Capra Carpatină poate fi întâlnită în zonele de Sud și de Est a Europei. Își are originea în munții Carpați ai României și Poloniei, de unde și denumirea rasei. În limba poloneză rasa este numită Karpacka.
Productivitatea acestor capre se consideră relativ bună atât în producția de lapte, cât și de carne. În plus, Carpatina este perfect adaptată la condițiile de climă, nu este pretențioasă la hrană și poate fi crescută cu succes în condiții de pășune, minimizând costurile de producție.
Rasa nu necesită condiții speciale de întreținere și este una destul de rentabilă, motiv pentru care devine tot mai populară în rândurile crescătorilor de animale.
Citiți în acest articol:
- Originea rasei Carpatine;
- Capra Carpatină – caracteristici;
- Productivitatea rasei Carpatine;
- Întreținerea caprelor Carpatine;
- Alimentația caprelor Carpatine;
- Avantajele rasei Carpatine;
- Dezavantajele rasei Carpatine.
Originea rasei Carpatine
Rasa Carpatină a fost creată în regiunea munților Carpați ai Poloniei la finele secolului XIX – începutul secolului XX. Se consideră că aceasta a evoluat din rasa Prisca, accentul fiind pus pe producția de carne.
Carpatina a devenit destul de populară datorită simplității la întreținere și a bunei rezistențe față de diverși factori de mediu, astfel încât se întâlnea destul de des în Europa de Sud și de Est.
Mai târziu însă în regiune au fost introduse rase mai performante de capre și Carpatina aproape că a dispărut. În anul 2005, în Polonia a fost înregistrată o turmă mică de capre Carpatine, care au fost instantaneu transportate la Institutul Național de Cercetări în Producția Animală din Odrzechowa, Sanok, Sud-Estul Poloniei.
Un plan de conservare și reabilitare a rasei a fost implementat între anii 2007 și 2013. În prezent, numărul de reprezentanți ai rasei rămâne destul de mic pe teritoriul țării de origine. În timp ce în România rasa se consideră una destul de populară.
Capra Carpatină – caracteristici
- Dimensiuni corporale medii, corpul este alungit, cu spatele și pieptul relativ înguste;
- Capul are o formă bine sculptată, urechile sunt lungi și subțiri, gâtul lung;
- Coarnele sunt prezente atât la masculi, cât și la femele. Ele sunt lungi și subțiri, orientate în sus și înapoi. Uneori, totuși, se întâlnesc și indivizi fără coarne;
- Corpul este acoperit cu păr lung, dens, de diferite culori la caprele din România (bălțate, gri, roșcate, albe, negre) și de culoare albă la indivizii din Polonia;
- În regiunea feței apare un breton pronunțat și o bărbie;
- Temperamentul este domol și prietenos.
Productivitatea rasei Carpatine
- Tipul morfo-productiv: carne-lapte;
- Greutatea corporală: masculi – 55-60 kg, femele – 40-52 kg;
- Înălțimea la greabăn: 60-70 cm;
- Greutatea medie a nou-născuților: 3 kg; la fătări gemelare – 2,8 kg;
- Producția medie de lapte: 240-280 l, maxima înregistrată – 800 l; perioada lactației – 270 zile;
- Grăsimea laptelui: 4,5-5 %;
- Vârsta maturității sexuale: 9-12 luni;
- Prolificitatea medie: 140%;
- Lungimea firului de păr: 7-20 cm; finețea: 70-75 microni;
- Speranța de viață: 15-18 ani.
Aflați cât trăiește o capră și cum determinăm vârsta acesteia.
Întreținerea caprelor Carpatine
Rasa Carpatină este cunoscută pentru rezistența sa și pentru cerințele reduse la condițiile de întreținere. Animalele se vor simți bine atât în stabulație, cât și în condiții de pășune. La pășunat preferă versanții necultivați, văile și dealurile.
Caprele se pot ușor deplasa în zone muntoase, pe drumuri accidentate, datorită construcției specifice a scheletului și a mușchilor. Pe parcursul zilei pot străbate distanțe semnificative în căutarea hranei. Foarte bine suportă condițiile diverse de mediu, datorită părului dens și a substratului de puf.
În rest, cerințele pentru întreținere sunt standarde: igienă, microclimă, spațiu suficient, hrană calitativă. Caprinele sunt mai sensibile, decât alte specii, la frig, curenți de aer, umiditate excesivă. La ignorarea acestor factori ele se pot ușor îmbolnăvi de maladii pulmonare și parazitoze.
Citiți și despre rasa de capre Alpină-Franceză.
Alimentația caprelor Carpatine
Cerințele Carpatinelor față de nutriție nu sunt specifice. Ele valorizează bine toate tipurile de nutrețuri. În condiții de pășune caprele se simt perfect. Buzele mobile, conformația botului și a dentiției permit consumul tuturor tipurilor de vegetație, inclusiv a arbuștilor.
Capra digeră bine celuloza, asimilând-o în proporție mai mare decât alte specii. În același timp, ea poate refuza hrana, dacă calitatea sau sortimentul acesteia nu sunt potrivite. Uneori, hrana poate fi refuzată parțial sau chiar total, dacă calitatea ei e suspectă.
Caprinele au o bună capacitate de sesizare a gustului și mirosului furajelor, foarte bine diferențiază gusturile (amar, sărat, dulce, acru). În procesul de consum al plantelor își vor alege partea preferată, spre exemplu frunzele mai bogate în glucide sau plantele într-un anumit stadiu de maturitate.
La întreținerea în stabulație se va asigura o rație echilibrată, cu furaje calitative din toate categoriile: grosiere, concentrate și suculente. Nu se vor administra nutrețuri alterate sau de calitate dubioasă.
Citiți și despre alimentația iezilor pe vârste.
Avantajele rasei Carpatine
- Pretenții minime la condițiile de întreținere și de furajare;
- Costuri minime de producție datorită cerințelor scăzute;
- Rezistență bună la factorii climaterici;
- Imunitate înaltă la diverse boli;
- Temperamentul este domol și prietenos.
Vedeți și rasa de capre Anglo-Nubiană.
Dezavantajele rasei Carpatine
- Producția de lapte este una medie;
- Producția de carne poate fi justificată doar dacă tineretul va fi crescut în sistem intensiv, cu furaje corespunzătoare;
- Prolificitatea este relativ mică.
Sursa foto: kozykarpackie.izoo.krakow.pl
