Sideratele (îngrășămintele verzi) sunt plante cultivate în scopul încorporării lor ulterioare în sol pentru a îmbunătăți structura solului, a-l îmbogăți cu azot și a inhiba creșterea buruienilor.
Îngrășămintele verzi pot fi cultivate în calitate de culturi succesive (se seamănă după recoltarea culturii de bază) sau în benzi (printre rândurile plantei de cultură).
Din cauza insuficienţei de apă în sol este riscantă folosirea culturilor succesive înaintea semănatului culturilor de toamnă. Îngrășămintele verzi pot fi cultivate cu succes în asolamente legumicole, asigurând o bună fertilizare a solului.
De obicei, sideratele sunt încorporate în sol înainte sau la scurt timp după începerea înfloririi – ca îngrășământ verde bogat în azot, proteine, amidon, zaharuri, microelemente.
Despre importanța îngrășămintelor verzi, ori sideratelor, se vorbește tot mai mult, mai ales că numărul fermelor zootehnice s-a redus, iar metodele organice de fertilizare a solului devin tot mai populare.
Pe lângă efectele benefice directe asupra solului, cum ar fi asigurarea cu materie organică, îmbunătățirea structurii, unele culturi semănate în calitate de siderate joacă un rol important în reducerea organismelor patogene din sol.
În acest articol discutăm despre Top 5 cele mai eficiente culturi în combaterea bolilor sau a dăunătorilor semănate în calitate de îngrășăminte verzi:
1. Muștarul alb (Sinapis alba) ca îngrășământ
Muștarul alb este considerat cel mai „puternic” îngrășământ verde, deoarece reduce cantitatea de viermi sârmă din sol, reduce probabilitatea de apariție a manei și a rizoctoniozei.
Secrețiile sistemului radicular la muștar conțin acizi organici, care, atunci când interacționează cu solul, eliberează fosfați puțin solubili, transformă o serie de nutrienți dintr-o formă inaccesibilă anterior într-o formă ușor absorbită de plante, îmbogățesc solul cu potasiu.
Folosind dioxid de carbon din aer, muștarul îmbogățește solul cu substanțe organice, îmbunătățind în același timp friabilitatea, permeabilitatea la apă și aer, în special pe solurile grele argiloase și argiloase.
În plus, plantele de muștar sunt capabile să absoarbă macro și microelemente din sol care sunt inaccesibile altor plante, iar secrețiile rădăcinilor au, de asemenea, un efect fitosanitar puternic împotriva acumulării în sol, de exemplu, a unor astfel de boli comune ale cartofului, ca mana, rizoctonioza, rapănul cartofului sau fuzarioza.
Încorporarea în sol a muștarului la sfârșitul toamnei contribuie, de asemenea, la moartea viermilor sârmă din cauza afectării condițiilor de iernare a dăunătorului.
Muștarul se dezvoltă rapid și, chiar și cu lipsă de căldură, în scurt timp poate forma o recoltă semnificativă de masă verde, care poate fi folosită ca îngrășământ verde, o sursă de materie organică pentru plante și microorganisme din sol.
2. Ridichea oleaginoasă (Raphanus sativus)
O plantă cu dezvoltare bună, de 1,5 – 2,0 m înălțime, cu flori alb-violet, rezistentă la frig, iubitoare de umiditate, tolerantă la umbrire și productivă.
Perioada de la începutul răsăritului până la înflorire este de aproximativ 40 de zile. Într-un sezon, puteți obține 2-3 rotații. Ridichea oleaginoasă poate fi semănată în orice moment de la începutul primăverii până la sfârșitul toamnei, cel mai bun moment este iunie-iulie.
Dacă este semănată la sfârșitul lunii iulie – începutul lunii august, atunci până la sfârșitul toamnei va avea timp să acumuleze suficientă masă verde.
Pentru semănat se amestecă un pachet de semințe (50 g) cu un pahar de nisip uscat, se împrăștie și se trece cu grapa. Adâncimea optimă de însămânțare este de 2-3 cm.
Consumul de semințe este de 30-40 g la 10 mp. Îngrășământul se încorporează în sol în faza de înflorire.
Ridichea oleaginoasă fixează bine azotul; în amestec cu măzărichea de primăvară (Vicia sativa L) și alte leguminoase, acumulează până la 200 de kilograme de azot biologic la hectar.
Semănatul ridichii oleaginoase între rândurile din podgorii stimulează creșterea și dezvoltarea viței de vie. Ridichea oleaginoasă are și proprietăți fitosanitare – distruge agenții patogeni ai unor plante, suprimă activ nematozii. Datorită creșterii rapide, înfundă buruienile, chiar și pirul.
3. Rapița (Brassica napus) ca îngrășământ verde
Plantă meliferă. Frunzele, tulpinile, florile și semințele de rapiță conțin o mulțime de uleiuri esențiale și acizi grași, care au rol preventiv împotriva acumulării dăunătorilor (viermi sârmă) și a bolilor (rizoctonioza, rapănul cartofului).
