Piața îngrășămintelor la nivel mondial rămâne stagnantă, cererea în agricultură fiind scăzută. O creștere a prețurilor se înregistrează pentru uree, caracteristică perioadei de pregătire pentru fertilizările de primăvară.
Prețurile pentru azotat de amoniu în Europa de Vest au fost în scădere până acum o săptămână, în ultimele zile, însă, atestându-se creșterea acestuia.
De fapt, pentru această perioadă a anului a sezonului este normală creșterea prețurilor pentru îngrășăminte, iar scăderea se abate de la tendințele istorice și este prognozată creșterea prețurilor și pentru alte îngrășăminte, spun analiștii.
La nivelul UE, analiștii indică aceeași stagnare a pieței pe care o anunțau în noiembrie și la sfârșit de an. Prețurile cerealelor în scădere și costurile mari de producție rămân principalele motive care fac fermierii să cumpere mai puține îngrășăminte.
În prima jumătate a acestui an, potrivit estimărilor DTN, piața, cel mai probabil, va rămâne la fel stagnantă, însă ar putea exista o oarecare neclaritate în ceea ce privește perspectivele îngrășămintelor la nivel mondial, deoarece incertitudinea încă valabilă din Marea Roșie și exporturile de îngrășăminte din China ar putea limita fluxurile comerciale globale în lunile următoare.
Din cauza activizării pieței într-un termen relativ scurt, prețul ureei a crescut în ultima perioadă. În ultimele zile, se înregistrează o evoluție a prețului la uree în Orientul Mijlociu, Egipt, SUA.
Evoluția prețului ureei:
Fermierii încă nu și-au suplinit stocurile de îngrășăminte
Chiar dacă mai rămâne puțin timp până la inițierea campaniei de fertilizare, mulți fermieri încă nu și-au asigurat stocurile de îngrășăminte, lucru raportat atât de țări cum ar fi Germania, Franța, cât și România sau Republica Moldova.
La nivel local, incertitudinea mare, prețurile mici la cereale și conflictul din regiune au făcut fermierii să amâne decizia de achiziție a îngrășămintelor.
Din cauza unui an anevoios, în care mulți distribuitori au un grad de încasare a plăților mai mic decât în anii precedenți, în mare parte, nici stocuri de îngrășăminte nu sunt disponibile, din cauza lipsei de lichidități.
Astfel, cantitățile de îngrășăminte importate în România au scăzut considerabil. De exemplu, pentru uree, despre care am menționat că prețul înregistrează o creștere la nivel mondial, importurile în ultimele trei luni ale anului 2023 au fost cu circa 37% mai mici.
*Potrivit unor estimări ale pieței interne, gradul de încasare a distribuitorilor ar fi de circa 75-80%.
„În trimestrul 4 din 2023 au fost importate aproximativ 186 de mii de tone de uree la un consum estimat de 500-600 de mii de tone în lunile februarie-aprilie. În același trimestru al anului 2022, au fost importate 250 de mii de tone, potrivit datelor raportate de autoritatea vamală”, explică Dragoș Ivan, manager comercial SEEFCO.
Amânarea achiziției îngrășămintelor și concentrarea livrărilor într-o perioadă scurtă de timp, devine un context favorabil de a mări prețurile pentru producătorii de îngrășăminte.
Acest lucru va pune presiune pe capacitățile logistice și, nemijlocit, va duce la creșterea prețului.
„Am putea urmări scenarii diferite, având probleme ulterioare ce țin de logistică, cât și ar trebui să luăm în calcul un consum mai mic de îngrășăminte spre care sunt orientați unii fermieri. În primul caz, cel mai probabil, marfa va fi disponibilă, însă va fi o criză din punctul de vedere al organizării logisticii. Amânând decizia de achiziție până în ultima clipă, distribuitorii nu vor putea asigura livrarea la timp în toate fermele.
Atunci când vorbim de reducerea normelor de îngrășăminte aplicate sub nivelul optim, se creează premisele unui nou ciclu de culturi slab dezvoltate. Dar, culturile au nevoie de condiții bune an de an, atât ce ține de îngrășăminte, cât și conservarea apei în sol, managementul resturilor. Altfel, un an anevoios în care uităm de importanța tehnologiei, poate genera pierderi greu de recuperat în următorii ani.
Printre preferințele fermierilor români atunci când vorbim de îngrășămintele azotoase, e ureea de proveniență Egipt. Pe locul doi se poziționează azotatul de amoniu, printre furnizorii preferați fiind un producător din Bulgaria, dar se mai fac și importuri din Georgia.
„Având în vedere că în ultimii ani au fost mai multe controale privind stocarea azotatului de amoniu, fermierii au devenit mai reticenți față de acest îngrășământ, orientându-se spre nitrocalcar și uree.
Din momentul confirmării unei comenzi la fabrică, de exemplu, în Africa de Nord, Algeria sau Egipt, la un vas de 4000-5000 de tone, logistica înseamnă cel puțin trei zile de încărcare, circa 3-6 zile transportarea din Egipt în România, 1-3 zile descărcarea, ambalarea și apoi încărcarea în camioane și livrarea către fermier.
Astfel, într-un caz fericit, fără precipitații ce ar afecta operațiunile de încărcare sau descărcare în porturi, îngrășămintele ar ajunge la fermier în circa două săptămâni, iar într-un caz pesimist – o lună de zile. Acest lucru ar trebui luat în calcul de fermierii care planifică campania de fertilizare a culturilor”, explică Dragoș Ivan.
La alegerea companiei cu care să colaboreze, pentru a evita riscul asociat achiziției unor îngrășăminte de calitate proastă, fermierii trebuie să solicite și un certificat de calitate, indiferent de țara de proveniență.
„În Egipt, de exemplu, sunt 8-9 companii producătoare de uree, însă, nu întotdeauna calitatea îngrășământului final corespunde așteptărilor. De aceea, aș recomanda fermierilor să solicite certificate de calitate”, a conchis Dragoș Ivan.
____
2023 a fost un an punctat de o scădere a prețurilor la îngrășăminte, care atinseseră niveluri record în 2022, ca urmare a invaziei Rusiei în Ucraina. Războiul a avut ca impact și afectarea aprovizionării cu îngrășăminte cu potasiu.
Pentru anul 2023, Asociația Internațională a Îngrășămintelor prognoza consumul mondial de îngrășăminte să se redreseze cu 4%, până la 192,5 milioane de tone. Amintim că, în 2020 a fost utilizat un nivel record de 200,2 milioane de tone.
