În perioada creșterii puilor de găină fermierii se întâlnesc cu o problemă destul de răspândită cum ar fi paralizia puișorilor.
În general, aceasta este o afecțiune destul de complicată, pentru care este greu de pus un diagnostic corect, dar și mai greu este tratamentul.
Cauzele paraliziei la pui sunt extrem de multe și diverse, cum ar fi:
- Rahitismul;
- Intoxicații;
- Insuficiența de oxigen și excesul de bioxid de carbon;
- Avitaminoze (mai ales Vit. D, Vit. A și complexul B);
- Boli infecțioase și parazitare.
În articolul de mai jos, vom aborda problema paraliziei care apare ca consecință a rahitismului.
Rahitismul este una din cele mai frecventă boli înregistrate la tineret. Rahitismul este o afecțiune a scheletului imatur, urmare a tulburărilor metabolismului fosfo-calcic, caracterizată prin lipsa mineralizării oaselor, cu deformarea acestora, persistența cartilajului de conjugare și îngroșarea epifizelor.
Deși este întâlnit la toate speciile, frecvența este crescută la purcei, căței și păsări, provocând pierderi economice prin scăderea vitezei de creștere, valorificarea deficitară a furajului și scăderea rezistenței organismului la infecții.
Semnele tipice de manifestare a rahitismului sunt curbura picioarelor și a coloanei vertebrale. La pasări, scheletul și ciocul se înmoaie și apare descuamarea solzilor pe picioare.
De asemenea, la tineret coastele se scurtează, iar penajul este ciufulit. Astfel, rahitismul ar trebui considerat ca o perturbare fiziologică frecventă gravă în creșterea și dezvoltarea păsărilor.
Această tulburare răspunde slab la tratament, iar păsările expuse la tulburări nutriționale de calciu-fosfor își pierd productivitatea, rămân în urmă în dezvoltare și nu oferă rate normale de conversie a furajelor.
Citește și despre Coccidioza la păsări – motivul diareii cu sânge.
Prevenirea rahitismului folosind măsurile de scrise în acest articol este o modalitate fiabilă de a stabiliza afacerea cu păsări și a preveni pierderele economice care poate fi ca consecința acestei patologii.
Cauzele rahitismului, de regulă, sunt asociate cu o încălcare a furajării păsărilor, și anume insuficiența în rația alimentară a calciului și fosforului.
Cum apare rahitismul la păsări
În metabolismul calciului participă alături de acesta și fosforul, hormoni (calciotonina și parathormonul) și vitamina D.
Astfel, vitamina D alături cu parathormon stimulează absorbția calciului din intestin, iar calciotonina stimulează depunerea acestuia în oase.
Una din cele mai frecvente cauze în dezvoltarea rahitismului este discrepanța dintre nivelul vitaminei D din furajul păsărilor și necesarul animalului.
Un deficit de vitamina D în furajul păsărilor se manifestă cu simptome de hipocalcemie și, ca urmare, paralizie.
Rezervele minime ale acestei vitamine în ficat nu sunt capabile să compenseze deficiența acesteia la păsările cu creștere intensă (mai ales la puii broiler).
Este demonstrat că numai la 10-16 ore după administrarea unei rații suplimentare de vitamina D în furaj (prin intermediul premixurilor sau diferitor aditivi furajeri), se manifestă reacția de restabilire a funcției sale.
Acest lucru se datorează transformărilor complexe ale calciferolului furajer într-o vitamină activă (Vit. D) în organismul păsării.
De asemenea, rahitismului poate apărea și ca o consecință a acidozei metabolice cauzată de un exces de ioni de clor din furaje (de exemplu în cazul intoxicației cu sarea de bucătărie).
Acest exces determină inhibarea producției formei active de vitamina D în rinichi. La fel și toxicoza furajeră și degenerarea grasă a ficatului stopează posibilitatea activării normale a vitaminei D de către acest organ.
În lipsa vitaminei D, calciul nu este absorbit în sânge și deficiența acestuia este înregistrată pentru sinteza țesutului osos.
Rahitismul este adesea și rezultatul gutei (podagra) la păsări. Drept consecință a gutei sunt afectați rinichii, care la rândul lor inhibă activarea vitaminei D.
La fel este foarte important ca păsările să obțină suficient calciu în furajul lor la un raport optim cu fosforul disponibil.
Încălcarea raportului calciu-fosfor și ieșirea acestui indicator dincolo de limitele 1:1 – 1,4: 1 crește foarte mult riscul de rahitism.
Adesea, condițiile prealabile pentru dezvoltarea rahitismului sunt lipsa de proteine furajere și aminoacizi esențiali în dietă.
Din experiența noastră, a fost stabilit că simptomele primare ale rahitismului (penajul ciufulit, descuamarea și slăbirea solzilor picioarelor, osificarea lentă) sunt eliminate fără costuri economice semnificative în termen de 2 până la 3 săptămâni.
Pentru a face acest lucru, ar trebui de optimizat rapid rația alimentară cu calciu-fosfor și administrat produse cu conținut de vitamine ( A, D și E) și substanțe minerale cu conținut de calciu și fosfor.
Principala măsură de combatere și a profilaxiei rahitismului este echilibrarea rațiilor furajere în ceea ce privește conținutul de calciu total și asimilabil, fosfor și vitamina D, precum și monitorizarea constantă a raportului acestora în amestecul furajer.
Ca principal agent profilactic împotriva rahitismului, ar trebui luată în considerare utilizarea surselor minerale de calciu și fosfor cu procentul maxim de asimilare a ingredientelor active.
Cele mai consistente cu aceste cerințe sunt complexele de calcar (meluza), care au o perioadă prelungită de asimilare și au proprietăți pronunțate de schimb ionic.
Ca sursă de fosfor, este de dorit să se utilizeze fosfați furajeri cu un nivel ridicat de fosfor și solubilitate maximă a formelor sale în acid citric (fosfat monocalcic).
Ca o măsură preventivă importantă ar trebui luată în considerare utilizarea enzimelor speciale – fitazele, care au un efect pozitiv asupra absorbției fosforului și calciului din furajele de cereale.
Este bine cunoscut că calciul și fosforul din cereale se află sub formă de fitați (substanțe formate prin combinarea acidului fitic (din cereale) cu diverse minerale) o legătură care poate fi ruptă numai cu ajutorul unor enzime speciale – fitaza.
De obicei, fără această enzimă nu este elaborată nicio rație alimentară pentru păsări și porci în creșterea industrială. Iar în ultimii ani la nivel mondial există concurență între companiile care produc această enzimă, la care este cea mai eficientă și care din ele permite utilizarea maximală a conținutului de fosfor din cereale.
Totodată, utilizarea fiatazelor are și un efect pozitiv asupra mediului, prin scăderea concentrației de fosfor care este eliminat împreună cu dejecțiile în sol. La noi, de obicei această enzimă este inclusă în premix.
De asemenea, rahitismul poate apărea și la tineretul de pui broiler care crește foarte intensiv. Este bine cunoscut că calciul care se află în furaj este limitat în absorbție.
Astfel, la vârsta de 10-17 zile când puiul broiler are o creștere intensivă (are loc formarea scheletului), necesarul de calciu crește considerabil, totodată absorbția acestuia din furaje este limitată.
În aceste cazuri, de obicei, chiar dacă rația este bine echilibrată în calciu-fosfor, totuși, cantitatea acestuia este limitată la nivelul absorbției din furaj în intestin.
Pentru profilaxia acestor probleme este recomandat ca la vârsta critică de 10-14 zile, adițional calciului din furaj să fie administrat și suplimente minerale prin intermediul apei de băut, cu ar fi clorura de calciu, care se absoarbe rapid.
Un astfel de produs pe piață existent pe piață este Reefco Mineral, care alături de calciu mai conține și alte minerale importante în creșterea puilor (fosfor, magneziu, zinc, fier).
De asemenea, este recomandabil după cursul de minerale de administrat produse care conțin vitamina D.
Tratamentul rahitismului la pui
Analiza rației furajere și echilibrarea acesteia după compoziția de minerale. Echilibrarea raportului de Ca:P.
Utilizarea produselor care conțin minerale și utilizarea produselor veterinare care conțin vitaminele liposolubile A, D, E (de exemplu Reevit ADE).
Profilaxia rahitismului
- Furajarea echilibrată.
- Utilizarea premixurilor vitamino-mineral. Utilizarea premixurilor în compoziția căruia este inclusă fitaza.
- Administrarea surselor de calciu și fosfor în furaj cum ar fi: creta furajeră, calcar, fosfat monocalcic.
- Profilaxia bolilor infecțioase (vaccinări) și parazitare.
- În perioadele de creștere intensivă – administrarea de produse pe bază de calciu și vitamine A, D, și E.
- Profilaxia afecțiunilor renale, mai ales intoxicațiile cu micotoxine (utilizarea inhibitorilor de micotoxine).
