Bobițele la strugurii de viță-de-vie se pot veșteji sau usca pe ciorchine în faza de formare sau când sunt deja în faza de pârgă. De cele mai multe ori, motivul veștejirii strugurilor este îngrijirea necorespunzătoare a culturii, iar în acest articol vom discuta despre 5 cele mai frecvente motive:
1. Insuficiența de umiditate
Viţa-de-vie s-a format în urma evoluţiei îndelungate în condiţii de secete periodice și formează un sistem radicular cu putere mare de absorbţie. Cu toate acestea, insuficiența de umiditate influențează negativ cantitatea și calitatea recoltei.
Fără apă suficientă, densitatea boabelor scade, bobițele pierd turgescența, apoi se veștejesc.
Irigarea viței de vie
Pentru dezvoltarea normală a viţei de vie sunt necesare anual 600-800 mm precipitaţii, mai cu seamă în perioada de la înflorit până la intrarea boabelor în pârgă. Eficacitatea irigării, când sunt satisfăcute cerinţele viţei de vie în apă, este înaltă și de cca 1,5-2 ori sporește recolta de struguri. Aceasta se explică și prin faptul că irigarea îmbunătăţește și utilizarea îngrășămintelor introduse în sol.
În verile uscate, plantele trebuie irigate în mod regulat. Pe suprafețe mici, trebuie să țineți cont de faptul că o plantă adultă are nevoie de circa 30-40 de litri de apă de temperatura mediului ambiant. Udați seara sau dimineața, astfel încât rădăcinile să fie saturate cu umiditate înainte de a apărea soarele.
Pe suprafețe mari, norma de irigare și norma de rezervă primăvara la vița de vie poate fi determinată după formula lui A. Kosteakov: M = H x V x (B-b) x 100, unde:
- M – norma de udare, m3/ha;
- H – stratul de sol umectat în urma udării, m;
- V – greutatea volumetrică a solului, t/m3;
- B – capacitatea de câmp a solului de menţinere a apei, % din greutatea solului uscat;
- b – umiditatea solului înainte de udare, % din greutatea solului uscat;
- 100 – indice de recalculare la 1 ha.
Indicii V, H, B sunt mărimi constante, care se determină odată în prealabil pentru fiecare varietate de sol în plantaţie. Indicele (b) se apreciază în fiecare caz concret. Norma de udare calculată se mărește cu 10-15% pentru recuperarea pierderilor în urma scurgerilor, infiltrării și evaporării.
Pentru determinarea umidităţii solului în perioada toamnă-iarnă este suficientă ridicarea unei probe de sol din spaţiile dintre rândurile de viţă de vie, iar în perioada de vară – trei probe cu adâncimea de până la 1,5 m. Probele trebuie preluate de pe urmele tehnicii agricole și spaţiile dintre rânduri.
În perioada de vegetaţie normele de irigare a viţei de vie variază de la 500-1200 m3/ha. De obicei, sunt 3 udări importante în perioada de vegetaţie: la creșterea intensivă a lăstarilor, după înflorit și a boabelor până la intrarea lor în pârgă. Pentru fiecare udare se consumă, de obicei, 500-700 m3/ha.
În caz de stabilire a deficitului de umiditate a solului, spre primăvară se efectuează udarea de rezervă (800-1000 m3/ha), care garantează dezmugurirea uniformă, creșterea și dezvoltarea normală a butucilor până la înflorit.
În viile tinere (1-2 ani) norma de irigare se micșorează cu 25-30%.
2. Insuficiența de magneziu și excesul de potasiu la vița-de-vie
Magneziul face parte din componenţa clorofilei, joacă un rol important în metabolismul substanţelor – catalizator la respiraţie și fotosinteză. Lipsa de magneziu provoacă îngălbenirea frunzelor de la periferie (în fazele iniţiale), cu căderea ulterioara a frunzelor, uscarea rahisului.
Clorozarea poate fi întâlnită pe solurile cu conţinut sporit de carbonaţi, Mg, Zn, Cu, care transformă fierul în forme inaccesibile pentru viţa de vie. Surplusul sau excesul de magneziu provoacă carenţe secundare de K, Ca, Mn (împiedică absorbţia acestor elemente de către rădăcină).
Potasiul joacă un rol deosebit în asimilarea și metabolismul hidrocarburilor la viţa de vie. Sub influenţa potasiului crește zaharitatea și scade aciditatea titrabilă a boabelor. Deficitul de potasiu provoacă culoare cărămizie-albăstrie a frunzelor combinată cu cloroză între nervuri, arsuri pe marginile limbului foliar, răsucirea frunzelor. Se manifestă în lunile iulie-august.
Excesul de potasiu provoacă dereglări în creștere, uscarea rahisului ciorchinelui, împiedicarea absorbţiei Mg și Ca.
3. Arsurile solare
Boabele arse de soare devin ușor deformate, pierd turgescența, culoarea devine albicioasă sau maro deschis. Arsurile afectează, de obicei, ciorchinii care sunt îndreptați direct către soare, cei care nu au umbră. Gustul unor astfel de boabe seamănă cu vinul fermentat.
Cultura primește arsuri solare începând cu a doua jumătate a lunii iulie, când termometrul arată în mod constant peste 30°C, ceea ce duce la:
- evaporarea crescută a umidității din frunze;
- scăderea imunității plantei;
- încetinirea creșterii;
- procesele metabolice și coacerea fructelor sunt perturbate.
Frunzele tot pot fi afectate de soare. Dacă planta este udată într-o zi fierbinte, picăturile de apă vor juca rolul unei lentile. Ca urmare, pe frunze vor apărea pete maro. Mai târziu, astfel de frunze se usucă complet, ceea ce afectează negativ întreaga viță de vie.
