2.4 C
București
marți, 12 noiembrie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleFascioloza sau viermele de gălbează la vaci, oi și capre – pericol,...

Fascioloza sau viermele de gălbează la vaci, oi și capre – pericol, simptome, tratament și prevenire

Fascioloza, numită în popor gălbează, este o boală parazitară, care afectează ficatul și căile biliare la mai multe specii de animale, dar, mai frecvent, la rumegătoare. Boala poate avea caracter acut sau cronic și se înregistrează, de regulă, toamna sau iarna.

Animalele infestate devin slabe, anemice, mucoasele și conjunctiva capătă culoarea gălbuie, poate apărea ascita, diareea, suferă calitatea lânii sau a părului. Sub aspect economic, boala reduce din productivitatea animalelor și duce la mortalitate în efectiv.

Cițiti în continuare:

‹ adv ›
  • Cauza și transmiterea fasciolozei;
  • Leziuni produse de gălbeaza ficatului;
  • Simptomele fasciolozei;
  • Diagnosticul în gălbează la rumegătoare;
  • Prognosticul în caz de gălbează;
  • Tratamentul fasciolozei;
  • Prevenirea fasciolozei.

Cauza și transmiterea fasciolozei

Gălbeaza este cauzată de un parazit din clasa Trematodelor, genul Fasciola. Deși există mai multe specii de fasciole, cel mai frecvent se înregistrează infestarea cu Fasciola hepatica. Acesta are corpul sub aspect de frunză, cu lungimea de până la 3 cm și lățimea de până la 1,5 cm.

Ciclul biologic al viermelui se desfășoară în corpul gazdei definitive (rumegătoare, cai, porci, rozătoare, om), în mediul acvatic și în corpul gazdei intermediare (melcul acvatic).

Infestarea la vaci, oi și capre are loc odată cu ingerarea metacercarilor (una din stadiile evolutive ale viermelui), împreună cu plantele sau apa. Timp de 3-4 zile, trematodele tinere ajung din intestin în ficat. Următoarele 6 săptămâni ele migrează prin ficat, continuând dezvoltarea în ductele biliare.

Paraziții maturi depun ouăle, care nimeresc în mediu cu fecalele. Dezvoltarea oului în mediu durează două săptămâni, după care, sub altă formă evolutivă (miracidiu), nimerește în corpul melcului acvatic. După încă cinci săptămâni, cercarii viermelui ies din melc, se agață de plantele acvatice și urmează să fie ingerate. Ciclul complet de dezvoltare al Fasciolei hepatica durează 4-6 luni.

Apariția fasciolozei este condiționată de mai mulți factori de mediu și rezistență individuală. Rol important joacă temperatura, umiditatea, prezența melcilor, sistemul de pășunat, numărul de viermi ingerați ș.a.

Sursa de infecție sunt animalele infestate, care diseminează ouăle în mediu. Pe pășuni, parazitul este sensibil la razele soarelui și la apa sărată.

Intensitatea bolii depinde de reacția organismului. Astfel, cele mai sensibile la gălbează sunt oile, ceva mai puțin – vacile, cei mai rezistenți – porcii.

Citiți și despre ectima contagioasă la oi și capre – simptome și tratament.

Leziuni produse de gălbeaza ficatului

Fasciola are acțiune destructivă asupra ficatului, ductului și vezicii biliare. Traumatisme ale organelor, urmate de hemoragii și inflamații au loc în timpul migrației larvelor. În ficat se creează tunele, poate apărea hepatita traumatico-hemoragică. Ca urmare, apare anemia, disfuncții hormonale.

Vezi de ce se nasc iezi slabi, morți sau deficitul de iod la capre.

Moartea celulelor hepatice afectate este însoțită de scăderea nivelului de proteine și creșterea transaminazei și fosfatazei alcaline.

În timpul migrării, parazitul poate provoca infecția cu bacterii anaerobe (clostridioze), care sunt fatale pentru tineretul ovin.

Fasciolele adulte sunt hematofage (consumă celulele sanguine), ducând la anemie, scăderea nivelului de vitamine din grupul B ș.a.

Simptomele fasciolozei

Gălbeaza afectează mai des oile, cu evoluție acută sau cronică.

Forma acută apare mai des la început de toamnă sau sfârșit de iarnă. Durează până la zece zile și se manifestă prin:

  • Creșterea temperaturii corporale;
  • Reducerea poftei de mâncare;
  • Modificarea stării generale;
  • Evitarea deplasării;
  • Abdomen mărit în zona ficatului, cu senzație de durere la palpare;
  • Anemie (mucoase palide);
  • Icter (mucoase și conjunctiva gălbui);
  • Ascită (acumularea lichidului în cavitatea abdominală);
  • Mers dezordonat;
  • Moarte bruscă (în 50-70% din cazuri).

