Crăparea cireșelor este un fenomen frecvent întâlnit în livezile de cireș, iar studii privind cauzele și metodele de determinare și management al problemei sunt realizate de câteva decenii.
Istoric, un procent de crăpare de doar 20-25% ar face o recoltă de nevândut. Cu ajutorul unor progrese precum echipamentele performante de sortare, este acum posibil să se recolteze profitabil o cultură cu un procent de crăpare de până la 40%.
Cert este faptul că, este în avantajul producătorului să înțeleagă cauzele și să implementeze măsuri pentru a reduce crăparea.
Crăparea fructelor are două cauze: apa externă, liberă, de pe suprafața fructului și relațiile interne ale apei plantei, independente de apa de pe suprafața fructului.
Unele soiuri de cireș sunt mai rezistente la crăpare decât altele, datorită compoziției lor genetice, care controlează forma, compoziția și grosimea epidermei, stratul exterior al cuticulei și de ceară al fructului.
În general, mai susceptibile la crăparea fructelor sunt soiurile timpurii de cireș. Fisurile formate, pe lângă faptul că duc la pierderea aspectului comercial al fructelor, mai devin și porți pentru infecția acestora.
Relațiile interne ale apei plantei sunt direct influențate de conținutul de apă din sol, care poate juca, de asemenea, un rol cheie în prevenirea crăpării fructelor.
Irigarea și nutriția plantelor pot influența crăparea fructelor și trebuie gestionate cu atenție. Alți factori includ:
- Ploaia – ploile excesive, mai ales dacă sunt înregistrate când solurile sunt aproape de capacitatea de câmp pentru apă, pot duce la o creștere a crăpării fructelor.
- Sistemele de conducere a pomilor – orice sistem care asigură o acoperire mai bună cu frunze peste fruct poate reduce crăparea cauzată de ploaie.
- Încărcătura de recoltă – recoltele ușoare de fructe mai mari sunt mai predispuse la crăparea fructelor decât recoltele mari cu fructe mai mici.
Totuși, deși se afirmă că soiurile cu fructe mari sunt mai sensibile la crăpare decât cele cu fructe mai mici, aceasta nu este complet susținută de dovezi. Este adevărat că pentru orice soi unic, sensibilitatea crește odată cu creșterea dimensiunii fructelor, relația este slabă atunci când se compară soiurile cu diferențe de dimensiuni ale fructelor determinate genetic.
- Aplicarea de hormoni – acidul giberelic (GA3), care este folosit pentru a regla creșterea plantelor, aplicat incorect, poate cauza o creștere a ratei crăpării fructelor, în special dacă e aplicat în perioada de intrare în pârgă sub precipitații abundente.
GA3 reduce transpirația în momentul aplicării; totuși, ratele de transpirație se recuperează în termen de 48 de ore de la aplicare. Această creștere a conținutului de apă al plantei poate duce la o mai mare crăpare a fructelor.
Unele practici culturale pot limita crăparea fructelor. În continuare, discutăm despre cum producătorii le pot integra în sistemele lor de producție.
Soiuri de cireș rezistente la crăpare
Una dintre cele mai ample experiențe la capitolul studierea fenomenului de crăpare a cireșelor o are SUA. Astfel, în continuare, ne vom axa pe studiile realizate în statul Oregon, dar și unele analize ale organizațiilor din UE.
Crăparea cireșelor este strâns legată de selecția soiului. Atât soiul (informații despre care vor fi inclus în următorul tabel), cât și portaltoiul diferă în ceea ce privește susceptibilitatea la crăpare.
Impactul rădăcinii asupra crăpării variază în funcție de portaltoi. Studiile realizate pe parcurusl a zece ani (2008-2018) în diferite plantații din SUA, arată că diferite combinații de soi și portaltoi influențează diferit crăparea. Mahaleb este în general cel mai susceptibil la crăpare, urmat de Mazzard, Gisela 5, Gisela 6, MaxMa 14, Krymsk 5 și Krymsk 6.
Detalii despre Cum alegem portaltoiul de cireș pentru o cultură reușită.
