

Cele mai susceptibile sunt frunzele îmbătrânite. Pe rădăcină şi pe tulpină, la colet atacul se manifestă sub forma unui putregai uscat, iar la suprafaţa ţesuturilor bolnave se formează numeroşi scleroţi mici şi negri.

Condiţiile optime sunt temperaturi de 15-20°C și umiditatea de 100%, primăvara sau în sere pe fond de condensat de apă. Apa liberă pe fructe mai multe ore (perioadele ploioase și irigarea prin aspersiune) crește puternic afectarea.

Se răspândește prin solul infectat, cu resturile vegetale, picăturile de apă, fructele atacate. Măsuri de prevenire-combatere: sunt similare celor aplicate la Botrytis cinerea.

Putregaiul fructelor de tomate (Rhizoctonia solani)

Apare atât pe fructe verzi, cât şi pe cele coapte care vin în contact cu solul sau care sunt stropite cu particule de sol în timpul ploilor.

Pe fructele verzi, în câmp, primele simptome se manifestă sub formă de pete circulare, mici, de culoare brună, situate pe jumătatea inferioară a acestora.

Petele sunt uşor adâncite, au diametrul de 0,5 cm sau mai mare, prezintă inele concentrice precis delimitate, care alternează cu zone de ţesut brun-deschis şi brun-închis.

Când fructele se maturizează, petele se măresc, zonarea concentrică este mai puţin evidentă, iar uneori poate să dispară.

Pe fructele maturizate, petele sunt moderat de tari, de culoare brun-roşcată, bordate de zone brun-roşcate moi şi au suprafaţa netedă. Epiderma deasupra zonelor afectate este adesea crăpată, iar în exterior în locul de scurgere a sucului din fruct apare un exsudat alb-suriu format din conidiofori.

Se răspândește la temperaturi de 18-20°C și umiditatea de 90%, fructul afectat în 2-3 zile devine însuşi sursă de infecţie.

Boala se răspândește prin resturi vegetale cu infecţie, substrat contaminat, seminţe necondiţionate. Măsurile de prevenire și combatere sunt similare celor aplicate la Botrytis cinerea.

Făinarea tomatelor (Leveillula taurica)

Atacă toate organele aeriene, dar în mod deosebit se observă pe frunzele bazale mai întâi. Pe frunze apar pete mici, circulare, de culoare albă, care ulterior se măresc, capătă forme neregulate şi acoperă parţial sau total suprafaţa frunzelor, iar pe faţa inferioară a frunzelor, în dreptul petelor se formează o zonă cenuşiu-albicioasă, prăfoasă.

Ulterior petele se măresc, confluează, capătă forme neregulate şi acoperă parţial sau total suprafaţa frunzelor, care se îngălbenesc şi se usucă.

Boala afectează mai des primăvara la temperaturi de 20-24°C vremea uscată și umiditatea scăzută (70-82%) declanșează dezvoltarea bolii în câmp.

În zonele cu temperaturi ridicate, în timpul zilei se produce infecţia cu această ciupercă, chiar dacă nopţile sunt răcoroase.

Se răspândește prin ţesuturile şi resturile vegetale infectate; plantele înghesuite; răsadul infectat.

Udarea plantelor întârzie dezvoltarea bolii. Atacul este mult mai frecvent în cazul culturilor de tomate din spaţii protejate, faţă de cele cultivate în câmp.

Metode de prevenire și combatere a făinării tomatelor

Înlăturarea și distrugerea frunzelor atacate, rămase pe plantă sau căzute pe sol.

În sere, solarii şi câmp, obligatoriu se va respecta rotaţia şi alternarea culturilor cu excluderea culturilor din aceeaşi grupă (ardeii şi vinetele), iar la apariţia bolii, temperatura se va ridica la 25–28°C şi se va reduce umiditatea relativă sub 75%.

Tratamente chimice cu fungicide care au substanţele active ce conţin sulf şi azoxistrobin.

Verticilioza (Verticillium dahliae)

Primele afecţiuni apar pe frunzele de la baza plantelor cu zone de îngălbenire care se necrozează şi se usucă. Plantele manifestă o ofilire ușoară spre moderată în cea mai călduroasă parte a zilei, dar își revin în timpul nopţii.

Pe măsură ce boala avansează, pe frunzele tinere se dezvoltă unele decolorări marginale sau între nervuri. Pe aceste frunze se pot manifesta, de asemenea, leziuni caracteristice în forma literei „V”, unde apar îngălbeniri în formă de evantai, îngustându-se aproape de marginile frunzei.

