30.2 C
București
miercuri, 12 iunie, 2024

-

‹ adv ›
HomepageArticoleTehnologia culturii de soia – aspecte importante

Tehnologia culturii de soia – aspecte importante

Soia este o leguminoasă foarte importantă pentru realizarea asolamentelor echilibrate, oferind multiple beneficii culturii următoare.

Tehnologia de cultivare a soiei nu este complicată, dar, ca și pentru alte culturi, necesită respectarea unor reguli pentru crearea condițiilor bune de formare a recoltei.

Locul soiei în asolament

  • Deseori, soia este amplasată în rotaţie cu porumb, grâu de toamnă, cereale de primăvară, floarea-soarelui, fasole şi culturi furajere.
  • Cultura soiei revine pe acelaşi teren la fiecare 3 până la 6 ani.
  • Soia este sensibilă la îmburuienare, obligatoriu se va ţine cont de speciile de buruieni, care cresc pe terenurile destinate acestei culturi, inclusiv la premergători.
  • Soia are cerinţe similare porumbului, o integrare într-o rotaţie intensivă este benefică.
  • În condiţii favorabile, soia poate acumula azot cu ajutorul nodozităţilor. Până la 70% din necesarul de azot este asigurată prin preluarea acestuia din aerul atmosferic.
  • Cerealele de toamnă şi de primăvară (grâul, orzul, secara, triticale) se consideră cele mai bune premergătoare ale soiei.
  • Porumbul timpuriu şi mediu timpuriu este un premergător favorabil, dacă lasă terenul fără buruieni, nu transmite boli care afectează soia, cocenii sunt bine mărunţiţi şi încorporaţi în sol.
  • Nu se admite semănatul soiei după porumb, unde s-au aplicat erbicide din grupul triazinelor, precum şi pe câmpuri infestate de buruieni multianuale cu rizomi şi drajoni.
  • Floarea-soarelui şi rapița sunt culturi premergătoare riscante, din cauza bolilor comune cu soia, în acest caz parcelele infestate cu putregai alb (Sclerotinia sclerotiorum) nu trebuie să fie cultivate cu soia în următorii 5-6 ani.
  • Cultivarea altor leguminoase fără pauză şi cultivarea soiei în monocultură nu este recomandabilă din cauza bolilor, dăunătorilor şi buruienilor specifice.

Pregătirea solului pentru cultivarea soiei

Soia preferă soluri cu textură nisipo-lutoase și luto-nisipoase, cu reacție neutră pH 6,8–7,1. Creșterea soiei, unde pH este mai mic de 3,9 și mai mare de 9,6 este imposibilă.

În sistemul convențional, lucrările pentru cultivarea soiei constau în:

  • Aratul calitativ.
  • Graparea solului.
  • Pregătirea patului germinativ înainte de semănat (suprafaţa solului bine mărunțită, concomitent se execută distrugerea buruienilor răsărite, încorporarea îngrăşămintelor).

În cazul sistemului Mini-till, se face lucrarea solului cu unelte fără întoarcerea brazdei și încorporarea parțială a resturilor vegetale.

În sistemul No-till este importantă introducerea seminţei direct în miriştea culturii premergătoare, prin deschiderea concomitent cu semănatul a unei benzi foarte înguste.

Inocularea semințelor de soia înainte de semănat

Soia, ca toate culturile de leguminoase pentru boabe, găzduiește bacterii fixatoare de azot. La cultura de soia, acestea sunt Bradyrhizobium japonicum, care nu se găsesc în mod natural în soluri.

Este necesară o inoculare atentă a semințelor sau a solului, astfel încât rădăcina plantelor să fie colonizată de aceste bacterii.

În mod obișnuit, inocularea boabelor de soia poate mări producția la hectar cu cel puțin 10% și contribuie la creșterea concentrației proteinei cu 40-60%.

Rădăcinile de soia intră în simbioză cu bacteriile de Bradyrhizobium japonicum și formează nodozități. Soia inoculată îsi poate asigura 60-80% din necesar din azotul atmosferic.

Formarea nodozităților trebuie verificată după aproximativ 4-6 săptămâni de la semănat, dezvelind cu grijă rădăcinile tinerelor plante.

Detalii despre Inocularea semințelor de soia.

Fertilizarea și nutriția soiei

Cultura de soia consumă pentru formarea a 100 kg de boabe de soia aproximativ 7,7-10 kg de azot, 1,7-4 kg de fosfor şi 3,3-4 kg de potasiu.

Îngrășămintele se administrează în baza analizei solului.

Soia foloseşte cantitatea maximă de N şi K în faza de înflorire și formare a boabelor, iar în perioada de formare şi umplere a
boabelor are necesitate maximă de P şi S (sulf).

Nu este recomandată administrarea în sol a unor cantități mari de azot la semănat, acest lucru poate conduce la compromiterea activităţii simbiotice a bacteriilor de nodozităţi, o fructificare slabă, apariţia unor boli şi căderea plantelor.

Detalii despre Fertilizarea culturii de soia – pe acest link.

Semănatul culturii de soia

Pentru germinare, soia are nevoie de minimum 6-7°C, dar plantulele răsar mai degrabă atunci când timp de 4-5 zile la adâncimea de 10 cm temperatura se ridică până la 13-14°C.

