Boabele de porumb pot fi păstrate în grămezi în aer liber cu succes pentru depozitare „temporară” pe termen mediu și lung, dacă variabile precum pregătirea locului, proiectarea, utilizarea aerării și conținutul inițial de umiditate a cerealelor au fost abordate în mod corespunzător înainte ca cerealele să fie păstrate.
Această practică este utilizată cu succes de fermierii din SUA, în special în anii în care recoltele prea mari depășesc capacitatea de depozitare. Totodată, metoda este testată mai mulți ani la rând și de fermieri din România.
Ceea ce nu poate fi controlat, sunt condițiile meteorologice predominante în timpul perioadei de depozitare, calitatea inițială a boabelor și, într-o oarecare măsură, durata depozitării.
Despre păstrarea boabelor de porumb în grămezi în aer liber fără a le acoperi fermierii din România care au încercat metoda spun următoarele:
„Tinând cont de condițiile vremii din timpul păstrării, porumbul astfel depozitat formează o „peliculă” deasupra grămezii astfel încât apa nu se infiltrează în toată movila, iar acoperirea nu este necesară. Un criteriu de bază este formarea grămezii sub formă de con, ceea ce facilitează esențial scurgerea apei. Din practica noastră, perfect ar fi ca la porumb umiditatea să nu depașească 16-16,5%. Acoperirea grămezilor duce la formarea mucegaiului.
În caz de precipitații apa se scurge, afectat este un strat de porumb de vreo 10 centimetri. Pentru a asigura scurgerea apei este important să plasăm cerealele pe o platformă betonată înclinată la aproximativ 4 grade. Dacă este posibil, instalarea ventilatoarelor mobile este de mare ajutor. Aerul rece din timpul sezonului de iarnă, perioadă în care tradițional este pus la păstrare porumbul, ajută la evitarea dezvoltării bolilor”.
Pentru a evita formarea mucegaiului, fermierii din SUA ce acoperă grămezile depozitate utilizează ventilatoare cu ajutorul cărora mențin temperatura și umiditatea la parametrii necesari.
Minimizarea pierderilor de depozitare în grămezi în aer liber necesită atenție la gestionarea depozitării și monitorizarea frecventă.
În continuare, vă prezentăm mai multe detalii despre practicile realizate în SUA:
Cum se pregătește porumbul pentru a fi păstrat în grămezi afară
Pentru o perioadă lungă de păstrare, fără pierderi esențiale, este recomandat ca porumbul să aibă umiditatea de 14-15%, boabele să fie răcite la temperatura de afară după uscare și să fie curate de impurități, înlăturate cele distruse.
Orice păstrare a cerealelor cu umiditate mai mare decât cea recomandată sau expunerea la precipitații poate duce la auto-încălzirea cerealelor din cauza respirației și formarea mucegaiului, cauzând niveluri mai mari de daune.
Potrivit inginerilor Dirk Maier și Sam Cook de la universitatea din Iowa, fiecare 2,5 centimetri de precipitații pătrund în cereale până la 30 de centimetri și cresc conținutul de umiditate a cerealelor cu aproximativ nouă puncte procentuale.
De exemplu, în grămezile neacoperite în timpul precipitațiilor înregistrate în Iowa apa a pătruns până la 1,8 metri în adâncime, crescând conținutul de umiditate de la 14% la 23% în acel strat cu un conținut de umiditate la suprafață de până la 30%.
Asigurarea aerației în grămezile de cereale
Toate grămezile destinate depozitării pe termen lung a cerealelor, includ sisteme de aerare. Acestea sunt esențiale pentru a menține temperatura cerealelor în limita parametrilor și pentru a ține prelata pe grămadă, în cazul grămezilor acoperite.
Dacă o grămadă nu este aerată, fie că este acoperită sau nu, temperaturile cerealelor din mijloc se vor schimba puțin, deoarece cerealele sunt un bun izolator.
Presiunea negativă dintr-un sistem de aerare creează aspirația necesară pentru a ține prelata pe grămadă. În funcție de viteza vântului, cantitatea de aspirație poate fi crescută prin funcționarea mai multor ventilatoare.
În general, ventilatoarele de aerare sunt controlate automat pe baza anemometrelor instalate deasupra grămezii. Numărul minim de ventilatoare acționate pentru a menține prelata va menține temperatura cerealelor în grămadă la temperatura medie de afară.
Temperaturile scăzute ale cerealelor minimizează dezvoltarea mucegaiului, limitează mișcarea umidității și condensul și controlează dezvoltarea insectelor.
La un debit de aer de proiectare tipic de 0,10 metri cubi pe minut per bushel (aproximativ 0,10 m3/MT), aceasta ar fi trebuit să dureze cel puțin 150 de ore (ore de răcire = 15/debitul de aer).
Având în vedere că un număr minim de ventilatoare de aerare trebuie să fie acționat non-stop pentru a menține prelata pe grămadă, temperaturile cerealelor se vor schimba în funcție de temperatura mediului ambiant, dar compensate cu timpul aproximativ necesar pentru deplasarea unui front de aer prin grămadă (de exemplu, 150 până la 300 de ore sau mai mult).
Monitorizarea calității
Deteriorarea calității boabelor în grămezi depinde de modificarea temperaturii cerealelor din cauza aerării continue și pătrunderea de umiditate exterioară prin prelată din cauza ploii sau zăpezii.
Condensul pe partea inferioară a prelatei și a suprafeței cerealelor nu este în general o problemă, deoarece aerarea continuă menține aerul în mișcare pe partea inferioară a prelatei și menține temperaturile suprafeței cerealelor aproape de temperatura medie a mediului ambiant.
Pe parcursul depozitării este importantă monitorizarea temperaturii și umidității, iar ținând cont de faptul că grămezile pot ajunge la dimensiuni impunătoare, este convenabilă instalarea senzorilor de temperatură și umiditate.
Senzorii de CO2 sunt o completare sau chiar o alternativă la cablurile pentru monitorizarea calității cerealelor depozitate în grămezi. Având în vedere că ventilatoarele de aerare trag aerul din grămada de cereale de la nivelul solului, poate fi instalat un senzor de CO2 la ieșirea fiecărui ventilator pentru a determina dacă conținutul de CO2 din aerul evacuat este stabil (de exemplu, 400 până la 600 ppm, valori normale) sau crește de la o săptămână la alta.
Creșterile valorilor de CO2 sunt adesea observate într-o anumită porțiune. Acest lucru permite detectarea apariției daunelor mai devreme decât senzorii de temperatură și umiditate.
Înainte de comercializarea sau depozitarea de lungă durată a cerealelor din grămadă, prelata trebuie îndepărtată cel puțin parțial împreună cu canalele de aerare.
Dacă o porțiune dintr-o grămadă a fost identificată anterior ca având valori mai mari de CO2 sau temperatură și umiditate, ar fi de preferat să începeți descărcarea grămezii în acea zonă. Cel mai probabil, veți depista acolo boabe afectate.
Boabele din acea zonă trebuie separate de restul. Cerealele cu miros neplăcut ar trebui, de asemenea, separate de restul cerealelor. Acestea ar putea fi tratate cu ozon pentru a elimina mirosul, o practică care a fost utilizată cu succes de o serie de companii din sector.
Citește și despre Depozitarea cerealelor: umiditate, tratamente recomandate.
