Acrotonia la pomi fructiferi – ce trebuie să cunoaștem

Am ales acest subiect deoarece suntem în perioada în care se taie pomii fructiferi și pomicultorii mai puțin experimentati sunt în dilemă. Cât lemn să taie și de unde să taie astfel încât în urma tăierii să obțină un echilibru între creșterea vegetativă și rod?

Sper că noțiunile următoare să aducă mai multă înțelegere în fiziologia pomilor fructiferi. Dar ce este acrotonia? Într-o definiție scurtă, simplă, ar fi că este un tip de ramificare în care mugurii aflați în vârful tulpinii se dezvoltă mai mult decât cei aflați la baza tulpinii.

Mai multe detalii despre Reguli de bază la tăierea pomilor fructiferi.

Într-o reprezentare grafică simpla ar fi ca în imaginea alăturată:

Majoritatea pomilor sunt acrotonici, un caracter bazitonic (adică cu creșteri la baza trunchiului) ar fi la alun sau se mai întâlnește la gutui și, bineînțeles, la arbuștii fructiferi. De ce se întâmplă acest lucru?

Așa cum intuiți, este vorba de competiția pentru lumină. Pomul în dorința lui de procreare da șanse mai mari lăstarilor din vârf care au o poziție mai bună față de soare. Este vorba aici de dominanța apicală, în care mugurii apicali sub influența hormonilor de creștere, în special a auxinei, controlează dezvoltarea mugurilor laterali.

Dar, nu intrăm în explicații științifice, ci revenim mai degrabă la aplicațiile practice ale acestor observații. Așadar, de ce ne interesează pe noi acest lucru?

Știind că mugurii de sus se dezvoltă cel mai mult, putem controla formarea pomilor în primii ani de viață și putem controla tăierea ramurilor anuale.

Astfel scurtarea ramurilor anuale poate fi puternică, atunci când se taie 2/3 din ramură, având ca rezultat pornirea în vegetație a tuturor mugurilor pe porțiunea rămasă cu trei creșteri foarte viguroase a primilor trei muguri.

O tăiere slabă, adică 1/4 din ramură, va genera un lăstar slab din mugurele terminal, iar ceilalți muguri rămân foarte scurți devenind ulterior muguri de rod. O tăiere moderată, între cele două, va genera doi lăstari viguroși în vârf și lăstari slabi care ulterior se vor transforma în ramuri de rod.

Acrotonia poate fi combătută prin schimbarea direcției de creștere a lăstarilor verticali, prin aplecarea acestora, cu distanțiere, spre unghiuri de 45-60 grade față de verticală.

De asemenea, tăierea de transfer sau suprimarea la un moment dat a axului face să taie din vigoarea pomului și din tendința lui de creștere pe verticală.

În concluzie, combaterea acrotoniei duce la:

• evitarea degarnisirii în partea bazală și a deplasării rodului pe vârfuri;
• formarea unor coroane echilibrate cu șarpante în unghiuri de 45-60 de grade și înălțimea pomului convenabilă pentru recoltarea fructelor;
• economie de munca la tăieri și economie de substanțe chimice necesare tratamentelor, prin reducerea masei vegetative.