Investițiile în cooperative agricole, procesarea produselor agroalimentare, infrastructura rurală și pregătirea tinerilor fermieri ar putea avea acces la finanțări mai reduse în viitorul buget al Uniunii Europene pentru perioada 2028–2034.
Riscul apare în contextul reformei Politicii Agricole Comune (PAC), care propune o nouă arhitectură de finanțare, în care dezvoltarea rurală va concura cu alte priorități naționale pentru resursele disponibile.
Potrivit unei analize elaborate de Fundația Civitas pentru Societatea Civilă și Centrul Român de Politici Europene (CRPE), pragul minim de 10% propus de Comisia Europeană pentru dezvoltarea zonelor rurale nu oferă suficiente garanții că România va putea finanța investițiile necesare reducerii decalajelor dintre mediul rural și cel urban.
Astfel, proiectele destinate comunităților rurale ar putea fi dezavantajate în raport cu investițiile în dezvoltarea urbană, securitate sau apărare.
Finanțarea agriculturii după 2027
Noua arhitectură propusă pentru bugetul european 2028–2034 prevede înlocuirea actualului sistem al PAC, organizat în doi piloni, cu un cadru integrat de finanțare, în care agricultura, coeziunea și alte priorități vor fi susținute prin planuri naționale și regionale de parteneriat.
Aproximativ 300 de miliarde de euro ar urma să fie protejate pentru sprijinirea veniturilor fermierilor și gestionarea crizelor.
În schimb, investițiile mai ample în dezvoltarea rurală vor depinde într-o măsură importantă de prioritățile stabilite de fiecare stat membru.
Comisia Europeană propune ca minimum 10% din anumite alocări ale planurilor naționale și regionale de parteneriat să fie direcționate către dezvoltarea zonelor rurale.
Acest procent se calculează după excluderea fondurilor dedicate PAC, politicii comune în domeniul pescuitului și Fondului Social pentru Climă.
Problema identificată este că pragul de 10% nu garantează un nivel de finanțare suficient pentru nevoile comunităților rurale, în special în statele unde diferențele de dezvoltare dintre sate și orașe rămân importante.
În plus, proiectele rurale, ale căror beneficii economice și sociale se manifestă adesea pe termen lung, ar putea pierde teren în fața investițiilor cu rezultate mai rapide sau cu o vizibilitate politică mai mare.
Cooperativele agricole ar putea întâmpina dificultăți în accesarea fondurilor
Una dintre principalele preocupări vizează condițiile în care cooperativele agricole vor putea beneficia de finanțare în viitoarea PAC.
Noile mecanisme ar putea oferi oportunități pentru dezvoltarea asocierii între fermieri, însă există riscul ca accesul la anumite forme de sprijin să fie limitat la grupurile și organizațiile de producători recunoscute oficial.
O asemenea abordare ar putea dezavantaja cooperativele care nu dețin acest statut, chiar dacă desfășoară activități economice comune și contribuie la valorificarea producției agricole.
Potrivit datelor Ministerului Agriculturii și Dezvoltării Rurale, analizate de CRPE în iunie 2026, în România existau doar 229 de grupuri și organizații de producători active, majoritatea organizate juridic sub forma unor cooperative agricole.
În comparație cu statele membre unde organizațiile de producători sunt mai dezvoltate, România riscă să se confrunte cu dificultăți suplimentare dacă viitoarele instrumente financiare nu vor ține cont de particularitățile sectorului asociativ național.
Prin urmare, finanțările adaptate cooperativelor agricole, inclusiv celor care nu sunt recunoscute oficial ca organizații de producători, reprezintă una dintre mizele negocierilor privind viitoarea PAC.
Programul LEADER are nevoie de alocări financiare garantate
O altă preocupare privește viitorul programului LEADER, prin care Grupurile de Acțiune Locală (GAL) susțin proiecte de dezvoltare economică și socială în comunitățile rurale.
Deși LEADER rămâne inclus în arhitectura propusă pentru perioada 2028–2034, resursele disponibile și mecanismele concrete de finanțare vor fi stabilite în urma negocierilor europene și a deciziilor naționale.
În absența unei alocări minime garantate, există riscul ca proiectele dezvoltate la nivel local să primească resurse insuficiente.
Aceste investiții pot include dezvoltarea micilor afaceri, îmbunătățirea serviciilor publice, modernizarea infrastructurii locale și diversificarea activităților economice.
Stabilirea unui buget minim pentru LEADER este considerată necesară pentru menținerea continuității proiectelor și pentru asigurarea accesului comunităților rurale la finanțare.
Educația agricolă și atragerea tinerilor fermieri, priorități pentru 2028–2034
Finanțarea dezvoltării rurale include investiții în infrastructură, educație, servicii publice, inovare, digitalizare și activități economice non-agricole.
În România, zonele rurale reprezintă peste 87% din suprafața țării, ceea ce evidențiază importanța investițiilor în aceste teritorii pentru dezvoltarea economică națională.
O direcție importantă a viitoarei PAC este reînnoirea generațională în agricultură.
Potrivit poziției Consiliului UE, statele membre ar urma să fie obligate să elaboreze strategii naționale și pachete de sprijin pentru atragerea tinerilor în sectorul agricol.
Atingerea acestui obiectiv presupune investiții în modernizarea liceelor agricole, dezvoltarea învățământului dual, pregătirea practică în ferme și formarea competențelor antreprenoriale.
România trebuie să își definească prioritățile înainte de finalizarea negocierilor
Discuțiile privind viitorul buget european se află într-o etapă importantă. La 26 octombrie 2026, miniștrii agriculturii din cele 27 de state membre ale Uniunii Europene au adoptat o poziție parțială de negociere privind reforma PAC după 2027.
În același timp, Parlamentul European nu și-a definitivat încă poziția. Potrivit lui Dorian Filote, coordonator al echipei pentru securitate alimentară și piețe din cadrul Comisiei Europene, aceasta ar putea fi conturată până la sfârșitul anului 2026 sau în ianuarie 2027.
În acest context, România trebuie să stabilească ce investiții dorește să protejeze și să finanțeze prioritar în perioada 2028–2034.
Printre măsurile propuse se numără majorarea pragului minim de finanțare pentru dezvoltarea rurală, stabilirea unei alocări garantate pentru LEADER și asigurarea accesului cooperativelor agricole la instrumentele de sprijin.
La fel de importantă este consultarea organizațiilor fermierilor, cooperativelor, Grupurilor de Acțiune Locală, autorităților locale și reprezentanților societății civile în elaborarea viitorului plan național și regional de parteneriat.
Deși regulile finale nu au fost încă adoptate, direcția negocierilor arată că finanțarea dezvoltării rurale după 2027 va depinde de capacitatea României de a-și susține prioritățile în noul cadru bugetar.