Susceptibilitatea soiurilor de cireș la crăparea fructelor, pe baza evenimentelor naturale de precipitații din Oregon, 2008–2018 (unele soiuri au înregistrat rezultate diferite în funcție de sezon, astfel pot fi întâlnite repetat în clase diferite):
Printre soiurile târzii de cireș cu o sensibilitate scăzută la crăpare specialiștii din Italia menționează:
Soiul Royal Helen (IPS), care se coace în perioada soiului Regina, se caracterizează printr-o susceptabilitate redusă la crăpare. Este un soi foarte productiv cu cireșe de înaltă calitate cultivat, de obicei, pe portaltoi pitici.
Fertard, care se coace după soiul Regina, este la fel inclus în lista soiurilor cu o rezistență bună.
Ferdiva, Big Lory 1787 NV, Fermina V3122, Rocket COV, Samba Sumste sunt soiuri de cireș care la fel au o sensibilitate scăzută la crăpare. Tradiționalul Kordia la fei este puțin expus fenomenului de crăpare.
Soiurile de cireș Ferdouce V3239, Ferrovia au o sensibilitate medie.
Sisteme de protecție
Acoperirile retractabile pe rând protejează fructele de ploaie. Acestea pot fi foarte eficiente, dar sunt costisitoare și necesită multă muncă. Acestea, de obicei, trebuie retrase când soarele strălucește pentru a preveni acumularea excesivă de căldură, pentru a încuraja circulația aerului și a optimiza fotosinteza.
Sistemele automatizate sunt disponibile, dar scumpe. În Norvegia și alte țări europene sunt utilizate structuri de lemn, însă acestea sunt susceptibile la rupere de vânturi puternice.
În timpul ploilor lungi, apa care curge de pe acoperirea rândului poate satura solul în zona rădăcinilor, rezultând crăparea fructelor. În cazul a astfel de probleme frecvent întâlnite, cultivatorii pot preveni acumularea excesivă de apă prin plantarea rândurilor de pomi pe creste sau pe paturi ridicate sau prin instalarea de drenuri.
Umiditatea relativă a aerului sub sisteme de protecție are un efect mic asupra crăpării fructelor. Fructele crescute sub acoperiri în regiunile cu umiditate ridicată nu au dezvoltat crăpături când umiditatea solului a fost menținută în limitele recomandate, comparativ cu pomii de control descoperiți.
O altă opțiune sunt tunelele înalte, cum ar fi tunelele Haygrove, ce pot preveni de asemenea crăparea prin protejarea fructelor de ploaie, dar nu sunt fără provocări:
Deși creșterea umidității relative care se poate dezvolta sub acoperire nu afectează de obicei crăparea fructelor, aceasta poate crește incidența făinării și a putregaiului brun, necesitând un control al bolilor fungice mai puternic.
Dacă cad ninsori grele sau dacă capacitatea acoperirii de a capta căldura împiedică aclimatizarea adecvată la frig, acoperirile trebuie îndepărtate în toamnă și reinstalate în primăvară după polenizare, un alt aspect care necesită multă muncă.
Pentru a evita acumularea apei la rădăcină și crăparea fructelor, se recomandă crearea unui sistem de drenaj în cazul zonelor cu precipitații excesive.
Pulverizări foliare pentru prevenirea crăpării fructelor
Pielița unei cireșe este o membrană semi-permeabilă. În timpul coacerii, concentrația de zahăr din pulpa fructului crește rapid, atingând până la 24 de grade Brix.
În contrast, apa de ploaie are o concentrație scăzută a soluției. Această diferență de concentrație între pulpa fructului și ploaie creează o diferență osmotică. Ploaia pură poate traversa cutina și exocarpul fructului, reducând diferența prin diluarea concentrației din interiorul cireșei.
Când apa de ploaie este în contact cu pielița pentru perioade îndelungate de timp, se formează crăpături concentrice. Apa se mișcă rapid în aceste crăpături, iar când a fost absorbită suficientă apă, crăpăturile se extind și se adâncesc.
S-a demonstrat că clorura de fier III (1-4% FeCl3) scade crăparea fructelor când este aplicată între 55 și 91 de zile (în funcție de soi) după înflorirea completă.
Este posibil să se reducă și crăparea cauzată de ploaie cu aplicări multiple de Ca. O soluție de clorură de calciu poate crește integritatea cuticulei fructului și poate crește concentrația de soluții a apei de ploaie, diminuând astfel potențialul de a trece în fruct.
Clorura de calciu poate fi aplicată înainte de ploi, însă reziduurile pot deteriora frunzele sau se pot acumula pe fruct, reducând strălucirea fructelor.
Pentru a crește integritatea pereților celulari și a reduce crăparea cauzată de ploaie, se efectuează mai multe aplicări de Ca începând cu perioada de întărire a sâmburilor sau conform recomandărilor specialiștilor.
Produsele pot fi aplicate cu 1-2 săptămâni înainte de ploaie și concomitent cu apa de irigare.
Produse protectoare de cuticulă
În ultimii ani, au fost dezvoltate produse care ajută la protejarea fructelor. În cazul ploilor ușoare până la moderate, aceste produse reduc în mod tipic crăparea datorată ploii cu până la 50%. Această reducere a ratei de crăpare poate face diferența între recoltarea sau nerecoltarea unei culturi.
Aceste produse previn absorbția apei prin epidermă. Aplicați protectoarele de fructe conform instrucțiunilor de pe etichetă, asigurându-vă că acoperiți întreaga suprafață a fructului pentru un control eficient.
Pentru a realiza acest lucru, mențineți viteza tractorului de până la 3 km/pe oră; deschiderea duzelor de pulverizare ar trebui să asigure picături mai mari de 150 de microni în diametru.
Presiunea pulverizatorului cu suflantă de aer ar trebui să fie suficient de mare pentru a asigura că spray-ul pătrunde în întregul pom, dar nu se extinde la mai mult de un rând distanță. Vânturile predominante nu ar trebui să depășească 8 km pe oră în timpul realizării tratamentelor.
Important! În cazul ploilor abundente sau al furtunilor de lungă durată, niciun produs aplicat pe epidermă nu va reduce eficient crăparea cauzată de ploaie.
Apa va pătrunde prin rădăcini, va circula prin sistemul vascular și va exercita o presiune internă asupra fructului, provocând crăparea acestuia. Acest tip de crăpare se poate produce chiar și în sisteme închise, când fructul este complet uscat.
Tehnici de reducere a umidității din sol pentru a evita crăparea fructelor
La fel ca sistemele de acoperire, gestionarea umidității solului poate contribui la reducerea fenomenului de crăpare. Mulcirea cu materiale impermeabile împiedică excesul de precipitații să ajungă în zona radiculară și reduc crăparea fructelor cu până la 25%.
Metoda este utilă în zonele cu precipitații excesive.
Gestionarea umidității solului poate fi una dintre cele mai eficiente metode de prevenire sau reducere a crăpării fructelor, în special atunci când este utilizată în combinație cu tehnici care previn acumularea de apă de ploaie direct pe fruct.
Agricultorii trebuie să instaleze linii de irigare prin picurare sub acoperirile de sol pentru a asigura un aport adecvat de umiditate la rădăcini.
Irigarea necesită o gestionare atentă. Irigarea prin picurare este mai puțin probabil să cauzeze saturație, în special dacă rata de livrare a apei de către duză este redusă. Uscarea excesivă a solului urmată de suprairigare poate crește crăparea fructelor.
Scurtarea intervalului de irigare la cel mult șapte zile va menține solurile aproape de capacitatea de câmp pentru apă. Menținerea nivelurilor de umiditate fără saturație (cum ar fi prin irigare prin picurare) de la intrarea în pârgă până la recoltare reduce crăparea fructelor și contribuie la formarea fructelor mai mari la recoltare.
Mulciul și creșterea materiei organice în sol promovează de asemenea drenajul excesului de apă.
La moment, în condițiile țării una dintre cele mai recomandate metode de a reduce riscul dezvoltării crăpării fructelor este instalarea sistemelor antiploaie în combinațiile cu recomandările menționate anterior.
Bibliografie:
- Weichert, H., C. von Jagemann, S. Peschel and M. Knoche, 2004. Studies on water transport through the sweet cherry fruit surface. VIII Effect of selected cations on water uptake and fruit cracking. J. Amer. Soc. Hort Sci. 129 (6): 781-788.
- All about Cherry Cracking.
- Understanding and Preventing Sweet Cherry Fruit Cracking. Oregon State University.
- Rootstocks for Cherry. Washington State University.
