Stevia (Stevia rebaudiana Bertoni) aparține familiei Asteraceae (la fel ca și floarea-soarelui, păpădia, topinamburul) și este originară din Paraguay. În ultimele decenii aria de cultivare s-a extins esențial, grație frunzelor sale utilizate în calitate de îndulcitor natural, ce poate fi adăugat în alimente și băuturi proaspete sau procesate.
Fapt ce se datorează prezenței glicozidelor cristaline dulci numite steviozide și rebaudiozidozide, care sunt de 200-300 de ori mai dulci decât zaharoza. Steviozida este necalorică, nefermentabilă, stabilă la temperatura de până la 95°C și are o perioadă de valabilitate lungă.
Acestea îi conferă proprietăți de:
- reglare a metabolismului;
- stabilizare a nivelului zahărului în sânge şi tensiunii arteriale;
- scăderea nivelului colesterolului în sânge;
- restabilirea microcirculaţiei sanguine.
Frunzele steviei mai conţin polizaharide, pectine, vitaminele A, F, C, E şi P, microelementele K, Ca, Mg, Zn şi Fe, aminoacizi, proteine, celuloză, care înbunătăţesc regenerarea celulelor şi coagularea sângelui.
Utilizarea regulată a steviozidei sporeşte eliminările biliare şi diureza, stopeză inflamaţiile şi formarea leziunilor căilor gastrointestinale, activizează lucrul ficatului şi pancreasului, reglând procesele de diateză alergică la copii.
De aceea în unele țări extractele uscate de stevie, pe lângă alimentație, mai sunt utilizate și la producerea medicamentelor.
Cerințele steviei față de mediu
Stevia este produsă comercial în regiunile temperate ale lumii, unde poate fi cultivată ca cultură perenă. În zonele cu ierni mai reci poate fi cultivată ca plantă anuală transplantată.
Temperatura. Stevia este originară din climatele semi-umede, subtropicale, unde temperaturile variază de obicei între -6°C și 43°C.
De aceea poate tolera înghețuri ușoare, însă cele mai aspre provoacă moartea rădăcinilor plantei.
Pentru că are o rezistență scăzută la ger, în zona noastră se recomandă cultivarea steviei doar ca plantă anuală.
În timpul sezonului de vegetație, pentru o bună dezvoltare, necesită un interval de temperatură de la 15°C până la 30°C.
În prezent se efectuează lucrări de selecție pentru dezvoltarea soiurilor de stevie rezistente la ger.
Solul. Stevia crește bine pe o varietate mare de soluri, de la nisipos până la cernoziom, dar cu condiția ca să fie bine drenate. Nu tolerează solurile lutoase și cele care rețin apa în exces.
Această plantă preferă solurile cu o reacție slab acidă spre slab bazică (pH6,5-7,5). Nu se va dezvolta pe solurile saline.
Pregătirea terenului. Arătura de bază se efectuează la adâncimea de 25-30 cm şi se lasă sub formă de brazdă nelucrată.
Primăvara, până în preajma înfiinţării culturii, terenul se menţine curat de buruieni şi fără crustă, prin 1-2 lucrări cu grapa cu colţi reglabili, pentru a pregăti o suprafață de plantare netedă și fermă.
Selectarea materialului săditor de stevie
În calitate de material săditor la stevie se pot utiliza:
- lăstari verzi şi lignificaţi;
- rădăcini păstrate peste iarnă în nisip;
- marcoţi obţinuţi prin înrădăcinarea lăstarilor,care ulterior se detaşează de la planta-mamă;
- răsadă obţinută din seminţe.
Rădăcinile păstrate peste iarna necesită temperatură de până la 4o și umiditate potrivită, în caz contrar pot începe să crească sau să mucegăiască.
Unele cercetări au arătat că anume acest tip de material săditor dă cea mai înaltă productivitate, de 2,5-3 tone la hectar. Iar cele obținute din răsadă de circa 2 tone.
Plantarea și îngrijirea steviei
În luna mai, când pericolul înghețurilor a dispărut, plantele de stevie sunt plantate în câmp. Distanța optimă de plantare pe rânduri fiind de 20-30 cm între plante, iar între rânduri de 40-50 cm.
Imediat după plantare, solul se udă ușor. În lipsa precipitațiilor, planta de stevie necesită irigații frecvente pentru a menține umiditatea solului în timpul verii fierbinți. Udarea se face săptămânal până la o adâncime de 5 cm.
Nivelul excesiv de umiditate poate avea efect dăunător asupra culturii, deoarece stevia nu poate tolerează apa stătătoare.
Controlul buruienilor se realizează mecanic între rânduri și manual între plante, prin plivire sau prășile.
O bună metodă pentru combaterea buruienilor este utilizarea agrotextilului.
Recoltarea și păstrarea steviei
Perioada optimă de recoltare depinde de soi și de regiunea în care se cultivă. În general, recoltarea se realizează din luna august până la sfârșitul lunii septembrie, când plantele ating înălțimea de 40-60 cm, iar 10-10 % din flori sunt deschise. Deoarece calitatea și cantitatea steviozidelor este cea mai înaltă în această perioadă.
Pe suprafețe mari recoltarea se face mecanizat, pe cele mici manual.
Uscarea tulpinilor lemnoase și a materialului moale al frunzelor verzi este finalizată
Imediat după recoltare, plantele de stevie se pun la uscat folosind un de uscător de plante sau un cuptor. În funcție de condițiile meteorologice și de densitatea încărcării, sunt necesare de la 24 până la 48 de ore pentru a usca stevia la 40°C până la 50°C.
Estimativ, din 21.500 kg/ha de masă verde se obțin până la 6.000 kg/ha de produs vegetal uscat, adică 25-30% din produsul vegetal proaspăt.
Frunzele uscate se depozitează în cutii de carton etichetate pentru prelucrare ulterioară.
Cercetările indică faptul că în regiunea noastră, potențialul de producție a steviei este de 2.850 kg de frunze uscate de pe un hectar.
Ar putea să te intereseze și Cum se cultivă salvia
