La cais, mai mult ca la alte specii, tăierile se execută atât în timpul perioadei de repaus cât și în cursul vegetaţiei, completându-se reciproc și favorizând formarea rapidă a coroanelor, iar apoi menţinerea echilibrului între creștere și rodire.
În acest articol vom descrie:
- Perioadele optime pentru tăierile în verde la cais;
- Tăierea în verde la cais până la recoltarea fructelor;
- Tăierea în verde la cais după recoltare;
- Avantajele tăierii în verde la cultura caisului.
Tăierea în verde la cais se efectuează la orice vârstă, dar mai frecvent este aplicată la pomii tineri în perioada de formare a coroanei pomilor.
Indiferent de tipul de creștere a caisului și forma de coroană utilizată în procesul de formare, trebuie să predomine operațiile în verde față de cele în uscat.
Când se fac tăierile în verde la cais
În perioada formării coroanei, pe parcursul perioadei de vegetaţie la cais se efectuează operaţii în verde în două reprize.
Prima se efectuează în luna mai când lăstarii înregistrează 10-15 cm lungime, iar a doua la sfârșitul lunii iunie.
Se suprimă lăstarii inutili pentru formarea scheletului și ca ramuri valoroase de rod în devenire. O parte din ele se reţin pentru fructificare.
Intervenind după lignificarea lăstarilor, lucrarea impune folosirea foarfecelor, altfel ei se rup și se formează răni, prin care pot pătrunde diferite boli, dăunători, virusuri.
Lăstarii de prelungire a ramurilor schelet și axul central în termeni restrânși ating peste 80 cm lungime fără a forma lăstari anticipaţi.
Pentru a garnisi viitoarea ramură de schelet se face ciupirea lăstarului de prelungire sau a săgeţii cu 10-15 cm peste punctul în care va trebui să fi e amplasată ramura de schelet sau semischelet.
Aceste elemente vor fi alese din lăstarii anticipaţi noi, viguroși și cu o poziţie favorabilă în spaţiu.
Ramificarea prin ciupire în verde și nu prin scurtare în uscat are efecte pozitive majore asupra intrării pe rod a pomilor.
În perioada de plină rodire a pomilor, tăierile în verde la cais, pot fi realizate înainte și după recoltatul fructelor.
Tăierile în verde înainte de recoltare
Caisul are capaciatea biologică de a forma în condiţii favorabile de apă și hrană, două sau chiar trei valuri de creștere.
Mugurii de rod formaţi în ultimele valuri de creștere sunt diferenţiaţi mai târziu, pornirea în vegetaţie se reţine, încât înfloresc cu 5-6 zile mai târziu în comparaţie cu mugurii de pe formaţiunile de rod scurte (spini, buchete de mai, ramuri mixte scurte) amplasate pe ramuri multianuale și muguri floriferi de pe primul val de creștere.
Mugurii formaţi pe valurile 2-3 de creștere la cais au o rezistenţă mai sporită la temperaturile scăzute din perioada de repaus. Datorită acestei valoroase particularităţi, la tăiere, ramurile anuale lungi cu 2-3 valori de creștere trebuie lăsate intacte.
Pentru obţinerea unor lăstari anticipaţi, bine formaţi și garnisiţi cu muguri de rod se recomandă ca ciupirea lăstarilor neramificaţi de efectuat când aceștia au 40-45 cm lungime.
Se scurtează la 35-40 cm lăstarii formaţi pe scheletul pomului sau ramurile de semischelet. Se recomandă ca ciupirea lăstarilor de pe scheletul pomului de efectuat la atingerea lăstarului 20-30 cm lungime, prin scurtarea în jumătate.
Această ciupire se efectuează când lăstarii sunt în perioada de creștere intensivă, fiind în special benefică pentru soiurile de cais cu o capacitate scăzută de formare a lăstarilor anticipaţi.
Se exclud de la această operaţie lăstarii de prelungire a ramurilor de schelet și semischelet de la pomii a căror coroană nu a atins maximum de volum, precum și lăstarii care, prin poziţia lor vor înlocui ramurile de semischelet.
Prin scurtarea lăstarilor laterali, se formează 4-6 lăstari noi, care pot realiza 30-60 cm lungime.
Obţinerea cantității și dimensiunilor respective este posibilă, când producţia de fructe este normată și se intervine cu udări și fertilizări faziale.
Până la încetarea vegetaţiei, acești lăstari se lemnifică, lemnul devenind rezistent la temperaturile scăzute din cursul iernii. În primăvara anului următor o parte din ramuri anticipate se suprimă (maximum 15%), iar cele rămase se scurtează așa cum s-a menţionat anterior.
În ani cu condiţii de agrotehnică necorespunzătoare și creșteri vegetative mai mici de 20-25 cm lungime, ciupirea lăstarilor nu se recomandă, deoarece pe ei nu se înregistrează formarea valului doi de creștere.
Tăierea în verde din perioada respectivă se poate de efectuat chiar și asupra ramurilor lungi fructifere cu ramificări anticipate pe ele,sau asupra ramurilor semischelet.
