Eroziunea solului este considerată a fi cea mai periculoasă formă de degradare a solului. Eroziunea poate fi produsă de condițiile climei, reliefului, însă un impact considerabil îl au și oamenii prin activitatea lor.
În mare parte, în agricultură nu se implementează suficiente măsuri pentru a evita degradarea solurilor, cu toate că aceasta influențează direct recolta.
Eroziunea solului scade fertilitatea acestuia, respectiv cantitatea de producție ce poate fi obținută. Din cauza faptului că stratul de sol de la suprafață se înlătură prin eroziune, terenurile, peste ceva timp, nu mai pot fi folosite în agricultură.
Principalii factori ce duc la degradarea terenurilor, eroziunea solului sunt:
- Despădurirea – defrișarea pădurilor fără a planta copaci noi are efecte grave asupra solurilor, climei în general.
- Cultivarea terenurilor fără a respecta asolamentul și monocultură favorizează eroziunea.
- Extinderea terenurilor arabile pe terenurile înclinate.
- Utilizarea necorespunzătoare a sistemelor de irigație.
- Pășunatul excesiv, fără a respecta termenii în care acesta este permis face solurile mai vulnerabile la procese cum ar fi eroziunea.
- Extinderea urbanizării și a infrastructurii de circulație în detrimentul terenurilor cu sol fertil.
- Deșertificarea. La ora actuală se apreciază că 4500 de milioane de hectare stau sub riscul deșertificării, iar 950 de milioane de hectare au fost deja sever afectate.
Eroziunea solului se produce pe terenurile care au fost cultivate sau pășunate prea intens. Suprasolicitarea solului apare în condițiile în care anumite plante sunt cultivate an de an, dar nu se face fertilizarea și substanțele nutritive nu sunt reintroduse în sol.
Cum organizăm terenurile pentru a evita eroziunea
Pentru a evita eroziunea, pe terenurile cu potențial sporit, terenurile cu pante mai mari de 5%, lungimea solelor asolamentului trebuie orientată pe direcția curbelor de nivel.
În acest mod, se creează posibilitatea efectuării lucrărilor agrotehnice pe aceeași direcție și efectuarea lucrărilor antierozionale.
Este indicat ca forma solelor să fie dreptunghiulară și trapezoidală, iar suprafața să fie egală. Cu cât crește panta terenului, suprafața solelor se va reduce la 50-60 de hectare, iar dacă se folosesc asolamente de protecție, la 10 hectare.
În cazul solului predispus la eroziune, solele trebuie să aibă lungimi de 200-800 de metri, iar lățimile să fie stabilite în funcție de panta terenului.
Pentru pante de 5-10% lățimea lățimea recomandată a solei de 200-400 de metri, 10-20% lățimea de 100-200 de metri, iar pentru pante de peste 20%, 100-150 de metri.
Măsuri de reducere a eroziunii solului
Unele terenuri sunt supuse și eroziunii vântului, impactul căreia poate fi redus prin nivelarea terenului, plantarea perdelelor de protecție, rotația culturilor.
Lucrarea minimă a solului sau No-till
Oamenii de știință din agricultură au demonstrat că lucrarea minimă a solului sau evitarea acesteia poate oferi mai multe beneficii.
Prin nederanjarea solului, fermierii au reușit să reducă eroziunea și alunecările, ceea ce aduce beneficii productivității culturilor și calității apei.
Practicile de cultivare fără lucrarea solului pot ajuta, de asemenea, la reducerea pierderii de azot și alți nutrienți vitali din sol.
Detalii despre sistemul No-Till, găsiți pe acest link.
Administrarea îngrășămintelor organice sau verzi
Totodată, administrarea îngrășămintelor organice reduce impactul eroziunii (sunt recomandate 20-30 de tone la hectar).
O opțiune în lipsa acestora ar fi îngrășămintele verzi, ce se încorporează în sol concomitent cu lucrarea solului sau, în cazul sistemelor conservative de agricultură, se lasă la suprafața solului.
Din speciile recomandate ca îngrășăminte verzi sunt: lupinul alb, fasolița, măzărichea de toamnă, secară, măzăriche furajeră, Borceag (secară+măzăriche verde).
Cercetările sugerează că creșterea materiei organice de la 1 la 3% poate reduce eroziunea cu 20 până la 33%, deoarece crește capacitatea de reținere a apei în sol.
Plantarea fâșiilor de protecție, înierbarea solului
Vegetația joacă un rol important în reducerea eroziunii, reținând o parte din precipitații.
Copacii, arbuștii, gardurile vii și speciile destinate înierbării solului pot bloca vântul coroziv. Asigurarea neîntreruptă a acoperirii solului, cum ar fi prin plantarea culturilor de acoperire, ajută, de asemenea, la crearea unei structuri rezistente a solului.
Astfel, înierbarea solului sau utilizarea culturilor de acoperire este o opțiune bună pentru a evita eroziunea.
Frunzele plantelor reduc forța de lovire a picăturilor de ploaie și viteza de scurgere a apei.
Totodată, pentru a evita eroziunea sau alunecările de teren, trebuie plantate fâșii forestiere de protecție.
Mai multe detalii despre fâșiile de protecție, găsiți pe acest link.
Limitarea culturilor ce duc la eroziunea solului
Cu cât panta este mai mare, cu atât trebuie redusă suprafața cultivată cu specii prășitoare.
Un factor important pentru a limita dezvoltarea eroziunii este respectarea asolamentului și evitarea monoculturii.
Diferite plante cultivate, prin diversitatea lor, au un aport important în limitarea eroziunii.
Vedeți aici detalii despre asolament.
Bibliografie:
