După provenienţă hrana utilizată de peşti este de două feluri:
- hrană naturală (organismele fitoplanctonice, zooplanctonice şi bentonice) pe care peştii și-o găsesc singuri în mediul înconjurător, necesară pentru întreţinerea şi dezvoltarea corporaă;
- hrana artificială – care este produsă și distribuită de om.
Hrana naturală a peştilor din heleşteie şi iazuri
Hrana suplimentară cu care sunt hrăniți peștii este cunoscută sub numele de „furaje concentrate” sau „combinate”.
Reţete de furaje combinate pentru hrănirea Crapului (de o vară şi două veri)
Furajele granulate se distribuie peştelui fără o pregătire prealabilă, iar cel negranulat înainte de distribuire se amestecă bine cu apă până la obţinerea unei paste (aluat) cu structură omogenă care prin greutatea ei specifică trebuie să cadă repede pe locurile (mesele) de hrănire.
De la început peştele necesită a fi deprins treptat cu hrana artificială, distribuind iniţial raţii mai mici, controlând sistematic folosirea hranei de către peşti şi locurile de aglomerare a lor pentru stabilirea punctelor fixe de hrănire.
Peștele Crap începe a consuma hrana la temperatura apei de 10–12°C. Cel mai efectiv o foloseşte la temperatura apei de la 20°C până la 29°C.
La temperatura apei mai jos de 20°C norma de furaje trebuie redusă cu 10% la fiecare grad de micşorare a temperaturii (19°C–90%, 18°C–80%, 17°C–70%, 16°C–60% etc.).
Cantitatea de furaje programată pentru toată perioada de hrănire a Crapului se distribuie pe luni:
- aprilie ≤ 5%
- mai 5–10%
- iunie 20–25%
- iulie 30–35%
- august 25–30%
- septembrie 5–10%
- octombrie ≤ 5%
Crapul se mai poate hrăni cu şroturi şi cereale iniţial umflate în apă (16–18 ore). Pentru hrănirea puietului de o vară cerealele se zdrobesc (macină) mai mărunt în formă de crupe.
Cea mai bună hrană pentru crap fiind cea care conţine între 20 și 35% proteine, 10% grăsimi, 7-10% fibre.
Reţetă exemplu de furaje pentru crap în formă de paste (aluat):
- Urluiala de orz sau spărturi de grâu 40%
- Tărâţă 10%
- Urluială de leguminoase (mazăre, bob etc.) 10%
- Șroturi de floarea soarelui 30%
- Nutreţuri de origine animală (făină de peşte, carne etc.) 9%
- Praf de cretă 1%
Creşterea peştelui în heleşteie depinde de mulţi factori ca:
- temperatura apei;
- concentraţia oxigenului solvit în apă;
- existenţa unei cantităţi suficiente de hrană naturală şi artificială (la creşterea Crapului sau a peştilor omnivori este valorificat ca hrană şi bentosul).
Pe lângă controlul zilnic al temperaturii apei, periodic al oxigenului solvit şi al elementelor biogene, precum şi a bazei trofice naturale, este necesar ca de două ori pe lună să se centralizeze ritmul de creştere a peştelui.
Pentru aceasta, în câteva zone ale heleşteului se efectuează pescuituri de control. Din fiecare lot pescuit se reţin 25-30 buc. de diferite specii, pe care îi cântărim, îi măsurăm şi le efectuăm un examen sumar.
Citește și despre Înflorirea apei în iazuri – cauze, evitare fenomen.
Dacă se observă paraziţi sau simptome de îmbolnăvire, câteva exemplare sunt transmise laboratorului specializat în ihtiopatologie. Rezultatul pescuitului de control permite aprecierea ritmului de creştere între 2 pescuiri.
Pentru determinarea indicelui de creştere şi a greutăţii medii a peştelui, la creşterea în vara a doua este necesar să comparăm greutatea medie a peştelui cu sporul în greutate a peştelui.
Furajarea peştelui este o măsură de accelerare a creşterii peştelui foarte costisitoare. De aceea, este necesar un control riguros al consumului de furaje administrat în locuri fixe şi administrat de câteva ori pe zi (ultima raţie de furaje trebuie administrată cel mai târziu, cu 5 ore înainte de lăsarea întunericului).
Indicele mediu de creștere a Crapului de 2 veri şi calcularea necesarului de hrană
În tabelul de mai sus este calculată cantitatea de furaje combinate, necesare pentru 15 zile la creşterea Crapului. Calculul s-a făcut pentru obţinerea unei tone de Crap–marfă (de consum).
Pentru obţinerea unei alte cantităţi este necesară înmulţirea indicilor din tabel cu coeficientul (ex.:21–2,3 t–3 t etc.).
În perioada de furajare intensivă a peştelui este important controlul oxigenului solvit. Dacă există o concentraţie sub 4 mg/l cantitatea de furaje recomandată conform tabelului se reduce cu 50%.
Bibliografie: Bunele practici în piscicultură în contextul schimbărilor climaterice. Autori: Adrian USATÎI, cercetător știinţific în biologie, expert în ihtiologie, acvacultură şi piscicultură. Nicolae ȘAPTEFRAŢI, cercetător știinţific în biologie, expert în biodiversitate şi ihtiologie. Dumitru BULAT, doctor habilitat în știinţe biologice, specializare hidrobiologie, ihtiologie.
