Suntem în plină iarnă. În această perioadă ar fi bine să finalizați tăierile la pomi. Eliminați toate ramurile uscate și pe cele cu simptome de boală sau atac de dăunători masiv.
Tot materialul lemnos rezultat trebuie scos din livadă și distrus. Poate fi compostat doar dacă nu aveți în livadă probleme deosebite cu patogenii. După tăieri, efectuați un prim tratament cu un produs pe bază de cupru sau cu zeamă bordeleză.
Pentru distrugerea stadiilor hibernante ale dăunătorilor, tratamentul trebuie efectuat la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului (urechiușă de șoarece la măr) cu un produs pe bază de ulei de parafină sau ulei vegetal amestecat cu un insecticid.
În prezent, păduchele din San Jose se înmulțește nestingherit prin livezi și plantații de arbuști alături de alți dăunători (Eriosoma lanigerum, Eulecanium corni, Panonychus ulmi, Scolytus rugulosus etc).
În livezile tinere, în sistem ecologic, acești dăunători pot produce pagube mari. În ultimii ani, am constatat prezența păduchelui de San Jose în plantații tinere de măr și de cătină.
Pe lângă San Jose, se extinde atacul de Scolytus rugulosus. Verificați cu atenție pomii tineri. Eliminați ramurile și lăstarii cu orificii. Acolo dăunătorul iernează în stadiul de larvă.
Păduchele din San Jose poate face ravagii în plantațiile de arbuști și cele pomicole, în sensul că poate duce la moarte în 2-3 ani un pom tânăr și în 7-10 ani un pom mai bătrân.
Momentele optime în care puteți să vă dați seama că dăunătorul este prezent în livadă sunt:
- la culesul fructelor, când puteți observa în zona caliceală, dar și a peduncului pete roșietice-violacei (se formează de jur împrejurul scutului larvelor);
- atunci când efectuați tăierile.
Dacă sunteți atenți, veți observa scuturile localizate pe vârfurile ramurilor (sunt preferate), trunchiuri și chiar pe frunzele uscate care mai atârnă prin pomi. De asemenea, vă atrag atenția că, distribuția dăunătorului în livadă poate fi neuniformă.
În această situație este important să descoperiți focarele și să insistați cu tratamentele în zonele infestate puternic pentru a preveni răspândirea în livadă.
Atenție mare în livezile și plantațiile de arbuști cultivate în sistem bio sau eco. Este bine să apelați la specialiștii în protecția plantelor pentru identificarea la timp a dăunătorului.
Depistarea timpurie vă poate salva plantația. Dacă nu aveți specialiști prin preajmă, puteți apela la noi (la Stațiunea de Cercetare-Dezvoltare Agricolă Lovrin puteți trimite probe pentru un diagnostic corect și eventuale recomandări). Iarna aceasta (deocamdată blândă) a favorizat iernarea în bune condiții a păduchelui din San Jose.
Monitorizați cu atenție livezile! San Jose poate fi un real pericol pentru livada dumneavostră! Readuc în atenția dumneavoastră câteva informații despre păduchele din San Jose, care ar putea să vă fie de ajutor. Nu ezitați să ne contactați pentru un diagnostic corect!
Păduchele din San Jose – Quadraspidiotus perniciosus
Femela adultă are culoare galbenă și corp cordiform.
Lungimea corpului este cuprinsă între 0,8 – 1,0 mm. Corpul femelei este protejat de un scut circular, ușor convex. Acest scut protector are culoare brună – cenușie iar în mijloc cu ușurință se poate observa o pată de culoare galbenă – portocalie.
Masculul San Jose are aceeași culoare ca și femela, aproximativ aceeași lungime (0,8 – 0,9 mm). Spre deosebire de femelă care nu are ochi și nici aripi, masculul are ochi și aripi membranoase de culoare albă.
Scutul protector are formă ovală, culoare cenușie deschis și este puțin bombat [Roșca et al., 2011; Lefter G., Minoiu N., 1990]. Larvele primare au culoare galbenă – portocalie și dimensiuni foarte mici (0,2 – 0,25 mm). Au ochi, antene și picioare și sunt mobile circa 24 – 48 de ore.
După acest interval se fixează de substrat și încep să își construiască discul protector. La început, larvele secretă fire mătăsoase cu aspect ceros pentru a-și proteja corpul. În câteva zile se formează scutul de culoare albă.
Pe măsură ce trece timpul scutul capătă culoare cenușie iar în centru se vede un inel de culoare mai deschisă. Când trec în vârsta a doua, larvele sunt apode, nu au ochi și nici antene. În timpul acestei vârste are loc și diferențierea sexelor [Lefter G., Minoiu N., 1990].