Calendaristic, perioada coincide cu sfârșitul lunii aprilie-începutul lunii mai.

Nu este recomandat semănatul prea devreme a culturii de soia, temperaturile scăzute pot duce la stagnarea dezvoltării culturii.

În cazul cultivării mai multor soiuri cu grupe diferite de maturitate, este recomandată mai întâi semănatul celor târzii.

De obicei, soia este recomandat a fi semănată la distanța dintre rânduri de 45 cm. Totodată, se testează densități de 38, 60, 70 cm şi semănatul în rânduri apropiate cu distanţa între rânduri de 15-19 cm.

Sunt diferite recomandări privind densitatea semănatului la soia, în funcție de zonă și particularitățile tehnologiei, de la 300 de mii până la 700 de mii de plante la hectar.

Soiurile timpurii trebuie semănate la densităţi mai mari decât soiurile tardive.

Rezultate bune s-au obținut la semănatul soiei cu semănătoare
pentru culturi prăşitoare la distanţa între rânduri de 45 cm, cu adâncimea de semănat la 3-4 cm, şi distanţa între boabe de 9-10 cm.

În sistemul No-till, semănatul soiei la distanţa între rânduri de 19 sau 38 cm, cu adâncimea de semănat la 4-5 cm şi distanţa între boabe de 7-8 cm a oferit rezultate bune.

De obicei, norma de semănat la soia variază între 70 şi 120 kg/ha. Aceasta se calculează după formula:

Distanțele mai mari dintre rânduri permit combinarea controlului mecanic și chimic al buruienilor. La distanțe mici dintre rânduri controlul buruienilor se face exclusiv cu erbicide.

Important! Pentru semănat se recomandă boabe de soia cu o valoare biologică şi culturală ridicată (puritatea biologică minimum 98%, puritatea fizică minimum 98%, germinaţie minimă 85% şi o umiditate maximă 14%.

Îngrijirea plantelor de soia după semănat

Pe parcursul vegetației se monitorizează în special combaterea buruienilor la cultura de soia.

În cazul utilizării metodei de combatere mecanice, se recomandă la 4-5 zile după semănat de efectuat graparea
cu grape uşoare sau medii.

Lucrarea se face când buruienile au atins faza de „filament alb” sau numai au răsărit şi se execută pe diagonală sau de-a curmezişul semănăturii.

Graparea după răsăritul plantelor se face când plantele de soia își pierd turgescența.

Prima cultivaţie între rânduri se face când plantele au format prima frunză trifoliată, la adâncimea de 4-5 cm cu cultivatoare înzestrate cu cuţite – săgeată şi unilaterale.

A doua, după necesitate, peste aproximativ 10-12 zile după prima la adâncimea de 6-8 cm, la o viteză de deplasare a agregatului care să evite astuparea plantelor cu sol.

Pentru combaterea buruienilor prin metoda chimică se utilizează erbicide în pre- și post-emergență, conform recomandărilor producătorului.

Irigarea culturii de soia

Soia este o cultură destul de pretențioasă față de umiditatea din sol, apa fiind un factor limitativ în multe zone. Din acest motiv, est recomandată irigarea culturii de soia.

Regimul de irigare se adaptează în funcție de precipitaţii, iar indicatorul cel mai fiabil pentru irigarea soiei este umiditatea solului.

După răsărit şi dezvoltarea vegetativă timpurie, nivelul apei din sol la cultura de soia trebuie să fie menţinut la 50% din capacitatea maximă pentru apa din sol, acest nivel stimulează dezvoltarea rădăcinilor şi previne creşterea vegetativă excesivă.

În timpul înfloritului şi formării păstăilor, conţinutul de apă al solului se va menţine la peste 50% din capacitatea maximă pentru apa din sol.

De obicei, irigarea începe la înfloritul soiei şi durează până la sfârşitul umplerii boabelor.

De obicei, se fac aproximativ 4 udări cu norme ce variază de la 500 la 800 de metri cubi la hectar, în funcție de condiții, în fazele de îmbobocire-umplere a boabelor.

Norma și numărul udărilor se ajustează în funcție de situația reală din câmp.

Revenim curând cu un articol dedicat bolilor și dăunătorilor ce pot fi întâlniți în cultura de soia.

V-ar putea plăcea și articolul despre Tehnologia de cultivare a mazării în sistem eco.

Bibliografie: Manual de bune practici de cultivare a soiei în condițiile Republicii Moldova. Editor: Asociația Obștească Reprezentanța în Republica Moldova a Asociației Verein Donau Soja din Austria.

‹ adv ›

Comentează

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Citește și

Secara de toamnă în calitate de cultură de acoperire poate reduce pierderile de nitrați cu 45% – studiu

Secara de toamnă este apreciată pentru versatilitatea sa. Este...
‹ adv ›

Atenționare! Rugina Galbenă face ravagii la soiurile sensibile, iar riscul de Fusarioză la cerealele păioase este crescut

Dacă în luna martie, datorită condițiilor climatice, previzionam instalarea ruginii galbene în culturile de cereale (și nu am greșit),...

Când trebuie să efectuăm tratamentul împotriva septoriozei frunzelor de grâu

Septoria tritici este un patogen periculos care poate produce pagube importante în producție. Toamna blândă și ferestrele cu temperaturi...
‹ adv ›
‹ adv ›

Comentarii

Alte articole