Pe suprafețe mici puteți să protejați planta astfel:
- udați la rădăcină pentru ca apa să nu cadă pe frunză și ciorchini;
- instalați plasa de umbrire în orele cu soare arzător, iar spre seară îndepărtați-o;
- lăstarii flexibili, dacă este posibil, se mută la umbră.
4. Bolile fungice
Bolile produse de ciuperci sunt periculoase pentru struguri și pot produce diferite simptome, inclusiv veștejirea strugurilor. Printre principalele ce pot prezenta astfel de simptome se numără:
Mana viței-de-vie
Mana viței-de-vie este boala ce atacă toate părțile verzi ale plantei: frunze, lăstari, cârcei, ciorchini, boabe.
Pe ciorchinii tineri atacul poate fi puternic în anii cu precipitații abundente. Este atacat pețiolul, rahisul cu toate ramificațiile și pedicelele boabelor, până când încep să se lignifice. La fel ca la lăstari și la cârcei, apar pete de decolorare, în dreptul cărora se formează o masă abundentă de pâslă gri-albicioasă, formată din conidiofori și conidii.
Pentru menținerea sub control a manei la vița de vie se fac tratamente cu produse ce conțin cupru, mandipropamid+oxiclorură de cupru, oxatiapiproplin, dimetomorf+folpet, fosfonat de potasiu, Bacillus amyloliquefaciens tulpina FZB24.
Pentru referință: sporii ciupercii sunt duși de vânt și cad pe plantă cu roua și ploaia.
Făinarea viței-de-vie
Atacul de făinare pe ciorchini face ca aceștia să se brunifice și apoi să se usuce pe timp de secetă. Pâsla miceliană acoperă și bobițele care, ca urmare a măririi volumului, de multe ori crapă, iar conținutul acestora se scurge în afară, oferind un mediu excelent pentru dezvoltarea altor ciuperci.
Pe timp secetos, bobițele se usucă, semințele ies în evidență, iar ciorchinii distruși în totalitate, au miros de mucegai.
Pentru prevenirea făinării, se aplică produse ce conțin sulf, proquinazid+tetraconazol, meptildinocap, spiroxamina,
Excorioza viței-de-vie
Inflorescențele tinere afectate se brunifică, se usucă și cad. Pe rahisul ciorchinilor apar leziuni ovale, brun-roșietice, determinând uscarea parțială sau totală a acestora.
Pe boabe, inițial petele sunt mici, brun închis cu marginile difuze, ulterior petele se măresc și devin circulare cu un punct albicios catifelat în centru, înconjurat de un halou brun-negricios. În dreptul leziunilor boabele se zbârcesc, rămân mici și uneori zbârcite, iar pe suprafața lor apar picnidiile negricioase.
Antracnoza viței-de-vie
Antracnoza apare pe struguri pe măsură ce se coc și se maturizează. Simptomul inițial al acestei boli este putrezirea bobițelor. Pe boabele infectate, la început, se dezvoltă pete circulare de culoare maro-roșcat. Ulterior, petele se extind și cuprind întregul bob.
Boabele putrezite sunt acoperite cu o masă de conidii (spori). Ele rămân atașate de ciorchine sau cad atunci când putrezirea este completă. Boabele putrezite sunt zbârcite.
5. Supraîncărcarea plantei
Strugurii sunt predispuși genetic să producă o recoltă peste puterea lor. Formează lăstari și inflorescențe pe care nu-i pot „hrăni” cu nutrienți.
Fără intervenția producătorului, planta devine sălbatică. Supraîncărcarea duce la creșterea necontrolată a lăstarilor, ramurilor, boabele devin mai mici, se veștejesc, nu au timp să se coacă.
Dacă într-un an planta este supraîncărcată, atunci în anul următor recolta va fi slabă.
Pentru a preveni procesele dăunătoare, sarcina butucului este optimizată prin tăierile în uscat la vița de vie și prin normarea strugurilor şi a lăstarilor. Aceasta este o lucrare în tehnologia agricolă, care influențează direct cantitatea recoltei și calitatea acesteia.
Pe lângă tăierile de bază, pe parcursul sezonului se îndepărtează lăstarii și inflorescențele crescute în exces pentru a evita supraîncărcarea plantei. Tăierea corectă reglează dezvoltarea, asigură fructificarea optimă a viței de vie, astfel se creează un echilibru între rădăcinile și organele vegetative ale plantei.
Detalii despre Normarea inflorescenţelor, ciupitul şi polenizarea artificială la vița de vie.
Pe lângă boli, și atacul dăunătorilor la vița de vie poate produce simptome cum ar fi veștejirea sau deformarea bobițelor. De aceea, este foarte importantă monitorizarea plantației și realizarea tratamentelor la depășirea pragului economic de dăunare.
Țineți cont de recomandările generale la cultivarea viței de vie:
- distrugeți buruienile;
- frunzele cu simptome de boli, atac, trebuie strânse și arse;
- după tăiere, coardele sunt îndepărtate, se realizează tratamente;
- dacă ați găsit bolile menționate mai sus sau dăunători, realizați tratamente nu numai pe parcela de viță de vie pe care o dețineți, ci și la plantele de vită de vie care cresc în apropiere.
Pentru ca boabele, strugurii să nu să se usuce, se iau măsuri împotriva dăunătorilor și a bolilor fungice. Monitorizați regimul de irigare, protejați ciorchinii de soarele arzător. Tăiați corect vița de vie pentru a nu o supraîncărca cu recoltă.