Rapița este cea mai pretențioasă dintre culturile crucifere semănate în calitate de îngrășăminte verzi. Are un sistem radicular profund și ramificat, suprimă dezvoltarea buruienilor.
La semănatul de primăvară, masa verde crește, dar nu înflorește. Primăvara ajunge la maturitate cu o lună mai târziu, dar este mai puțin pretențioasă în ceea ce privește condițiile de creștere.
În timpul sezonului, este posibilă creșterea rapiței, cosirea și încorporarea acesteia de 2-3 ori, oferind astfel solului nutrienți și microelemente, precum și asigurând o activitate microbiologică ridicată a solurilor.
Cultură iubitoare de umiditate, dar nu tolerează stagnarea apei. Rapița de primăvară este mai rezistentă la secetă.
Semănați în a 2-a a 3-a decadă a lunii august rapița în calitate de îngrășământ. Semănată mai târziu, poate ierna prost, iar mai devreme, poate fi afectată de condițiile din timpul iernii.
În iarnă ar trebui să intre cu o înălțime de 25 cm, 6-8 frunze. Semințele de rapiță în cultura de primăvară sau vară sunt semănate de la sfârșitul lunii martie până în august, iar plantele sunt tăiate înainte de înflorire sau cosite pentru producerea de compost.
Semănăturile timpurii sunt mai productive. Rapița în calitate de îngrășământ poate fi semănată și vara. Pentru producerea de îngrășăminte se seamănă 150 g la suta de metri pătrați (distanța dintre rânduri 15 cm).
La semănatul manual sau de primăvară, vară – 200 g la suta de metri pătrați. Adâncime de încorporare a semințelor 2-3 cm.
4. Muștarul de câmp (Brassica campestris) ca îngrășământ
Semănați muștarul în a treia decadă a lunii august – prima decadă a lunii septembrie, astfel încât înainte de debutul înghețului să aibă timp să formeze un sistem radicular bine dezvoltat și 5-6 frunze.
La începutul primăverii, când solul se încălzește la peste +5°C, crește intensiv și atinge maturitatea de tăiere în 45-50 de zile. Randamentul de biomasă – până la 45 t/ha în condiții de umiditate suficientă.
Această cantitate conține 234 kg de azot, 83 kg de fosfor și 343 kg de potasiu, o cantitate semnificativă de minerale. În plus, muștarul întârzie dezvoltarea buruienilor, crește fertilitatea solului, ucide microflora dăunătoare, influențează pozitiv creșterea, dezvoltarea și productivitatea culturilor ulterioare în asolament.
Semănarea rapiței ca îngrășământ verde reduce prezența larvelor de gândaci pocnitori (viermi sârmă) în sol cu până la 70%.
5. Facelia (Phacelia tanacetifolia Benth.)
Crește foarte repede, formând o masă mare verde. Frunzișul se descompune rapid și servește ca un bun îngrășământ bun cu azot. Nepretențioasă, cultivată într-o mare varietate de condiții, pe soluri sărace nisipoase și pietroase.
Bună plantă meliferă. Este mai puțin afectată de secetă, umbră, îngheț (rezistă la temperaturi de până la -9°C). Suprimă buruienile. Reduce numărul de nematozi, crește producția de cartofi, roșii, castraveți, respinge omizi și alți dăunători.
Facelia, dacă rămâne în faza de rozetă la sol, rezistă iarna, iar primăvara creează plante viguroase.
Se poate semăna toamna târziu, primăvara devreme, toamna după recoltare. Oferă rezultate bune în amestec cu culturi furajere cu creștere rapidă. În forma sa pură, facelia oferă de obicei un randament mai mic de nutrienți decât atunci când este amestecată cu leguminoase.
În general, secrețiile rădăcinilor de muștar alungă larva gândacului de mai, viermii sârmă și coropâșnița, leguminoasele, floarea soarelui, facelia, raigrasul protejează împotriva nematozilor.
Recomandări generale la cultivarea îngrășămintelor verzi
Important! Îngrășămintele verzi vor da rezultate bune în condiții de precipitații suficiente și/sau altă sursă de umiditate a solului.
- Semănați când stratul superior de sol este umed sau când se prognozează precipitații.
- Dacă se așteaptă condiții uscate sau secetă, selectați cele mai rezistente tipuri de îngrășăminte verzi.
- În condiții de secetă, reduceți norma de semănat, astfel încât fiecare plantă să aibă acces la mai multă umiditate.
- După posibilitate, irigați culturile de îngrășăminte verzi în timpul secetei.
- Cosiți îngrășămintele verzi la timp, astfel încât să păstrați umiditatea solului disponibilă pentru următoarea cultură.
Pe suprafețe mari, puteți lua în calcul următoarele recomandări la cultivarea îngrășămintelor verzi:
Precum am menționat, un rezultat mai bun în majoritatea cazurilor poate fi obținut prin combinarea mai multor specii de plante, obținând amestecuri. Unele opțiuni de amestecuri de îngrășăminte verzi puteți vizualiza în următorul tabel:
V-ar putea plăcea și articolul despre Ce siderate (îngrășăminte verzi) putem semăna toamna în sere.