La locul de inserţie al peţiolului frunzelor, pe tulpină se observă o brunificare a inelului de vase conducătoare. Ofilirea şi necrozarea ţesuturilor evoluează treptat spre vârful plantelor.

La infectarea plantelor de tomate de verticilioză, afectarea are loc nu numai a vaselor conducătoare a xilemulului (elementele traheale şi canale) şi a floemului (tuburile ciuruite) tulpinii, dar şi parţial al zonei exterioare a cilindrului central la coletul tulpinii.

Astfel, la o secţiune longitudinală a tulpinii afectate de verticiloză, vom vedea o colorare roză – brună-deschisă, fapt ce nu trebuie confundat cu aspectul manifestării similare a ciupercii Fusarium oxysporum, care afectează doar vasele conducătoare, iar colorarea este brună.

Rezerva biologică de infecţie se păstrează în sol peste 8 ani și la condiţiile optime de dezvoltare (10-20°C) germinează din nou.

Apariţia şi manifestarea agentului patogen (care persistă în plantaţiile legumicole în stare latentă) este cauzată de temperaturile ridicate de 27-29°C, pe fond de surplus de umiditate în sol şi pe soluri cu textură grea, slab aerate şi pH slab acid de 5,8-6.

În condiţiile anilor cu surplus de umiditate şi pe fond de temperaturi ridicate, acest patogen apare în plantaţiile de tomate din câmp în nordul ţării.

Solul infectat, cu apa de la irigaţie și rănile din plantă mecanice, de nematozi.

Metode de prevenire și combatere a verticiliozei la tomate

La apariţia afectării de acest patogen, plantele atacate se distrug imediat, se înlătură şi se ard resturile vegetale rămase.

Obligator se va respecta rotaţia şi alternarea culturilor, cu revenirea culturilor solanacee pe aceeaşi solă peste cel puţin 3 aniSe monitorizează calitatea şi cantitatea irigărilor, îndeosebi pe soluri grele şi slab aerate.

Tratarea sau mocirlirea răsadului cu fungicide înainte de plantarea în solSerele şi solariile de cultivare a tomatelor vor fi dotate cu plasă contra dăunătorilor: păduchele verde al piersicului şi tripsul tutunului, care sunt vectori de acest virus.

Tratamentele efectuate pentru combaterea fuzariozei sunt eficace şi împotriva acestui agent patogen, în special cu produse bazate pe Bacillus subtilis 26 D, pulbere (titrul – nu mai puţin de 2 mlrd. celule/g).

Pătarea frunzelor sau bășicarea fructelor (Xanthomonas vesicatoria)

Atacă de la răsad, plante în dezvoltare până la fructe.
În stadiul de răsad, pe frunzele tinere apar pete galben-verzui / brune, cu centrul necrozat și cu un exsudat cu aspect de lacrimă, iar pe hipocotil, ocazional, apar striuri brune.

Pe frunze apar pete de 1–2 mm în diametru, circulare sau de formă neregulată, verzui-gălbui, cenuşii, brune răspândite de-a lungul nervurilor laterale și pe marginea frunzelor.

În condiţii de umezeală apare un exsudat, iar suprafaţa leziunii și arealele înconjurătoare apar lucioase. Ulterior petele devin brun-negricioase.

Pe suprafaţa fructelor apar vezicule de 2–4 mm, uşor proeminente, hidrozate, de culoare verde sau brună, care se măresc, ajung la 4–10 mm şi conţin un bogat
exsudat bacterian.

Infecţiile se realizează la temperaturi de 25-30°C și umiditate de 90%. Atac pe timp de ploi cu temperaturi ridicate în sezonul de creștere.

Utilizarea de sămânţă sănătoasă (recoltată din plante sănătoase, libere de boli) şi certificatăRotaţia culturilor, cu revenirea culturilor solanacee peste cel puţin 3 ani pe aceeaşi solă.

Distrugerea prin ardere a resturilor de plante și buruieni rămase pe câmp după recoltare. Curăţarea și dezinfecţia echipamentelor, a instrumentelor de lucru și efectuarea cu grijă a tuturor lucrărilor, astfel încât leziunile să fie minime.

Se realizează tratamente chimice cu fungicide care au substanţele active de hidroxid de cupru şi oxiclorură de cupru.

Pătarea pustulară a fructelor de tomate (Pseudomonas syringae pv. tomato)

Pe frunze apar pete brun-gălbui hidrozate, apoi brun-negricioase, circulare, de 1–3 mm în diametru. Ulterior petele devin pergamentoase, înconjurate de un chenar verde-gălbui, apoi brun-negre, ușor înălţate la centru.