Forma cronică poate evolua din cea acută, în lipsa tratamentului. Se întâlnește mai des, decât forma acută, fiind înregistrată în toate sezoanele. Debutul bolii revine la începutul toamnei, odată cu migrația viermilor imaturi. Fascioloza cronică durează mai mulți ani și se exprimă prin:

  • Scăderea poftei de mâncare;
  • Reducerea interesului față de mediul ambiant;
  • Sindrom de anemie (cu paliditatea mucoaselor);
  • Scăderea sau sistarea completă a producției de lapte;
  • Lâna sau părul devin uscate, lipsite de luciu;
  • Pot apărea edeme conjunctivale, subcutane în regiunea mandibulei, a pieptului sau abdomenului;
  • Ascită;
  • Diaree cronică;
  • Slăbire progresivă cronică și moartea.

Diagnosticul în gălbează la rumegătoare

Diagnosticul în fascioloza acută cuprinde:

  • Evaluarea datelor epidemiologice (prezența pășunilor favorabile, a melcilor acvatici, a precipitațiilor, epidemiilor de toamnă);
  • Aprecierea stării clinice. În afară de simptomele menționate, se va urmări mortalitatea rapidă la miei, însoțită de anemie severă;
  • La deschiderea cadavrelor se va inspecta țesutul hepatic la prezența viermilor imaturi și a traiectelor hemoragice.

Măsurile de diagnostic al fasciolozei cronice includ:

  • Apariția pe timp de iarnă a simptomelor enumerate;
  • Analize de laborator ale materiilor fecale prin metode de sedimentare;
  • Teste de imunodiagnostic pentru evidențierea anticorpilor specifici;
  • La necropsie se văd leziunile hepato-biliare, mai severe la bovine și ficatul mărit.

Prognosticul în caz de gălbează

Prognosticul este grav. Boala se sfârșește letal atât pentru ovine, cât și pentru bovine, în forma acută, dar și în cea cronică.

Din punct de vedere economic, prognosticul este grav din cauza ratei mari de îmbolnăvire și moarte, dar și a pierderilor de producție în efective.

Tratamentul fasciolozei

Tratamentul antiparazitar este administrat strict la indicația medicului veterinar în urma confirmării diagnosticului.

Medicul, de regulă, alege preparate cu substanțe chimice active asociate, care acționează asupra unui număr mare de specii de paraziți din diferite clase, reducând stresul cauzat de procedurile de deparazitare.

Spectrul de preparate este destul de mare, cel mai frecvent, pe bază de Albendazol, Avermectină, Triclabendazol, Zanil ș.a. Fiecare produs comercial își are doza recomandată, numărul de administrări și timpul său de așteptare.

Este interzisă abatorizarea animalelor la mai puțin de 28 de zile după administrarea preparatelor antiparazitare. La fel și consumul de lapte de la animalele tratate fără respectarea timpului de așteptare.

Prevenirea fasciolozei

Profilaxia parazitozelor vizează, în special, întreruperea ciclului biologic. Dacă va fi exclusă o verigă din lanțul de dezvoltare a viermelui, epidemia va fi eradicată mult mai rapid. Profilaxia include măsuri sanitare și medicale:

  • Controlul populației melcilor acvatici prin drenarea pășunilor mlăștinoase și utilizarea substanțelor chimice fără efect asupra echilibrului ecologic. Apele curgătoare se tratează cu sulfat de cupru. Nu se tratează sursele de apă potabilă sau cele ce se varsă în heleșteiele cu pește. Animalele nu se lasă să pășuneze pe suprafețele prelucrate timp de o săptămână. Eficacitatea tratamentelor împotriva melcilor se apreciază prin depistarea cochiliilor goale.
  • O metodă ecologică de reducere a numărului de melci este introducerea păsărilor anseriforme (acvatice sau semiacvatice), care se hrănesc cu aceștia.
  • Profilaxia medicală constă în administrarea antiparazitarelor la animalele de fermă, pentru sistarea eliminării ouălor în mediu și, astfel, întreruperea ciclului biologic al parazitului.
  • La oi se fac patru deparazitări profilactice: în ianuarie, aprilie, septembrie și noiembrie. În anii ploioși se mai adaugă o procedură în iunie. Oile gestante se deparazitează cu câteva săptămâni înainte de fătare.
  • La vaci se fac trei proceduri de deparazitare: la două săptămâni înainte de ieșirea la pășune, în primele zile la intrarea în stabulație și la două luni după intrarea în stabulație.
  • Pentru un efect mai pronunțat al măsurilor de combatere a fasciolozei se recomandă utilizarea pășunilor strict pe specii de animale. În special, nu se admit porcii pe pășunile unde se află rumegătoarele.

Vedeți detalii despre fătările la oi. Furajare, complicații, îngrijire postpartum.

Bibliografie selectivă: O.Iacob, Parazitologie și clinica bolilor parazitare la animale: helmintoze. Iași – 2016.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Paraziți sau viermi la pui și găini – simptome și tratament

Invaziile parazitare la găini prezintă o problemă importantă pentru...
‹ adv ›

Rasa de vaci Montbeliarde – producător universal de brânză

Astăzi, așa cum și am promis, vă voi relata despre o altă rasă de bovine, și anume Montbeliarde. Așa cum...

Boala capului negru la curcani – cum o recunoaștem și tratăm

Histomonoza, numită și boala capului negru sau enterohepatita infecțioasă la curcani, este o boală parazitară contagioasă, care afectează intestinele...
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole