Gripa aviară este o boală infecțioasă de origine virală, contagioasă, care afectează numeroase specii de păsări domestice și sălbatice. Este caracterizată clinic prin tulburări generale grave, afecțiuni ale sistemului respirator, digestiv și nervos, edeme subcutane în zona gâtului, capului și leziuni hemoragice în diferite țesuturi și organe.
Boala duce la o scădere a productivității cu 40-60%. Pierderile economice, cauzate de gripa aviară, sunt foarte semnificative. Măsurile de carantină impuse în cazul dat sunt foarte severe și pot influența activitatea gospodăriei afectate. Iar capacitatea virusului de a se răspândi rapid poate provoca probleme în întreaga regiune.
Citiți în acest articol despre:
- Etiologia gripei aviare;
- Cum se răspândește virusul gripei aviare;
- Simptomele gripei aviare;
- Diagnosticul gripei aviare;
- Metode de profilaxie a gripei aviare.
Etiologia gripei aviare
Agentul cauzal al infecției este virusul influenței aviare (VIA) – un virus ARN monocatenar, încadrat în familia Orthomyxoviridae, genul Influenzavirus A. Datorită structurii genomului, virusul este în stare să se modifice genetic, astfel încât subtipurile obținute pot afecta un număr mare de specii.
Puterea patogenă a virusului diferă cantitativ și calitativ de la o șută la alta. Șutele puternic patogene sunt în stare să cauzeze moartea a cel puțin 75% din puii infectați și, în condiții naturale, provoacă forme grave de boală.
Vedeți și alte cauze de ce mor puii de găină și cum îi îngrijim corect.
Rezistența virusului în condițiile de mediu obișnuite este relativă. În cadavre rezistă 20-30 de zile, în materii organice ca sângele, secrețiile uscate, rămâne viabil 2-3 luni, în carnea congelată rezistă până la un an. Dezinfectantele uzuale îl distrug în câteva secunde. La fel, este inactivat prin prelucrare termică.
Cum se răspândește virusul gripei aviare
Gripa aviară se află în topul bolilor infecțioase după numărul de specii biologice care pot fi contaminate. În condiții naturale sunt receptive găinile și curcile, mai rar fazanii, păunii, bibilicile, unele palmipede (gâște, rațe) și diferite specii de păsări sălbatice. Porumbelul nu este receptiv.
Sursele de infecție sunt reprezentate în principal de păsările bolnave și de purtătorii cronici și sănătoți. Virusul este răspândit prin secrețiile oculo-nazale și prin materiile fecale. Păsările sălbatice sunt un vast rezervor al virusului. Ouăle de asemenea pot fi contaminate.
Transmiterea infecției are loc prin contact direct cu păsările bolnave. Omul poate contribui la răspândirea virusului prin activitatea sa comercială, cu carne sau ouă contaminate.
Principala cale de pătrundere a agentului viral în organism este cea respiratorie. Însă virusul se poate răspândi și prin apa contaminată, ouă, pene, furaje, dejecții și utilaje. În calitate de transmițători pot fi și pisicile, rozătoarele și insectele.
Perioada de incubare este de 2-7 zile. Boala durează de la 2 la 25 de zile. Mortalitatea poate fi de la 2% până la 90%. Pasărea care a trecut prin boală elimină infecția în mediu cel puțin 20 de zile. Până la 3 luni agentul patogen poate fi transmis cu ouăle.