Păduchele din San Jose poate avea între 1 și 3 generații în condițiile din țara noastră. Numărul de generații diferă funcție de zona climatică. Astfel, în zonele mai calde și în anii favorabili insecta poate ajunge chiar la trei generații, pe când în zonele mai reci se dezvoltă doar o generație.
Pragul biologic de dezvoltare este de 7 grade C. Temperatura optimă este de 31,5 grade C iar cea maximă de 34,5 grade C. După Costescu (1980) citat de Roșca et al. (2011), constanta termică pentru o generație însumează 756 grade C.
Quadraspidiotus perniciosus iernează în stadiul de larvă primară pe scoarța trunchiurilor, lăstarilor, ramurilor groase și se înmulțește vivipar. Odată cu creșterea temperaturilor primăvara (peste 7 grade C), larvele de San Jose încep să se hrănească.
Transformarea generației hibernante în insecte adulte are loc în cursul lunii aprilie (masculi și femele). După împerechere, femelele depun între 70 – 450 larve, cu un ritm de 8 – 10 larve/zi, într-o perioadă cuprinsă între 40 – 60 zile.
Larvele nou apărute sunt mobile un timp scurt (24 – 48 ore), uneori doar câteva ore. Funcție de condițiile climatice, perioada de mobilitate a larvelor poate fi mai lungă sau mai scurtă.
În condiții foarte favorabile larvele sunt mobile câteva ore. Dacă condițiile climatice nu sunt optime, perioada de mobilitate se lungește. În acest timp ele își caută un loc unde să se fixeze cu rostrul pentru a începe să se hrănească cu sucul celular și a-și forma scutul protector.
O larvă de San Jose poate parcurge între 40 – 50 cm [Lefter G., Minoiu N., 1990]. În circa trei săptămâni ajung la maturitate, năpârlesc și are loc diferențierea sexelor. În scurt timp (câteva zile) începe împerecherea sau copulația.
De regulă, generația de primăvară începe să se dezvolte începând cu sfârșitul lunii iunie. În anii foarte favorabili s-au înregistrat apariții timpurii ale larvelor (decada a treia a lunii mai).
Femelele fecundate vor depune larve doar după o perioadă de 23 – 30 zile (de regulă sfârșitul lunii iulie sau începutul lunii august). Dezvoltarea acestei generații se poate întinde pe o perioadă mai lungă de timp, cuprinsă între 65 – 70 zile.
Condițiile climatice influențează mult ciclul evolutiv al acestui dăunător. Dezvoltarea celei de-a doua generații începe în luna august și poate dura 50 – 55 zile. Primele larve secundare apar la mijlocul lunii august.
În septembrie năpârlesc și apar primii adulți. În zonele climatice favorabile dăunătorului (stepă) poate apărea cea de-a treia generație. Această generație constă în larvele depuse de femelele din a doua generație.
Dezvoltarea are loc în lunile septembrie – octombrie și continuă până în anul următor.
În general, în zonele de cultură unde se pot dezvolta trei generații de San Jose, ciclul evolutiv se prezintă astfel:
- Prima generație – decada a treia a lunii mai – decada a treia a lunii iulie;
- A doua generație – decada a treia a lunii iulie – decada a III-a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie;
- A treia generație – decada a III-a a lunii septembrie sau decada I a lunii octombrie – decada a III-a a lunii mai.
În zonele unde se pot dezvolta două generații, eșalonarea se prezintă astfel:
- Prima generație – luna iunie – luna august;
- A doua generație – luna august – luna iunie (ánul următor).
În zonele unde se poate dezvolta o singură generație, ciclul evolutiv se întinde din decada a III-a a lunii iunie sau decada I a lunii iulie până în luna iunie a anului următor.
Trei generații se dezvoltă în zonele de stepă, unde temperaturile medii anuale sunt mai ridicate de 10 – 11 grade C (zona I).
Două sau trei generații se dezvoltă în zona de silvostepă (zona II).
Două generații de San Jose se pot dezvolta în zona pădurilor de stejar (zona III) și 1 – 2 generații în zona pădurilor de fag (zona IV). În zona dealurilor înalte, unde temperaturile sunt mai scăzute, se dezvoltă o singură generație a păduchelui din San Jose (zona V) – după Lefter G., Minoiu N., 1990.
Daune produse de păduchele din San Jose
Păduchele din San Jose este polifag și poate fi întâlnit la peste 200 specii de plante gazdă (pomi și arbuști fructiferi, plante ornamentale, plante ierboase, specii silvice). Atacă tulpinile, ramurile, lăstarii, frunzele și fructele.
De regulă se instalează pe scoarță, iar la fructe în zona pedunculului și a caliciului. Pe frunze mai rar, atunci când infestările sunt masive. La atacuri ridicate, discurile sau scuturile protectoare se suprapun având aspect crustos.
Culoarea acestor cruste este albicioasă – cenușie. Păduchii injectează salivă toxică în țesuturile pomilor. Ca urmare țesuturile atacate se vor necroza iar uscarea va începe de la vârf.
Deoarece ei se hrănesc cu seva organelor atacate, acestea vor fi secătuite, iar în final se vor usca. Frunzele se îngălbenesc iar fructele rămân mici și deformate. Un pom tânăr infestat puternic se poate usca în câțiva ani (2 – 3).
Cei mai bătrâni se usucă în 7 – 10 ani. Pot fi observate simptome de uscare care încep de la vârf. Pomii sau arbuștii atacați vor stagna în creștere iar producția va fi redusă (fructele rămân mici).
Fructele atacate vor avea valoare comercială scăzută datorită prezenței păduchilor și a petelor roșcat – violete din jurul scuturilor.
Cum combatem păduchele din San Jose
Acest dăunător este destul de greu de controlat datorită eșalonării ciclului evolutiv și chiar a suprapunerii generațiilor. Combaterea chimică rămâne în continuare cea mai eficientă metodă de control.
Tratamentele trebuie efectuate la avertizare, pe baza criteriilor biologic și ecologic. Tratamentele de iarnă pot fi efectuate la temperaturi de peste 4 grade C cu produse pe bază de uleiuri minerale la care se adaugă un insecticid.
În Codex există omologat pentru utilizare un ulei de parafină. Lefter și Minoiu (1990) recomandă două tratamente în perioada de repaus vegetativ, mai ales în livezile și pepinierele unde sunt focare de San Jose.
Important! Succesul în combaterea acestui dăunător constă în tratamentele de iarnă. Nu ignorați aceste tratamente.
Există specialiști care susțin că tratamentul de iarnă ar trebui aplicat în ferestrele din luna ianuarie, în stadiul de ”cap negru” al nimfelor care iernează (sensibilitate mai mare la insecticide).
La modul general, tratamentul de iarnă împotriva formelor hibernante ale dăunătorilor (adulți, larve, nimfe, ouă) se efectuează la sfârșitul repausului vegetativ sau la începutul dezmuguritului (”urechiușă de șoarece” la măr sau ”buton verde” la prun).
Pot fi utilizate produse omologate, pe bază de ulei de parafină (Ovipron Oil/Vernoil; Plantoil; Estiuoil/Yagos) ce pot fi combinate cu un insecticid.
De asemenea, în România este omologat insecticidul Mospilan 20 SG/Krima 20 SG (acetamiprid) + 0,5% Toil (adjuvant pe bază de ulei vegetal).
Pentru tratament de iarnă poate fi utilizat și piriproxifenul (Juvinal 10 EC, omologat la măr și păr pentru combaterea stadiilor hibernante). Tratamentele din timpul vegetației se fac la avertizare pe baza prognozei de scurtă durată, adică la apariția masivă a larvelor fiecărei generații.
Pentru fiecare generație se avertizează două tratamente. În pepinierele și plantațiile de unde se recoltează altoii, este bine să se facă tratamente la intervale de 2 – 3 săptămâni pe întreaga perioadă de vegetație. Insecticidele omologate în România pentru combaterea acestui dăunător se regăsesc în aplicația ”PESTICIDE 2.21.10.2”.
Amintesc aici:
- acetamipridul (Mospilan 20 SP/Gazelle);
- deltametrinul (Poleci/Deca 2,5 EC; Decis 25 WG; Deltagri/Faster Delta);
- etofenproxul (Trebon 30 EC);
- piriproxifenul (Juvinal 10 EC; Proximo/Talsior) etc.
Respectați indicațiile de utilizare a produselor. Purtați echipamente corespunzătoare de protecție în timpul stropirilor. Nu efectuați stropiri în timpul înfloritului. Este bine ca primul tratament să se aplice la 5 – 8 zile de la apariția larvelor.
Repetarea se va face după 8 – 12 zile. Acolo unde mai există stații de prognoză, tratamentele se vor face în perioada avertizată. Nu executați stropiri repetate cu același insecticid.
Alternați insecticidele pentru a avea succes în combatere! Combaterea biologică a păduchelui din San Jose a fost și rămâne în atenția cercetătorilor din întreaga lume.
Dintre organismele vii utilizate și-a dovedit eficiența în combaterea biologică viespea Prospaltella perniciosi. În agroecosistemele unde această viespe parazită se dezvoltă mai există și alți entomofagi paraziți ai păduchelui din San Jose. Amintesc aici Aphytis proclia, Azotus sp., Aspiditiophagus citrinus.
Pe lângă entomofagii paraziți, mai sunt și prădătorii naturali:
- Chilocorus bipustulatus;
- Chilocorus similis;
- Cybochephalus sp.;
- Exochomus flavines;
- E. quadripustulatus.
Chilocorus bipustulatus și Exochomus quadripustulatus sunt prădători care și-au dovedit eficiența în menținerea populațiilor de San Jose la un nivel scăzut în livezi [Masoodi M. Amin, Trali A. R., 1987; Lefter G., Minoiu N., 1990].
În livezile infestate cu San Jose, viespea Prospaltella perniciosi este întâlnită adesea. După Lefter G. și Minoiu N. (1990), procentul de parazitare naturală poate ajunge la 20%.
În plantațiile ecologice se pot face lansări de Prospaltella perniciosi începând cu sfârșitul primăverii și până toamna. Pentru succes în combatere, lansările trebuie să însumeze aproape un milion de viespi la hectar.
După Simeria G. et al. (2001), rezultate bune s-au obținut prin lansarea viespilor în patru etape:
- două la prima generație;
- două la a doua generație, câte 1500 – 2000 viespi/pom.
În perioada repausului vegetativ se poate face un tratament cu un ulei horticol simplu, fără insecticid. Este destul de eficient.
În Germania, biosistemul Quadraspidiotus perniciosus – Prospaltella perniciosi a fost monitorizat timp de 30 de ani, constatându-se rezultate foarte bune în combaterea și menținerea unui echilibru biologic între parazit și gazda sa [Neuffer G., 1990].
În livezile cultivate în sistem convențional se pot face tratamente chimice pentru prima generație iar la a doua generație lansări de viespi pentru reducerea poluării dar și a protejării entomofaunei utile. Se cunoaște că, dezvoltarea viespii parazite Prospaltella perniciosi este foarte mult stânjenită de insecticide.
În viitor ar trebui acordată mai mare atenție protejării biosistemului Quadraspidiotus perniciosus – Prospaltella perniciosi. Din cauza multelor tratamente chimice care se fac în livezi în prezent, entomofagii au foarte mult de suferit.
Chiar și atunci când sunt utilizate insecticide mai prietenoase cu entomofagii, s-a constatat că aceștia mor în același procent în care moare și păduchele din San Jose.
Studii realizate de Kyparissoudas D. S. (1987) în nordul Greciei, arată că Prospaltella perniciosi este prezentă în livezile netratate în perioada aprilie – octombrie, pe când în cele tratate primele apariții au fost înregistrate după jumătatea lunii iunie.
Important de știut în combaterea bio! Eficiența utilizării entomofagilor în combaterea păduchelui din San Jose poate fi bună atunci când populațiile dăunătorului nu sunt mari. Dacă ne confruntăm cu infestări masive eficacitatea scade mult.
Citește și despre Îngrijirea pomilor în perioada de repaus. Tratamente.
Bibliografie:
- Kyparissoudas D. S., 1987 – The Occurence of Encarsia perniciosi in Area of Northern Greece As Assesed by sex Pheromone Traps of its Host Quadraspidiotus perniciosus, Entomologia Hellenica 5 (1987): 7 – 12.
- Lefter Gheorghe, Minoiu Nicolae, 1990 – Combaterea bolilor și dăunătorilor speciilor pomicole semințoase, Editura Ceres, București, p. 79.
- Masoodi M. Amin, A. R. Trali, 1987 – Seasonal History and Biologica] Control of San Jose Scale Quadraspidiotus perniciosus (Comstock;) (Diaspidae: Homoptera) on Apple in Kashmir,J. Flioj. Control. 1(1), p. 3 – 6.
- Neuffer G., 1990 – Abundance and gradation of the San Jose scale Quadraspidiotus perniciosus and of its enemy Prospaltella perniciosi, Agri Science, vol. 42, Issue 3, p. 89 – 96.
- Roșca I. et al., 2011 – Tratat de Entomologie generală și specială, Editura Alpha MDN Buzău, p. 656.
- Șef Laborator Protecția plantelor SCDA Lovrin – CS III dr. ing. Cotuna OtiliaȘef lucr. dr. FACULTATEA DE AGRICULTURĂ – USAMVB Timișoara.
Notă: Acest material nu poate fi utilizat de către nimeni fără acordul autorului. Fotografiile sunt originale și nu pot fi folosite în lucrări științifice, articole sau cărți, etc..fără acceptul autorului.
SCDA Lovrin, prin Laboratorul de Protecția plantelor și Facultatea de Agricultură din cadrul USAMVB Timișoara, dorește să vină în sprijinul fermierilor cu informații corecte, din teren, cu privire la bolile și dăunătorii din culturile agricole. În acest sens, materialul poate fi studiat și distribuit de către cei direct interesați.