La pomii garnisiţi cu ramuri anuale lungi, pe care sunt multiple ramificări și o cantitate abundentă de fructe legate, ramura mamă, se scurtează la 3-4 anticipate.
Dacă cantitatea fructelor legate este mai redusă, anticipatele se răresc la 10-12 cm sau cele mai lungi se scurtează la 1/3-1/4 din lungimea lor.
Dacă pomii sunt supraîncărcaţi cu fructe, în timpul operaţiilor în verde din perioada lunii iunie se recomandă de reglat încărcătura lor prin eliminarea unor ramuri scurte supraîncărcate cu fructe, scurtarea ramurilor mixte mai lungi de 40-45 cm, a unor buchete de mai și ramuri semischelet ramificate, păstrându-se cantitatea de fructe adecvată potenţialului de productivitate.
Se recomandă ca în plantaţiile cu recolte mici (sub 40% din recolta normală) tăierile de efectuat când fructele au mărimea unei alune și nu mai cad fi ziologic. În acest caz, obiectivele tăierii sunt legate de protecţia recoltei și reînnoirea structurii coroanei.
Pentru acesta, se fac tăieri de reducţie a scheletului și semischeletului fără rod cu 1/2-1/3 din lungimea acestuia. În caz de necesitate, unele ramuri de semischelet ce îndesesc coroana pot fi reîntinerite și după recoltare.
Această tăiere de reîntinerire a ramurilor de schelet și semischelet se repetă timp de 3 ani consecutiv, în așa fel încât anual să se reducă cel mult 30% din volumul coroanei pentru a nu compromite recolta și a menţine un echilibru fiziologic normal.
După efectuarea acestei reducţii, sub punctul de tăiere a ramurilor se formează un număr mare de lăstari de diferită vigoare, care tind să îndesească coroana pomilor și să umbrească fructele rămase.
Pentru a exclude acest neajuns, în perioada creșterii intensive a acestor lăstari, se execută lucrări în verde pentru rărirea lăstarilor, stimularea emiterii anticipatelor și proiectarea ramificaţiilor laterale care să garnisească golurile din coroană.
Tăierea în verde după recoltarea fructelor la cais
Tot mai mult această operaţiune se efectuează în cadrul tăierilor de întreţinere, când se înlătură ramurile ce îndesesc coroana sau se scurtează ramurile de semischelet.
Modul de realizare este identic ca și la tăierile de întreţinere în perioada de repaus.
Tăierea târzie după recoltare nu favorizează formarea unui val nou de creștere la lăstari, însă datorită activității metabolice intense a pomilor prezintă anumite avantaje:
- rănile se cicatrizează foarte ușor;
- rărirea și simplificarea coroanei contribuie la ameliorarea regimului de iluminare;
- este favorizat procesul de diferenţiere a mugurilor de rod;
- condiţionează o bună maturare a lemnului.
La pomii mai tineri, datorită efectuării tăierii destul de târzii, nu se înregistrează creșteri viguroase, pomii rămânând mai mici în aceleași condiţii de cultură.
Este o variantă de tăiere din ce în ce mai folosită la cultura caisului, deoarece permite înlăturarea ramurilor cu poziţie necorespunzătoare fără a afecta rodul, în special ramuri încrucișate, rupte, uscate și prea dese.
În cazul când este necesar, se poate interveni și asupra ramurilor de schelet pentru a reîncadra pomii în limitele spaţiului destinat prin distanţa de plantare.
În perioada respectivă o parte din ramuri anuale, mai viguroase, dar cu o cantitate mai redusă de muguri floriferi pe ele sunt suprimate la un cep scurt de 1-5 cm sau 10-15 cm lungime.
Efectul tăierilor în verde la cais este mai favorabil și se realizează o garnisire raţională cu lăstari anticipaţi când intervenţia se efectuează până la 10-15 iunie, asupra ramurilor de semischelet fără rod și a lăstarilor cu lungimea mai mare de 40 cm, utilizând imediat o fertilizare suplimentară cu azot și o udare, dacă nivelul de umiditate din sol este insuficient.
Tăierea după recoltare se recomandă de efectuat asupra ramurilor rupte, uscate, de semischelet îndesite sau afectate de apoplexie, completate cu tăieri în perioada de repaus, dacă nu este posibilă o fertilizare suplimentară și o udare imediată.
În cazul când, în urma tăierii după recoltare s-a intervenit cu fertilizări cu azot și udarea recomandată, mugurii de rod sunt mai mari, bombaţi, în cazul iernii mai rezistenţi la ger, în primăvară la temperaturile scăzute de revenire.
Tăierea de vară, indiferent de momentul efectuării asigură o cicatrizare rapidă a rănilor, se reduce sau chiar elimină riscul infecţiilor cu unele boli ca Eutypa și Citospora, implicate în procesul de peire prematură a caisului (apoplexia).
Bibliografie selectivă:
- BABUC V.; PEȘTEANU A.; GUDUMAC E. Conducerea și tăierea pomilor și arbuștilor fructiferi, Chișinău 2015.
- PEȘTEANU A.; MANZIUC V.; CUMPANICI A.; GUDUMAC E.; BRAGHIȘ A. Producerea caiselor. Manual tehnologic, Chișinău 2018.
