Creșterea și dezvoltarea culturilor depind, în mare măsură, de nutrienții disponibili în sol.
În funcție de cantitatea lor, nutrienții pot avea interacțiuni benefice sau dăunătoare unul asupra altuia, iar, într-un final, legumicultorul care nu cunoaște nutrienții disponibili, poate înregistra pierderi de recolte sau obține o recoltă mai puțin calitativă.
Cantitatea prea mare sau prea mică a unor nutrienți specifici sau un pH nepotrivit pot bloca accesibilitatea altor nutrienți. Într-un final, chiar dacă aplicați, s-ar părea, o cantitatea potrivită de îngrășăminte, acestea nu vor putea fi valorificate de către plante, apărând carențele și pierderi de bani.
Influența pH-ului asupra disponibilității elementelor nutritive:
Cu cât bara este mai extinsă, cu atât nutrientul este relativ mai disponibil. De exemplu, bara pentru azot este cea mai largă între un pH de 6.0 și 7.5, adică pH-ul la care N este cel mai disponibil pentru plante.
Totuși, asupra accesibilității elementelor influențează și alți factori. V-ar putea fi util și articolul Îngrășămintele introduse în sol nu au efect? Vezi cauze posibile.
Excesul sau insuficiența de elemente
Atât excesul unui element, cât și cantitatea prea mică a acestuia afectează direct recolta de legume. De exemplu, azotul favorizează o creștere verde, luxuriantă, iar deficiența duce la îngălbenire și la o creștere întârziată (pe care o observăm deseori la începutul sezonului).
Pe de altă parte, fertilizarea excesivă cu azot sau alte elemente face legumele mult mai vulnerabile la boli (de exemplu căderea plantuțelor, putregaiul cenușiu, fuzarioza sunt favorizate de excesul de azot).
Mai mult, în culturile de legume din seră sau solar puternic fertilizate cu azot atacul dăunătorilor cum ar fi afidele sau țânțarul galicol al vârfului verzei va fi mai puternic.
Potasiul (K) are un efect inhibitor asupra absorbției de magneziu (Mg). Astfel, un exces de potasiu inhibă absorbția de magneziu în rădăcinile plantelor. Totuși, în mod invers, nivelurile ridicate de magneziu din soluția solului nu slăbesc absorbția de potasiu.
În plus, fertirigarea cu doze mari de nitrat de amoniu poate contribui, de asemenea, la deficitul de magneziu.
Dacă observați cloroza frunzelor între nervuri (în special cele inferioare), la tomate culoare ușor purpurie a zonelor afectate sau căderea frunzelor inferioare afectate, ar fi cazul să realizați o testare a nivelurilor de magneziu disponibil.
Fosforul în exces împiedică aprovizionarea legumelor cu fier (raportul optim P/Fe este de 40-50).
În solurile acide, manganul poate fi disponibil în exces plantelor și poate atinge chiar niveluri toxice.
Cele mai multe reacții au loc între micronutrienți, cum ar fi Zn, cupru (Cu), fier (Fe), calciu (Ca) și magneziu (Mg). Toți aceștia sunt cationi, sau molecule sau atomi încărcați pozitiv. Acești nutrienți concurează pentru aceleași căi de transport în rădăcinile plantelor.
Cuprul are o tendință puternică de a se lega de materia organică și, prin urmare, poate fi deficitar în solurile cu conținut înalt de materie organică.
Dacă toate proteinele transportoare de cationi sunt deja legate de Zn, de exemplu, Cu nu poate fi absorbit. O strategie pentru a evita această problemă ar putea fi aplicarea unuia dintre acești nutrienți pe o altă cale, cum ar fi fertilizarea foliară.
Mobilitatea calciului în plante este limitată, acesta trebuie să fie furnizat pe tot parcursul sezonului de creștere pentru a menține niveluri adecvate în țesuturile plantelor și pentru a asigura o dezvoltare adecvată.
Altfel, cultivatorii de legume se pot confrunta cu probleme cum ar fi putregaiul apical la tomate și ardei, cauzat de insuficiența de calciu.
Vezi mai multe despre Putregaiul apical la ardei – cauze și tratament.
Borul stimulează înflorirea, favorizează germinarea polenului, formarea fructelor și semințelor. De aceea, lipsa borului reduce drastic productivitatea plantelor. Elementul poate fi mai puțin disponibil pentru rădăcinile plantelor în condiții alcaline.
Un simptom al insuficienței de bor poate fi căderea florilor de tomate.
După câte putem observa, cunoașterea solului din serele sau solarul nostru ne poate ajuta să evităm foarte multe probleme pe care le putem întâlni pe parcursul vegetației legumelor.
