Curtea de Conturi Europeană a criticat marţi ineficacitatea politicilor Uniunii Europene cu privire la utilizarea sustenabilă a apei în agricultură, apreciind că fondurile din partea PAC sunt susceptibile să promoveze mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei, informează AFP.
Potrivit unui nou raport special publicat marţi de Curtea de Conturi Europeană, impactul agriculturii asupra resurselor de apă este unul major şi incontestabil, dar fermierii beneficiază de prea multe derogări de la politica UE în domeniul apei, acestea împiedicând eforturile de a asigura o bună utilizare a acesteia. În plus, politica agricolă a UE promovează şi sprijină, de prea multe ori, mai degrabă o utilizare mai intensă decât una mai eficientă a apei.
Fermierii sunt mari consumatori de apă dulce: agriculturii îi corespunde un sfert din totalul captărilor de apă din UE. Activitatea agricolă are impact atât asupra calităţii apei (de exemplu, poluarea cauzată de îngrăşăminte sau de pesticide), cât şi asupra cantităţii de apă.
„Apa este o resursă limitată şi viitorul agriculturii în UE depinde în mare măsură de cât de eficient şi de sustenabil o utilizează fermierii. Cu toate acestea, până în prezent, politicile UE nu au contribuit suficient la reducerea impactului agriculturii asupra resurselor de apă”, a declarat Joelle Elvinger, membră a Curţii de Conturi Europene responsabilă de raport.
Actuala abordare a UE în ceea ce priveşte gospodărirea apelor îşi are originea în Directiva-cadru privind apa, din 2000, care a introdus politici legate de utilizarea sustenabilă a apei. Această directivă a stabilit obiectivul de a se atinge o stare cantitativă bună pentru toate corpurile de apă de pe întreg teritoriul UE.
Politica agricolă comună (PAC) joacă, la rândul ei, un rol important pentru sustenabilitatea apei. Ea oferă instrumente care pot ajuta la reducerea presiunilor exercitate asupra resurselor de apă, de exemplu condiţionarea plăţilor de utilizarea unor practici mai „verzi” şi finanţarea unor infrastructuri de irigaţii mai eficiente.
Potrivit Curţii de Conturi Europene, Directiva-cadru privind apa prevede măsuri de protecţie împotriva utilizării nesustenabile a apei, dar statele membre acordă numeroase derogări pentru agricultură, permiţând captarea apei.
Curtea a constatat că aceste derogări le sunt acordate cu generozitate fermierilor, inclusiv în regiuni afectate de stres hidric. În acelaşi timp, unele autorităţi naţionale aplică rareori sancţiuni pentru cazurile de utilizare ilegală a apei pe care le depistează.
Directiva-cadru privind apa impune, de asemenea, statelor membre să adopte principiul „poluatorul plăteşte”, dar tariful pentru apă rămâne semnificativ mai scăzut dacă aceasta este utilizată pentru agricultură şi multe state membre nu recuperează costurile pentru serviciile legate de utilizarea apei în agricultură, aşa cum procedează în alte sectoare.
De asemenea, Curtea de Conturi Europeană atrage atenţia că, de multe ori, fermierii nu sunt facturaţi în funcţie de volumul efectiv de apă pe care îl utilizează. În cadrul PAC, ajutorul pe care UE îl acordă fermierilor nu este condiţionat, în cea mai mare parte a cazurilor, de respectarea unor obligaţii care încurajează utilizarea eficientă a apei.
Unele plăţi sprijină culturi care necesită cantităţi mari de apă, cum ar fi orezul, fructele cu coajă lemnoasă, fructele şi legumele, fără restricţii geografice, ceea ce înseamnă că ele sunt acordate şi pentru cultivarea de astfel de culturi în zone afectate de stres hidric.
Iar mecanismul de ecocondiţionalitate din cadrul PAC (şi anume, plăţile condiţionate de respectarea anumitor obligaţii de mediu) are doar un efect neglijabil, remarcă auditorii. Cerinţele nu se aplică tuturor fermierilor şi, în orice caz, statele membre nu efectuează suficiente controale şi verificări corespunzătoare pentru a descuraja cu adevărat utilizarea nesustenabilă a apei.
Pe lângă acordarea de plăţi directe, PAC finanţează şi investiţii efectuate de fermieri sau practici agricole precum măsurile de retenţie a apei. Acestea pot avea un impact pozitiv asupra utilizării apei. Dar fermierii rareori recurg la aceste posibilităţi de finanţare, iar programele de dezvoltare rurală rareori sprijină infrastructura de reutilizare a apei.
În plus, modernizarea sistemelor de irigaţii existente nu se traduce întotdeauna în economii de apă, deoarece apa economisită poate fi redirecţionată către culturi care necesită cantităţi mari de apă sau către irigarea unei suprafeţe mai mari.
În mod similar, instalarea de noi infrastructuri care permit extinderea suprafeţei irigate poate spori presiunea asupra resurselor de apă dulce. Curtea susţine că, în general, UE a finanţat cu siguranţă exploataţii agricole şi proiecte care subminează utilizarea sustenabilă a apei.
Sursa foto: cotidianulagricol.ro
