20.8 C
București
sâmbătă, 22 iunie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleCrăparea fructelor sâmburoase: elemente ce reduc fenomenul

Crăparea fructelor sâmburoase: elemente ce reduc fenomenul

Crăparea fructelor sau a sâmburilor la sâmburoase este una dintre problemele care poate afecta calitatea fructelor înainte de recoltare, în special la cireșe sau prune.

În perioadele cu lipsă de precipitații, pielița fructelor își pierde elasticitatea. Atunci când acest lucru este urmat de irigare sau de ploaie, o cantitate mare de apă este absorbită în fruct, forțând pielița să se spargă în punctul său cel mai slab.

Minimizarea stresului prin irigarea corectă și reducerea încărcăturii cu fructe (prin tăiere) poate reduce stresul fiziologic și crăparea în cazul speciilor sau soiurilor sensibile.

Alegerea soiurilor mai puțin predispuse la crăpare poate avea, de asemenea, un efect pozitiv, în special în cazul în care precipitațiile de la sfârșitul sezonului sunt caracteristice, agravând problema.

Nutriția culturilor joacă un rol important în reducerea fenomenului de crăpare. În continuare, vorbim mai multe despre elementele nutritive care influențează crăparea fructelor.

Crăparea fructelor – calciul reduce incidența

Este bine cunoscut faptul că fructele cu niveluri ridicate de calciu și bor în pieliță au o fermitate mai mare, pereți celulari mai puternici și sunt mult mai puțin susceptibile la crăpare.

Pulverizările făcute înainte de recoltare vor îmbunătăți, de asemenea, gradientul osmotic, minimizând fluxul de apă în fruct.

Experiențele din câmp arată că pulverizările cu calciu pe fructe au crescut conținutul de calciu și au contribuit la reducerea crăpării cireșelor și prunelor.

La cireș, aplicarea unor săruri osmotice, cum ar fi clorura de calciu, reduce diferența osmotică dintre apa de ploaie pură de pe coaja fructului și pulpa fructului, ceea ce încetinește absorbția. Acestea trebuie reaplicate, deoarece sunt solubile în apă și pot fi spălate.

Clorura de calciu poate fi aplicată înainte de ploi, însă reziduurile pot deteriora frunzele sau se pot acumula pe fruct, reducând strălucirea fructelor.

Mai multe la acest subiect aflați din articolul Crăparea cireșelor – cauze, prevenire, soiuri tolerante.

Pentru livezile de cireș fără sistem antiploaie, absorbția apei prin cuticula fructului poate fi încetinită prin aplicarea unor produse care resping apa (hidrofobe). De obicei, acestea trebuie aplicate de mai multe ori pentru a asigura o acoperire intactă în timpul creșterii rapide a fructelor.

Cuprul ajută la îngroșarea pereților celulari

Borul și cuprul ajută la îmbunătățirea rezistenței pieliței fructelor, minimizând crăparea.

Cuprul joacă un efect major în îngroșarea peretelui celular și îmbunătățirea rezistenței cojii, menținând integritatea fructului, prin îmbunătățirea conținutului de lignină, pectină, celuloză și alcool insolubil al peretelui celular.

Dozele adecvate și mari de cupru aplicate în câteva reprize la 3 și 6 săptămâni după înflorire au dat cele mai bune rezultate, contribuind la reducerea crăpării.

Excesul de azot reduce grosimea pieliței fructelor

Prea mult azot, însă, poate reduce grosimea pieliței. Utilizarea excesivă a azotului va crește numărul de sâmburi despicați la piersici.

În general, crăparea sâmburilor la piersic este rezultatul practicilor culturale care promovează o creștere rapidă, cum ar fi fertilizarea excesivă cu azot, rărirea excesivă sau udarea neregulată în timpul etapei de întărire a sâmburilor.

În plus, utilizarea excesivă de N întârzie maturitatea, înmoaie pulpa și subțiază pielița. De asemenea, poate reduce culoarea fructelor și conținutul de substanță uscată.

Utilizarea excesivă a azotului crește riscul de deteriorare în timpul culesului, depozitării și transportului, reducând capacitatea de comercializare a fructelor și durata de păstrare.

V-ar putea fi util și articolul despre Fertilizarea foliară și radiculară la cireș – sfaturi.

Alte elemente ce influențează calitatea fructelor

Potasiul are un rol important în îmbunătățirea calității fructelor prin creșterea conținutului de substanță uscată solubilă și a culorii fructelor.

Cu toate acestea, aprovizionarea trebuie să fie echilibrată, deoarece o disponibilitate excesivă poate duce la alte probleme de calitate din cauza concurenței dintre absorbția de K, Ca și Mg.

Fosforul îmbunătățește culoarea fructelor prin creșterea conținutului de antociani. De asemenea, ajută la minimizarea unei serii de tulburări fiziologice întâlnite la păstrare.

Fierul este important pentru stimularea creșterii și, ca urmare, pentru menținerea creșterii fructelor și a conținutului de zahăr.

Surse:

  1. Split pits in peaches and nectarines. University of Deleware.
  2. Stone Fruit: Avoiding Cherry Fruit Cracking Is A Balancing Act. Gregory Lang.
  3. How to prevent stone fruit cracking and splitting. Yara.co.uk.
  4. Fruit cracking. University of Deleware.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Focul bacterian Erwinia amylovora – sfaturi pentru control

Focul bacterian este o boală produsă de Erwinia amylovora...
‹ adv ›

Îngrijire pomi după grindină și ploi torențiale

Ploile cu grindină din ultimele zile au produs pagube importante agricultorilor și grădinarilor. În acest articol, oferim câteva sfaturi...

De ce putrezesc prunele pe pomi? Cauze, combatere

De multe ori, se întâmpla ca pomii de prun să vegeteze armonios, să înflorească și să se formeze fructele,...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole