16.4 C
București
marți, 28 mai, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticolePierderile de azot în livezi. Sfaturi pentru a le evita

Pierderile de azot în livezi. Sfaturi pentru a le evita

Fiecare element nutritiv joacă un rol important în anumite etape ale creșterii și dezvoltării pomilor. O parte din nutrienții necesare se stochează și sunt reținuți ca rezerve în muguri, coaja și rădăcinile pomilor.

Acești nutrienți joacă un rol important în aprovizionarea pomului după sezonul rece și-l ajută să-și dezvolte frunzele, stimulează înflorirea și oferă un bun start pentru procese cum ar fi formarea și creșterea fructelor.

În plus, o parte din nutrienții absorbiți de pomi este reciclată prin sol ca urmare a tăierii anuale, a răririi fructelor și a căderii frunzelor.

Livezile reprezintă aproximativ 5% din terenurile agricole din lume, însă cantitatea de îngrășăminte cu azot (N) introdusă în livezi este relativ mare.

Astfel, în acest articol, discutăm mai multe despre fertilizarea cu azot a livezilor, orientată anume spre evitarea pierderilor de azot.

Pierderile de azot în livezi

Dacă aprovizionarea cu azot nu este bine gestionată, azotul va fi pierdut din livezi, eficiența utilizării lui va fi redusă, banii vor fi risipiți și productivitatea pomilor va fi compromisă.

Există trei cauze principale ale pierderii de azot: ploaia sau irigațiile care duc la levigarea azotului (sub formă de nitrați) sub zona activă a rădăcinilor, scurgerea și pierderea prin volatilizare.

Cea mai importantă cauză a pierderilor de azot poate apărea atunci când azotul se deplasează sub zona activă a rădăcinilor.

La nivel mondial, o meta-analiză a 97 de studii raportate în perioada 2000-2021 din diferite țări a arătat că aportul mediu global de îngrășăminte cu N în livezi a fost de 303 kg N ha-1 an-1.

Pentru acestea, factorul de emisie estimat pentru N2O și NH3 a fost de 1,39% și 3,64%, factorul de levigare a atins 18,5%, factorul de pierdere a azotului prin scurgere – 2,75%, iar factorul de eliminare netă a N din fructe 5,31%.

Bilanțul aparent de azot al sistemului global de livezi a atins 68,4% din cantitatea de azot introdusă și apare necesitatea evitării acestor pierderi.

Cum evităm pierderile de azot

După cum se cunoaște, o cantitate mare de azot este utilizată la începutul sezonului pentru a asigura o bună creștere vegetativă a frunzelor, înflorire și fructificare. Un exces de azot aplicat mai târziu poate afecta negativ calitatea fructelor.

Exemplu de partiționare a azotului în pomii de piersic (analiză realizată la recoltare)

Prin urmare, este o practică obișnuită să se aplice azot în două etape principale de creștere. În primul rând, toamna, după recoltare, pentru a stimula rezervele din pom, care pot fi apoi mobilizate din nou pentru a sprijini procesele menționate de la începutul primăverii.

Apoi, primăvara, la înflorire, pentru a asigura dezvoltarea ulterioară a fructelor și a frunzelor la sfârșitul primăverii și în timpul verii.

Distribuția nutrienților în pomi:

Pentru a evita pierderile de azot, în primul rând, trebuie să evităm surplusul, să ne axăm pe o fertilizare corectă și echilibrată a livezilor, în locul și momentul potrivit. Acest lucru se realizează prin:

Estimarea cererii de azot

Azotul este necesar pentru creșterea optimă a tuturor organelor anuale (flori, lăstari și rădăcini noi, creșterea fructelor) și a organelor perene (ramuri, trunchi și sistemul radicular, etc.).

La stabilirea necesarului de îngrășăminte se iau în calcul aceste particularități, dar și se ține cont de azotul disponibil despre care am vorbit anterior, sistemul în care sunt crescuți pomii, vârsta acestora și recolta planificată.