Simptomele gripei aviare
Boala evoluează sub diferite forme, fiecare prezentând simptomatologie diferită:
- Forma gravă – cunoscută și sub denumirea de pesta aviară clasică, debutează brusc, cu hipertermie (43-44oC), abatere, lipsa poftei de mâncare, cianoza crestei și a bărbițelor;
- Forma supraacută – se înregistrează frecvent la prima apariție a virusului într-o regiune oarecare. Pasările mor brusc, fără să prezinte careva semne de boală sau în scurt timp după apariția tulburărilor generale;
- Forma acută – se întâlnește cel mai des. Pasărea prezintă tulburări generale, scăderea bruscă a producției de ouă, indigestie, cu secreții din cavitatea bucală și nări, tulburări respiratorii, digestive și nervoase, similare cu cele din boala Newcastle. Odată cu evoluția bolii, tulburările se agravează, păsările adoptă poziții anormale a capului și a gâtului, se deplasează greu, stau ghemuite, cu aripile lăsate, pleoapele semiînchise, capul sprijinit de pământ. Moartea survine în majoritatea cazurilor, după 1-4 zile de la debutul bolii;
- Forma ușoară – se manifestă prin tulburări predominant digestive sau predominant respiratorii, cu mortalitatea redusă. Majoritatea păsărilor se vindecă după 2-3 săptămâni. Alte cazuri pot trece asimptomatic sau cu simptomatologie discretă, dar scade producția de ouă.
Citiți și despre variola la păsări, cum o tratăm și evităm răspândirea acesteia.
Diagnosticul gripei aviare
Pentru stabilirea diagnosticului se vor analiza datele epizootice, semnele clinice, schimbările morfopatologice și rezultatele analizelor de laborator. Cele din urmă constau în izolarea virusului pe ouă embrionate, în vârstă de 8-10 zile sau pe culturi celulare.
Prezența virusului poate fi detectată prin reacția de HA și confirmată prin ID, ELISA sau IF, folosind un ser specific dirijat contra antigenilor interni. Diagnosticul se consideră stabilit la sfârșitul izolării și identificării agentului patogen cu determinarea virulenței acestuia.
Diagnosticul diferențiat se face față de: boala Newcastle – evoluția bolii este mai lentă, iar leziunile provocate au caracter hemoragico-necrotic; holera aviară – evoluția este mai rapidă, nu se înregistrează tulburări nervoase și edeme la nivelul capului; laringotraheita infecțioasă, precum și diverse infecții bacteriene și parazitare, intoxicații.
Prognosticul bolii este grav. Tratament eficient nu se cunoaște.
Citiți și despre paralizia sau ologirea puilor – profilaxie și tratament.
Metode de profilaxie a gripei aviare
Prevenirea bolii are loc prin metode generale de profilaxie. Nu se permite importul și tranzitul de păsări și produse avicole din țările unde boala este prezentă. Conform legislației, orice caz sau suspiciune de gripă aviară se declară imediat, iar în cazul confirmării diagnosticului se notifică boala.
În cazul suspiciunii influenței aviare se vor întreprinde o serie de măsuri obligatorii pentru prevenirea răspândirii virusului. Păsările din gospodărie sau fermă se izolează de restul animalelor și, în special, de păsările sălbatice.
În cazul apariției gripei aviare în efectiv, boala se declară oficial și se instalează carantină de gradul I, atât în focar, cât și în raza de minim 3 km. Întregul efectiv de păsări se sacrifică, cadavrele, ouăle și furajele se vor distruge, se fac dezinfectări minuțioase repetate.
În raza de 7 km toate efectivele de păsări se țin închise și se supun sistematic examinărilor clinice și de laborator. Repopularea gospodăriei este posibilă doar după 3 săptămâni și numai în urma dezinfecțiilor și probelor sanitare.
La momentul de față, imunoprofilaxia prin vaccinare nu se efectuează, din motiv că există mai multe serotipuri ale virusului, periodic acesta suferă modificări genetice cu apariția altor combinații de virus și apar dificultăți în seromonitoring după efectuarea vaccinurilor.
În plus, există probabilitatea de răspândire a virusului la om și la alte animale și poate avea loc redobândirea virulenței sau recombinarea cu o sușă sălbatică.
Bibliografie selectivă: N.Starciuc, C.Vasiu, Boli infecțioase ale animalelor agricole. Viroze și boli prionice.
