Comasarea terenurilor agricole este frecvent prezentată drept o soluție pentru modernizarea agriculturii și atragerea capitalului străin. Costin Lianu, președintele Inter-Bio și ACEX, avertizează că acest model, deși favorizează agricultura de mare precizie, generează efecte structurale negative, care pot afecta pe termen lung comunitățile rurale, biodiversitatea și competitivitatea agriculturii românești.
Potrivit acestuia, marile exploatații rezultate din comasare se concentrează aproape exclusiv pe culturi de câmp destinate exportului de materie primă – grâu, porumb, floarea-soarelui, în detrimentul diversificării și al procesării locale.
Acest model sporește dependența de piețele globale, vulnerabilizând economia agricolă în fața fluctuațiilor de preț și reduce capacitatea de adaptare a sectorului.
Fragmentarea terenurilor: problemă vs oportunitate strategică
În analiza sa, Costin Lianu face trimitere la studiul Deloitte România realizat pentru patronatul Concordia, care reia ideea fragmentării excesive a terenurilor agricole ca punct slab al agriculturii românești.
El subliniază însă că această perspectivă este relevantă în special pentru investitorii interesați de achiziția unor suprafețe mari, nu neapărat pentru dezvoltarea echilibrată a sectorului.
„Întrebarea reală este dacă ne dorim comasare pentru a facilita vânzarea terenurilor către mari grupuri sau dacă vrem să sprijinim micii fermieri autohtoni, care mențin diversitatea și reziliența agriculturii. Fragmentarea nu este doar o problemă de teren, ci una de capacitate strategică la nivel național”, afirmă Lianu.
Riscul agriculturii extractive și pierderea biodiversității
Potrivit analizei, comasarea ghidată de interesele marilor investitori riscă să transforme România într-un furnizor de materie primă, fără control asupra valorii adăugate.
Exploatarea intensivă pe suprafețe foarte mari accelerează degradarea solurilor, uniformizează peisajul rural și reduce biodiversitatea, spre deosebire de mozaicul agricol creat de fermele mici și medii.
„Acest scenariu, deja manifest, vulnerabilizează România la șocurile externe și îi afectează competitivitatea”, avertizează Costin Lianu.
Puterea prin asociere: alternativa pentru micii fermieri
În acest context, soluția propusă este creșterea capacității de asociere a micilor fermieri, prin cooperative și clustere funcționale.
Eficiența economică poate fi atinsă fără înstrăinarea terenurilor, micii fermieri păstrându-și proprietatea și autonomia.
Prin asociere, fermierii pot achiziționa inputuri mai ieftine, pot negocia prețuri mai bune de vânzare și pot avea acces la lanțuri de distribuție inaccesibile individual, inclusiv supermarketuri și export.
„Un fermier mic, singur, nu poate livra constant. Asociat, devine parte dintr-un flux stabil de aprovizionare”, subliniază Lianu.
În plus, fermele mici se adaptează mai rapid cererii pentru produse bio, artizanale sau de nișă, cu valoare adăugată superioară cerealelor vrac.
Ele joacă un rol central în bioeconomia locală, unde resursele circulă în interiorul comunităților, susținând dezvoltarea regională.
Direcționarea investițiilor străine: procesare, nu achiziție de terenuri
Costin Lianu consideră că investițiile străine benefice ar trebui orientate spre procesare locală, infrastructură logistică și tehnologii de trasabilitate, nu spre cumpărarea de terenuri agricole.
Centrele de colectare, depozitare și digitalizarea lanțurilor agroalimentare pot crește valoarea adăugată a producției românești, în special în sectorul ecologic.
Sprijinul financiar și limitele birocratice
Deși în 2025 au fost adoptate plăți redistributive majorate pentru fermele mici, de până la 3.000 euro anual, implementarea acestora ridică încă incertitudini.
Aceste plăți pot funcționa ca o plasă de siguranță, reducând riscul abandonului terenurilor și compensând creșterea costurilor la inputuri.
Totuși, accesul la fondurile de investiții rămâne dificil, birocrația continuând să fie o barieră majoră.
Programele anterioare au favorizat exploatațiile mari, iar noile măsuri, inclusiv cele pentru tinerii fermieri, au fost lansate târziu, spre finalul anului 2025, cu rezultate încă imposibil de evaluat.
Integrare, nu polarizare
În concluzie, Costin Lianu respinge falsa alegere între „ferme gigant” și „ferme mici vulnerabile”.
Soluția este integrarea pe lanțuri valorice scurte și medii, unde micii fermieri sunt parte a unor sisteme funcționale de procesare și desfacere, păstrându-și autonomia asupra terenurilor.
„România are nevoie de o comasare a voinței comerciale, nu neapărat a proprietății. Investitorii străini trebuie încurajați să producă și să proceseze în România, integrându-se în lanțurile locale și contribuind la dezvoltarea comunităților, nu doar la extragerea de resurse”, conchide președintele Inter-Bio.
Comasare.duce la pierderea „.Propietatilor”.si distrugerea satelor traditionale .Romanestii.Si de ce Capital Strain.si si Nu.Tinerii Fermierii Romanii.In Franta daca vreau sa cumpar 1000mp.sa fac Agricultura.Legea Funciara Franceza.”Interzice Strainilor sa cumpere.sau sa investeasca in terenuriiAGRICOLE
Comasarea terenurilor este o catastrofă totală. În Franța cu apa din pânza freatică nu te mai poți spăla nici pe picioare din cauza agriculturii intensive. Și toate astea pt a obține sub 5% di PIB. Păi dc am fi deștepți nu am putea produce procentul acela din PIB cu altceva și să păstrăm pământurile sănătoase plus biidiversitate, oameni ok la sate și toate celelalte? Mai bine terenurile din jurul unei localități să-l dețină in singur individ? Mă întreb cât de dobitoc poți fi să promovezi o asemenea politică.
Ce comasare, cele pentru agricultura adevărată nu mai sun ale românilor, restu le ia statu și le da la austrieci
Comasarea funcționează doar în două moduri:
1. Epoca să fie socială și atunci bunurile revin societății, surplusul s-ar vinde.
2. Epoca capitalistă (individualistă- căci de aici e tam’tamul) unde doar 1 singură persoană va câștiga sau un guvern ascuns după nu știu ce denumire globalistă.
În alte state europene funcționează perfect cu fermele foarte mici, mici și mijlocii (rar), dar să nu uităm că agricultura e subvenționată pe 1 septembrie nu in f.martie, aprilie, plus Austria preț mercurul deoarece statul le-a plătit dinainte totul.
Restul este PUBLICITATE ȘI PRAF ÎN OCHI PENTRU A DISTRUGE AGRICULTURA NOASTRĂ TRADIȚIONALĂ.