În cazul unei densităţi mari, petele confluează, formând benzi de ţesuturi necrotice, înconjurate de ţesut clorozat.

Frecvent apar găuri în centrul leziunilor de pe frunzele tinere, iar frunzele mai bătrâne capătă un aspect zdrenţuit.

Pe fructe se formează pete negre-cărbunoase, punctiforme, proeminente, lucioase, ce pot depăşi în diametru 1 mm.

Leziunile de pe fructe pot conflua, formând areale crustoase, care pot acoperi un sfert sau chiar mai mult din suprafaţa fructului.

Bacterioza atacă numai fructele verzi, niciodată pe cele coapte (datorită pH-ului fructului, care este aproape neutru la fructul tânăr și acid la fructele coapte).

Metodele de combatere sunt similare celor indicate la Pătarea frunzelor sau bășicarea fructelor.

Virusul mozaicului tutunului (TMV virus)

Pe frunze apar pete decolorate dispuse în mozaic. Ca
rezultat, frunzele se reţin în creştere, rămân mici, au un aspect uşor încreţit, iar culoarea este verde-mată cu pete gălbui.

Fructele plantelor atacate sunt cu pete, arcuri, formaţiuni inelare sau semi inelare de culoare roşietică sau gălbuie, cu epiderma necrozată, număr redus de fructe şi depreciate calitativ.

Primul semn – nuanţe de bronz (galben-maroniu) în culoarea frunzelor tinere pe vârfurile plantelor sau pe lăstari
laterali.

Pe viitor plantele vor fi mai frecvent predispuse afecţiunii, deoarece infecţia virotică se menţine timp de 50 de ani în frunzele uscate.

Se răspândește prin tripsul californian (Frankliniella occidentalis) şi seminţe infectate.

Plantele din cultură atacate se distrug imediat, se înlătură şi se ard. Obligatoriu respectarea rotaţiei şi alternarea culturilor cu revenirea culturilor, solanacee pe aceeaşi solă peste cel puţin 3 ani.

Evitarea pătrunderii tripşilor din exterior în spaţiile protejate prin utilizarea plaselor care reţin insectele. Măsurile de prevenire sunt similare celor aplicate la verticilioză.

Boala petelor de bronz (Tomato spotted wilt virus – TSWV)

Pe frunze se poate observa un mozaic de diferite
intensităţi, mici pete clorotice, maronii şi uşor evidenţiate inelele concentrice maronii
.

Petele cu nuanţe diferite de maro tind să se concentreze şi să conflueze la baza frunzuliţelor. Zonele afectate devin clorotice şi maronii cu timpul, petele conflueaza, devin necrotice şi frunzuliţele se ofilesc.

Denumirea bolii este dată de manifestarea caracteristică pe fructele coapte ale tomatelor, unor cercuri concentrice de culoarea bronzului strălucitor: virusul petelor de bronz la tomate.

Boala se răspândește exclusiv prin intermediul diferitor specii de tripşi, transmiși numai de adulţi.
Măsuri de prevenire-combatere: similare celor aplicate la TMV virus.

Bibliografie: Protecția integrată a culturilor solanacee și reziliența la schimbările climatice.

Autori:

  • Asea TIMUŞ, doctor în știinţe agricole;
  • Antolie FALA, doctor în știinţe biologice.
Luminița Crivoi
Director Dezvoltare @ Agrobiznes

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Ultimele știri

Asigurarea producţiei de proteine furajere în regiunea celor Trei Mări, principalul subiect al Summit-ului miniştrilor Agriculturii de la Cracovia

Ministrul interimar al Agriculturii, Adrian Oros, participă la Summit-ul miniştrilor Agriculturii de la Cracovia, care are ca principal subiect...
- adv -spot_img

Focul bacterian sau motivul de ce pomii de măr, păr se usucă

Focul bacterian (Erwinia amylovora) este una dintre bolile cele mai periculoase, în special pentru măr, păr și gutui. Aceasta se răspândește...

Vreme mai rece decât normalul perioadei

Meteorologii estimează o vreme rece în următoarele zile, cu valori termice la nivel naţional sub mediile multianuale, însă vremea...

Noi pe Facebook

De citit

Oros participă la Summit-ul miniştrilor agriculturii din regiunea celor Trei Mări, de la Cracovia

Ministrul Agriculturii şi Dezvoltării Rurale (MADR), Adrian Oros, participă...

Comentarii recente

- adv -spot_img

S-ar putea să te interesezeRELAȚIONATE
Recomandările redacției