Secara de toamnă este apreciată pentru versatilitatea sa. Este o cereală apreciată și, de asemenea, un nutreț și cultură de acoperire a solului utilizată pe larg, deoarece protejează solul de eroziunea vântului și a ploii.
În recomandările de cultivare a culturilor de acoperire în sistemele conservative de întreținere a solului, orzul, secara și grâul în calitate de culturi de acoperire sunt recomandate pentru evitarea situaţiilor dificile la semănatul culturilor târzii de primăvară – încălzirea bruscă și compactarea solului.
Secara (Secale cereale) este o specie cerealieră anuală, cunoscută ca secară de toamnă. În calitate de cultură de acoperire, este cunoscută ca plantă ce extrage excesul de azot, previne eroziunea, oprimă buruienile și este, evident, o sursă de materie organică.
Secara de toamnă este cea mai bună alegere pentru capturarea elementelor nutritive după o cultură recoltată vara. Rezistenţa la temperaturi scăzute îi permite să crească până toamna târziu și să dezvolte o rădăcină mai adâncă de un metru, iar în cazul iernilor blânde, secara poate crește și în lunile de iarnă.
În plus, secara de toamnă suprimă buruienile fizic și chimic. Reziduurile de secară lăsate pe suprafaţa solului eliberează substanţe alelopatice care inhibă creșterea mai multor buruieni anuale cu seminţe mici, cum ar fi știrul. Reacţia buruienilor graminee la secară este mai variabilă.
Încorporarea în sol a lupinului și secarei stopează dezvoltarea rizoctoniozei și altor patogeni datorită ciupercilor antagoniste ce se dezvoltă pe resturile din sol.
De cele mai multe ori, secara este cultivată în amestecuri cu măzărichea, mazărea, trifoiul roșu. În condițiile țării, este recomandată monitorizarea umidității la înființarea culturilor de acoperire.
Precum am menționat, secara poate ajuta la reglarea excesului de azot din sol. Mai mult, o serie de studii inițiate în 2015 de către o echipă a Serviciului de Cercetare Agricolă (ARS, SUA) și colaboratori ai universității sugerează că utilizarea unei culturi de acoperire de secară de toamnă între rotațiile de porumb și soia poate reduce pierderile de nitrați, sechestra carbonul și oferi o sursă de gaz natural regenerabil.
Laboratorul Național pentru Agricultură și Mediu din Ames, Iowa, coordonează studiile pentru a evalua rolul potențial al culturii de secară în „intensificarea durabilă a agriculturii” – o abordare considerată esențială pentru satisfacerea cererii mondiale în creștere pentru alimente, furaje, fibre și combustibil, fără a suprautiliza ceea ce terenul și resursele naturale pot oferi.
În cele mai recente studii, echipa a folosit un model computerizat la scară de câmp pentru a simula rotațiile de porumb și soia, cu sau fără culturi de acoperire de secară de toamnă, în 40 de locații din centrul de nord al Statelor Unite, inclusiv părți din bazinul fluviului Mississippi, care se varsă în Golful Mexic.
Printre rezultatele publicate recent în revista Environmental Research Letters se numără:
- Stabilirea unei culturi de acoperire de secară de toamnă între rotațiile de porumb-soia în câmpurile drenate a redus nivelul de nitrați din apa de drenaj cu mai mult de 45% în comparație cu câmpurile fără această cultură de acoperire – sau aproximativ 21, respectiv 44 de kilograme la hectar.
- Pe cele 63 de milioane de hectare de terenuri agricole din Centrul de Nord pe care le-au cuprins simulările modelului, utilizarea culturilor de acoperire de secară de toamnă pe câmpurile drenate s-a tradus într-o reducere cu 27% a încărcăturilor de nitrați care intră în Golful Mexic prin bazinul fluviului Mississippi.
- Nitrații reprezintă o preocupare pentru mediu atunci când nu sunt folosiți de plantele de cultură și ajung în râuri, lacuri și alte corpuri de apă de suprafață, compromițând calitatea apei și contribuind la alimentarea algelor. Moartea și descompunerea ulterioară a algelor din aceste ape consumă oxigen, afectând peștii și alte vieți acvatice.
Pe lângă reducerea pierderilor de nitrați, culturile de acoperire de secară de toamnă pot avea și un rol important în captarea carbonului.
Conform simulărilor modelului, stabilirea culturilor de acoperire de secară de toamnă în rotații de porumb-soia în nordul S.U.A. ar putea produce peste 18 milioane de tone metrice (19,8 milioane de tone) de reziduuri de câmp, numite „biomasă”.
Acel reziduu de secară, la rândul său, are potențialul de a produce 210 milioane de megajouli de energie anual – conținutul de energie echivalent de 2,3 miliarde de galoane de etanol – dacă ar fi transformat în gaz bio-metan folosind digestoare anaerobe.
Simulările indică, de asemenea, că în procesul de producție a biometanului, o etapă standard de filtrare ar putea permite îndepărtarea și captarea a 7,5 milioane de tone (8,3 milioane de tone) anual de dioxid de carbon, prevenind eliberarea acestuia înapoi în atmosferă atunci când biogazul este ars pentru energie sau căldură și creând un beneficiu de sechestrare a carbonului pentru fermieri.
Evident, cercetătorii nu văd cultura de acoperire de secară de toamnă ca pe o „soluție magică” pentru gestionarea azotului și îmbunătățirea mediului, ci recomandă să fie integrată cu alte măsuri, pentru o eficiență bună.
V-ar putea plăcea și articolul Culturile de acoperire – când se seamănă, încorporează în sol ca îngrășăminte.
Bibliografie:
- Harvested winter rye energy cover crop: multiple benefits for North Central US.
- Agricultura conservativă – manual pentru producători agricoli și formatori. Elaborat de UCIP IFAD.
