Mușcata este una dintre cele mai răspândite plante decorative din lume și se regăsește la orice balcon, terasă sau fereastră. Îngrijirea corectă contribuie semnificativ la înflorirea îndelungată și abundentă.
Cum se întreține ca să bucure ochii cât mai mult, aflați în continuare.
Mușcata face parte din genul Pelargonium ce cuprinde peste 300 de specii și varietăți de plante perene. Majoritatea speciilor sunt originare din Africa de Sud. În Europa a fost adusă în secolul al XVIII-lea și a reușit să cucerească destul de repede inimile grădinarilor.
Un grup separat îl prezintă mușcatele curgătoare (Pelargonium peltatum). Spre deosebire de mușcatele cu forma de tufiș, acest tip de mușcate au lăstari curgători, lungi, subțiri și cu noduri evidente care pot ajunge până la 1 m.
Frunzele sunt palmat-lobate, fără pubescență. Florile pot fi simple sau bătute, adunate în inflorescențe umbeliforme de 8-10 cm în diametru, colorate în nuanțe vii de roșu, roz, mov sau alb și înfloresc din primăvara până toamna târziu.
Fiecare inflorescență poate avea de la 10 până la 30 de flori. Fructul este o capsulă care se deschide de jos în sus.
Avantajul incontestabil al acestei specii este perioada foarte scurtă de la plantarea butașilor în ghivece până la apariția primelor flori.
Ce tip de ghiveci se potrivește pentru mușcata curgătoare
Pentru dezvoltarea armonioasă a mușcatei curgătoare, este foarte importantă alegerea ghiveciului potrivit. Cele din ceramică sunt opțiunea perfectă. Materialul din care este realizat un astfel de ghiveci are o structură poroasă, ceea ce înseamnă că aerul va pătrunde liber prin pereți, împiedicând putrezirea rădăcinilor.
Diametrul recipientului nu trebuie să fie mai mic de 12-15 cm.
Recipientele din plastic nu sunt cea mai bună alegere, deoarece nu permite aerului să circule liber.
Iluminarea necesară mușcatelor
Mușcata curgătoare are nevoie de iluminare intensă. Cel mai bun loc pentru a plasa această plantă este partea sudică, iar lumina directă a soarelui nu îi va dăuna.
Dacă floarea nu are lumină suficientă, există pericolul de întindere a tulpinilor și de înflorire slabă. Odată cu venirea verii, mușcatele pot fi scoase afară, în partea însorită.
Mușcatele pot fi puse și în părțile vestice. Dacă planta înflorește abundent, atunci există suficientă lumină pentru ea și nu merită să fie mutată. Înflorirea fiind un indicator semnificativ al creșterii și dezvoltării bune a plantelor.
Condiții de temperatură
Deoarece această plantă este originară din tropicele africane, temperatura la care se va simți confortabil și va duce la înflorirea abundentă, nu ar trebui să scadă sub 18-20 °C.
În același timp, mușcata curgătoare este destul de rezistentă la scăderea pe termen scurt a temperaturii, dar în acest caz, înflorirea se oprește complet și planta intră într-o stare de repaus.
Trebuie de avut grijă atunci când se plasează ghiveciul în zone deschise, deoarece curenții de aer pot dăuna semnificativ mușcatelor.
Udarea mușcatelor curgătoare
Mușcatele nu sunt pretențioase la irigare și pot supraviețui ușor lipsa temporară a apei. Cu toate acestea, este recomandabil să se respecte unele reguli.
Această plantă preferă apa moale. Apa dură va duce la îngălbenirea frunzelor și scăderea efectului decorativ.
Apa clorată de la robinet poate distruge mușcatele. De aceea, pentru a scădea concentrația de clor se recomandă ca apa de la robinet să stea cel puțin trei zile într-un vas deschis, înainte de a fi folosită pentru udare.
Dacă este posibil, pentru udare se poate folosi apa de ploaie sau cea filtrată.
Temperatura apei nu trebuie să fie mai mică decât temperatura camerei. Udarea cu apă prea rece poate duce la putrezirea rădăcinii.
Spre deosebire de alte plante de interior, mușcata nu răspunde bine la pulverizare. Chiar și cele mai mici picături de pe frunze și flori pot provoca arsuri.
Îngrășăminte pentru mușcate curgătoare
Mușcatele reacționează foarte bine la hrănirea regulată cu îngrășăminte. Sunt potriviți fertilizanții universali pentru plante cu flori, accesibili în magazinele agricole. Aceștia trebuie să includă următoarele elemente: azot, potasiu, cupru, zinc, bor, fier, mangan, fosfor.