Recolta planificată: deoarece cererea de azot este determinată de randamentul pomilor maturi și deciziile privind fertilizarea trebuie luate înainte de a fi cunoscut randamentul livezii pentru anul curent.

Estimările privind randamentul se pot face, în general, în baza productivității pomilor în ultimii doi ani și productivitatea așteptată a livezilor similare din regiunea lor, condițiile de mediu din anul precedent, frigul din timpul iernii și condițiile de înflorire din primăvară.

Estimările privind recolta făcute la începutul sezonului sunt valoroase pentru orientarea managementului fertilizării, chiar dacă nu sunt precise. Acestea pot fi ajustate pe parcursul sezonului de creștere pe măsură ce cultura se dezvoltă și începe să se formeze o imagine mai precisă ce ține de recoltă.

Aplicarea frecventă și în doze mici pe parcursul sezonului de creștere asigură o mai mare capacitate de a ajusta cantitatea aplicată în funcție de abaterile de la recolta inițial estimată.

Determinarea corectă a normei de aplicare a azotului

Pentru a determina corect cantitatea de azot ce urmează a fi aplicată, estimați cererea de azot a pomilor și apoi determinați aprovizionarea cu azot a livezii din toate sursele.

Este interesant faptul că în țările dezvoltate (studiile arată că pierderile de azot sunt mai mari în țările în curs de dezvoltare) se ține cont la calcularea cantității totale de azot disponibile și așa surse de azot cum ar fi azotul disponibil în apa de irigare, azotul rezidual din sol din anul agricol anterior, azotul asigurat prin materia organică ajunsă în sol (tăieri, fructe).

Probele de sol colectate înainte de prima fertilizare a pot oferi o estimare a cantității de azot disponibile și a altor nutrienți prezenți în sol.

Deoarece rădăcinile pomilor nu se întind pe întreaga suprafață a solului (în special în primii ani), trebuie să se obțină o estimare a procentului din zona explorată de rădăcini, precum și azotul din reziduuri, pentru a calcula cât azot poate fi disponibilizat prin sol.

Aplicarea azotului în momentul potrivit

Fertilizarea eficientă și gestionarea azotului necesită ca aplicarea de azot să coincidă cu cererea: după începerea creșterii rădăcinilor și înainte de senescența frunzelor.

  • Absorbția de azot necesită frunze sănătoase și transpirante.
  • Primăvara, absorbția nu are loc până când pomul nu a epuizat azotul stocat în interiorul său – acest lucru se întâmplă de obicei la 70% deschidere a frunzelor.
  • Odată ce frunzele încep să cadă, pomii nu mai absorb azot semnificativ din sol.

Aplicarea azotului în locul potrivit

Provocarea de a reține azotul în zona rădăcinilor este cea mai mare în livezile cultivate pe soluri cu textură ușoară, deoarece apa provenită din ploaie sau irigații se deplasează rapid sub zona rădăcinilor sau în condiții care conduc la o distribuție restrânsă a rădăcinilor.

Obiectiv: Menținerea azotului acolo unde sunt cele mai multe din rădăcinile active (0-45 cm). Aceasta poate fi realizată prin introducerea îngrășămintelor cu azot spre sfârșitul ciclului de irigare pentru a reduce probabilitatea ca azotul să se deplaseze odată cu apa sub sub zona rădăcinilor înainte ca rădăcinile să fi avut șansa de a-l absorbi.

Minimizarea cantității de azot rezidual în profilul solului înainte de levigare poate reduce pierderea de azot.

Toate deciziile privind fertilizarea vor fi influențate și trebuie ajustate în funcție de mediul local. De exemplu, în regiunile cu ploaie care poate persista în perioada de dezvoltare a frunzelor, aplicarea în sol înainte de finalizarea ploilor poate fi problematică.

Similar, în zone cu precipitații substanțiale după recoltare, cultivatorii trebuie să adopte practici care minimizează cantitatea de azot prezentă în sol în acel moment.

