Passiflora caerulea sau floarea pasiunii face parte din genul Passiflora, care cuprinde peste 500 de specii de liane perene, originare din zonele tropicale.
Unele specii de Passiflora sunt cultivate pentru proprietățile medicinale (Passiflora incarnata), iar altele pentru aspectul lor decorativ, ca Passiflora caerulea, cunoscută și drept floarea pasiunii sau floarea-suferinței.
Passiflora caerulea – particularități botanice
În condiții naturale, Passiflora crește în America de Sud, Australia, Asia și țările mediteraneene. Planta este o liana perenă cu lăstarii lemnoși, iar frunzele larg triunghiulat-ovate, cu trei lobi, foarte decorative.
Florile sunt complexe, de dimensiuni medii, cu un diametru de aproximativ 10 cm. Din cauza formei asemănătoare cu cea a unui ceas, floarea mai este numită și „planta-indicator”.
Fiecare floare are 5 petale, iar bracteele sunt mari, ieșind în evidență pe fondul general, în centru este amplasat ovarul pistilului, în jurul căruia cresc 5 stamine. Florile sunt de obicei albe sau albastre, dar există hibrizi și de alte culori.
Florile sunt parfumate și delicate, dar au durată de viață foarte scurtă de cca 24 ore, acest fapt este compensat de abundența de înflorire și perioada lungă de formare a florilor. Înflorirea poate începe în iunie și dura până la sosirea primelor înghețuri din octombrie.
Din flori se formează fructele ovale de culoare galben-portocalie, de dimensiunea unui ou mic de găină. Fructele coapte sunt convențional comestibile, însă conțin mai multe semințe decât pulpă și au o aromă fadă comparativ cu fructele altor specii de passiflora.
Cu toate acestea, pot fi folosite ca ingredient în ceaiuri, marmelade, băuturi.
Ar putea să te intereseze și Clematis – cum se înmulțește, plantează și îngrijește
Condiții de creștere optime pentru floarea pasiunii
Cu scop ornamental, floarea pasiunii este cultivată în ghivece pentru decorarea teraselor, foișoarelor și verandelor.
Poate fi cultivată și în câmp deschis, doar că în acest caz partea aeriană foarte probabil va suferi din cauza înghețurilor și în fiecare primăvară va forma noi tulpini erbacee cu flori, care însă nu vor reuși să se lemnifice.
Iluminare. Planta are nevoie de lumină solară puternică. Iarna se aleg ferestrele sudice, iar vara terasele însorite și spațiile deschise bine aerisite.
Majoritatea soiurilor nu au nevoie de protecție împotriva razelor solare directe.
Temperatura este factorul cel mai important atât vara, cât și în timpul perioadei de repaus vegetativ. În timpul perioadei de vegetație activă floarea pasiunii are nevoie de o temperatură medie de +30o C, iar în perioada de odihnă pe termen scurt +12-17 o C.
Apa. Planta are nevoie de multă umiditate, de aceea se udă abundent și des, ca să se mențină solul reavăn, însă nu mlăștinos. Apa stagnantă poate provoca apariția bolilor fungice și virale.
Pentru a evita acest lucru se recomandă ca la fundul ghiveciului să fie un sistem de drenaj din pietricele, argilă expandată sau alte materiale poroase.
Fiind o specie tropicală preferă aerul umed, de aceea se recomandă ca frunzele să fie pulverizate cu apă filtrată de temperatura camerei în mod regulat și odată pe săptămână udate sub duș.
Floarea pasiunii – îngrijire
Tăierea. Prima tăiere de formare la passioflora caerulea se efectuează la 3 ani de la plantare și ulterior se efectuează în fiecare an, pentru a îmbunătăți calitatea înfloririi. După înflorire se îndepărtează lăstarii bolnavi și îngălbeniți, iar lăstarii sănătoși se recomandă să fie scurtați cu o treime, înainte de începerea perioadei de repaus.
Palisarea. Plantele tinere necesită palisarea pe suport până când lăstarii încep să se lemnifice.
Transplantarea. Floarea pasiunii crește foarte repede, cu cât ghiveciul este mai încăpător, cu atât mai repede se formează noi tulpini.
Exemplarele tinere cresc rapid, de aceea până la vârsta de 4 ani, transplantarea se efectuează în fiecare an și se schimbă recipientul cu unul mai spațios. De regulă, se începe de la unul cu diametrul de 25 cm și se ajunge treptat la 50 cm.
Exemplarele adulte se transplantează la fiecare 2 sau 3 ani, cu condiția că este înlocuit stratul superior de substrat anual.
Replantarea se efectuează, de obicei, la sfârșitul lunii martie, moment în care se scurtează ramurile centrale și laterale.
Se alege un sol ușor acid sau neutru (pH 6-7). În magazinele specializate pot fi găsite amestecuri gata făcute pentru begonia sau sempolia.
Dacă spațiul pentru plante este limitat, folosiți un ghiveci mic, care va limita creșterea rădăcinilor și respectiv tulpinilor. La o îngrijire bună, creșterea îndelungată într-un ghiveci mic, nu reprezintă o barieră pentru înflorire.
Passiflora caerulea – fertilizare
Din februarie până în septembrie, liana se fertilizează de 2 ori pe lună. Se alternează îngrășământul organic și cel mineral lichid pentru a obține rezultate bune la înflorire.
Înainte de fertilizare, se udă abundent solul, astfel evitând arsurile rădăcinilor, iar mineralele ajung mai repede la destinație. Aditivii pentru rădăcini pot fi aplicați o dată pe lună. În timpul perioadei de repaus, din octombrie până la jumătatea lunii ianuarie, planta nu este hrănită.
Passiflora caerulea – îngrijire iarna
Floarea pasiunii nu tolerează înghețurile de iarnă, fiind afectată dacă temperatura scade de -5o C.
Odată cu debutul vremii reci, este recomandabil ca ghiveciul cu planta să fie mutat în încăperi luminoase dar răcoroase, ca un balcon vitrat, neîncâlzit. Udarea se reduce la minimum, dar nu se permite ca substratul să se usuce complet.
La Passiflora Caerulea, o înflorire abundentă poate fi obținută numai dacă se respectă repausul în timpul sezonului rece. În timpul iernii, passiflora prinde putere și se odihnește după înflorire.
Citește și Hortensia: cele mai populare specii, cerințe de plantare.