Fertilizarea poate fi realizată și cu soluții naturale, obținute acasă. De exemplu, cu cenușă de lemn, care conține potasiul necesar mușcatei.
Câteva picături de iod dizolvate într-un litru de apă stimulează înflorirea luxuriantă a muşcatelor pe tot parcursul sezonului estival.
Unii cultivatori utilizează periodic soluția de lapte. Pentru a face acest lucru, se amestecă 100 ml de lapte într-un litru de apă.
Vara, în perioada de înflorire activă, muşcatele trebuie hrănite la fiecare două săptămâni.
Iarna, când planta este în repaus, cantitatea de îngrășământ aplicată trebuie redusă sau chiar exclusă.
Transplantarea mușcatelor curgătoare
Muşcata curgătoare trebuie transplantată la fiecare doi ani sau pe măsură ce rădăcinile se înghesuiesc în urma creșterii abundente.
La transplantare se ia un recipient cu 1,5-2 cm mai mare. Planta este transferată în ghiveciul nou împreună cu un bulgăre de pământ, în care este sistemul radicular.
Avantajul acestei metode este că, după scoaterea plantei din ghiveci, poate fi examinată minuțios starea rădăcinilor, iar dacă se observă semne de boală, se întreprind măsuri de salvare la timp.
Atunci când planta se mută în recipientul nou, se adaugă sol nou în jur și se tasează bine. Este important să se aibă grijă de drenaj.
Planta nu are nevoie de transplantare dacă rădăcinile nu au umplut suficient conținutul ghiveciului. Va fi suficientă doar înlocuirea stratului superior de sol.
Tăierea mușcatelor curgătoare
Spre deosebire de mușcatele obișnuite, cele curgătoare nu necesită obligatoriu tăiere, ci doar eliminarea inflorescențele uscate și frunzelor îmbătrânite.
Totuși, dacă se dorește un efect decorativ deosebit, atunci această procedură poate fi efectuată periodic.
Tăierea sanitară profundă se face cel mai bine toamna, când planta se pregăteşte pentru perioada de repaus. În primul rând la tăiere, se îndepărtează ramurile care cresc în interiorul plantei. Dacă lăstarii tineri cresc lateral, atunci trebuie și ei tăiați. Lăstarii goi de asemenea sunt supuși îndepărtării.
După tăiere e recomndată fertilizarea.
Îngrijirea mușcatelor curgătoare în perioada toamnă-iarnă
Îngrijirea în perioada de repaos se rezumă la asigurarea condițiilor optime de odihnă. Pentru aceasta planta se pune într-o cameră în care temperatura nu depășește 12-15 °C.
Intensitatea iluminării nu trebuie să scadă, dimpotrivă, orele de lumină e bine să fie constante și lungi.
În această perioadă planta se udă mai rar, numai dacă solul este crăpat.
Hrăniri suplimentare nu se efectuează.
Boli, dăunători și alte dificultăți în creșterea mușcatelor curgătoare
Chiar dacă aceste plante nu sunt pretențioase, pot fi afectate de boli și dăunători.
Excesul de azot în compoziția solului duce la o creștere abundentă însă planta nu mai înflorește.
Îngălbenirea sau albirea frunzelor poate fi cauzată de nerespectarea regimului de udare sau de iluminarea insuficientă. În acest caz, ar trebui îmbunătățite condițiile de întreținere.
Bolile fungice ca Botrytis (putregaiul cenușiu) afectează cel mai des mușcatele. Aceasta boală apare dacă planta este ținută la temperaturi de sub 15 grade, umezeală ridicată și lumină insuficientă.
Se manifestă prin pete maronii pe frunze și tulpini. Imediat ce au fost depistate, zonele afectate ale florii trebuie îndepărtate și arse, iar planta trebuie tratată cu un fungicid.
În plus, trebuie să se afâneze bine solul, pentru a oferi rădăcinilor acces la aer.
De asemenea, infecțiile bacteriene pot afecta mușcatele. Ele pot fi recunoscute după petele triunghiulare specifice de pe frunze. Culoarea acestor pete poate fi maro, galben sau gri.
În acest caz se înlătură zonele afectate ale plantei, ghiveciul se dezinfectează, iar solul se înlocuiește.
Insectele dăunătoare și acarienii pot provoca daune ireparabile florii. Insecticidele universale folosite strict conform instrucțiunilor pot salva planta.
Citește și despre cele mai populare specii de hortensie.