Utilizarea aplicărilor foliare de azot pre- și post-recoltare poate fi folosită pentru a furniza azot pomilor dacă randamentul și analiza foliară indică o necesitate.

Citiți mai multe despre Fertilizarea foliară și analiza foliară la măr – sfaturi.

Alegerea sursei corecte de azot

Pomii pot utiliza eficient diferite surse de îngrășăminte și azot organic pentru a satisface cererea anuală de azot pentru fructe și creștere.

Diferite formulări de îngrășăminte, inclusiv uree și azotat de amoniu (UAN32), azotat de calciu și amoniu (CAN), azotat de potasiu (KNO3) și sulfat de amoniu ([NH4]2SO4) sunt utilizate pe scară largă și eficient.

Îngrășămintele pe bază de uree și amoniu tind să fie mai rentabile, sunt inițial mai puțin mobile în sol și pot duce la acidifierea solului în timp.

Conversia ureei și a amoniului în nitrați disponibili pentru plante depinde de temperatura solului și se întâmplă foarte rapid (în câteva zile).

Îngrășămintele pe bază de nitrați sunt imediat în pericol de levigare din cauza mobilității nitraților, mai ales în solurile nisipoase.

Selecția formulărilor de îngrășăminte azotate poate depinde, de asemenea, de necesitatea altor nutrienți esențiali precum potasiul, sulful și calciul.

Cercetările au arătat că inhibitorii ai ureazei, stabilizatorii utilizați cu îngrășăminte pe bază de uree și amoniu pot încetini formarea nitraților, ducând la un potențial mai mic de levigare.

Practici ce asigură creșterea materiei organice în sol îmbunătățesc capacitatea de reținere a apei și mențin azotul în stratul superior de sol, reducând astfel potențialul de levigare.

La aplicarea materiei organice, trebuie să ținem cont de faptul că numai azotul organic cu un C:N mai mic sau egal cu 13 devin disponibile în timpul sezonului de aplicare, în timp ce sursele cu un C:N mai mare de 30 pot reduce disponibilitatea azotului din cauza azotului imobilizării.

Majoritatea surselor recomandă aplicarea compostului după recoltare.

În plus, pot fi cultivate îngrășăminte verzi printre rânduri, la care iarăși se aleg speciile în funcție de raportul C:N.

Recomandare finală: nu uitați să evaluați potențialul fiecărei parcele

Randamentul variază în toate câmpurile ca o consecință a
diferențelor de soluri, mediu și irigare (uniformitatea irigării). Selectarea unei singure rate de azot pentru a satisface producția medie a întregii livezi va avea ca rezultat o subfertilizare a multor pomi și o suprafertilizare a celorlalți.

Prin intermediul testării solului și analizelor foliare cantitatea de azot necesară poate fi suplimentată prin aplicări locale. Deficiențe ale altor nutrienți pentru pomi, parcele sărate, soluri cu o slabă permeabilitate sau alți factori locali pot reduce sau compromite absorbția azotului.

Evitați aplicațiile de azot care preced o perioadă de potențială de ploi.

Bibliografie:

  1. Measures for reducing nitrate leaching in orchards: Environmental Pollution.
  2. Nitrogen – best management practices. Almond Board of California.
  3. Apple and pear nutritional summary. Yara.com.uk.
  4. Peach and Nectarine Nitrogen Uptake and Partitioning. Fertilizer Research and Education Program.
‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

De ce cad prunele înainte de coacere: cauze, combatere

Căderea prunelor pe parcursul creșterii este un fenomen destul...
‹ adv ›

De ce mărul și părul nu formează fructe sau fructifică slab

Fructificarea pomilor nu este mereu uniformă, iar frecvent, după recolte mari, urmează un an sau chiar doi în care...

Sfredelitorul ramurilor (Zeuzera pyrina) – combatere

Sfredelitorul ramurilor Zeuzera pyrina este o specie polifagă ce atacă speciile de pomi cum ar fi măr, păr, gutui,...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole