luni, 26 septembrie, 2022
24 C
București

-

HomepageArticoleMăsuri de prevenire și reducere a efectelor secetei

Măsuri de prevenire și reducere a efectelor secetei

Fenomenul de secetă și arșiţă a devenit tot mai frecvent în ţara noastră. Se consideră secetă o perioadă de 10 zile fără precipitaţii, iar arșiţă perioada cu temperaturi de peste 32°C și umiditatea atmosferică sub 30%.

O anumită prognozare a secetei o realizează meteorologii, dar pe termen scurt și mediu. În asemenea condiţii, agricultorii sunt cei care trebuie să ia în permanenţă măsuri care să asigure recolte satisfăcătoare și în condiţii climatice severe.

În general, când la desprimăvărare conţinutul de apă al solului, pe stratul 0-100 cm, este sub 24%, este nefavorabil. 

Cum se poate face agricultură în condiţii de secetă?

  • Prin irigaţii, deocamdată sunt suprafeţe limitate.
  • Fără irigaţii, dar cu măsuri agrofitotehnice deosebite:
  • solul trebuie menţinut ca un burete, cu porozitate și permeabilitate optime, care să asigure înmagazinarea fiecărei picături de apă din precipitaţii și să împiedice orice cale de pierdere a apei prin evaporare sau infiltrare;
  • apa înmagazinată în sol să fie valorificată cu maximă eficienţă, numai de plantele de cultură.

Asta presupune că intervenţiile necesare pe timp de secetă se referă la măsuri asupra solului și plantelor.

Asupra solului este de dorit să se intervină cât mai puţin, însă cu menţinerea regimului aerohidric favorabil, adică 2/3 apă și 1/3 aer, și să aibă la suprafaţă un mulci natural sau artificial care împiedică pierderea apei prin evaporare.

De menţionat rolul deosebit al stratului de mulci, și anume:

  • asigură înmagazinarea și conservarea apei în sol;
  • reduce de 3-4 ori pierderile de apă prin evaporare;
  • în timpul arșiţei, la peste 40°C, sub stratul de mulci sunt 27°C, favorizând activitatea microbiologică din sol;
  • reduce eroziunea solului;
  • împiedică îmburuienarea culturilor;
  • protejează solul de acţiunea mecanică a picăturilor de ploaie care pot distruge agregatele structurale.

Stratul de mulci se obţine în urma recoltării, combinele moderne fiind prevăzute cu tocător și ventilator care distribuie uniform tocătura pe suprafaţa recoltei.

După recoltare se execută o lucrare cu grapa cu discuri care mărunţește miriștea și împreună tocătura se amestecă cu stratul superficial al solului, realizând un foarte bun mulci.

În stratul de mulci se realizează o anumită umiditate din resturile vegetale (buruieni) și din așa-numita „rouă internă” se formează din vaporii de apă ridicaţi din puţina apă care mai este în sol și, ajunsă la suprafaţă, în mulciul rece, se condensează și formează roua.

Această umiditate determină germinaţia seminţelor de buruieni și de samuraslă din stratul superficial al solului, contribuind și la reducerea gradului de îmburuienare.

Covorul verde răsărit valorifică și nitraţii din sol, evitând levigarea acestora, care se întorc în sol prin tocarea și încorporarea masei vegetale formate.

În acest fel se asigură și îmbogăţirea solului în materie organică. Prezenţa materiei organice în sol crește capacitatea de înmagazinare a apei cu 20%, iar humusul are capacitatea de a înmagazina de 4-6 ori mai multă apă și poate întârzia cu 2 săptămâni efectele secetei.

Lucrările solului se efectuează foarte superficial, cu combinatorul, la pregătirea patului germinativ și cu cultivatorul la prășit.

Se lucrează la mică adâncime, cu cuţite plate care taie buruienile pe dedesubt și le lasă la suprafaţa solului ca mulci.

Prezenţa asolamentului asigură ca în rotaţia culturilor să se ţină seama de nivelul de înrădăcinare pentru a evita să urmeze plante cu același nivel de înrădăcinare.

În condiţii de secetă, semănatul se efectuează mai devreme și se asigură o densitate a culturilor în funcţie de rezerva de apă din sol.

Fertilizarea se asigură cu îngrășăminte cu eliberare treptată, controlată a elementelor nutritive, corelată cu vegetaţia culturilor.

Sunt indicate și fertilizările foliare care sporesc capacitatea sistemului radicular de a se hrăni și în condiţii de secetă.

Culturile alternative

Asupra plantelor se pot folosi culturi alternative, rezistente la secetă precum sorgul, meiul, năutul, șofrănelul, dar și soiuri (hibrizi) din principalele culturi, însă mai timpurii, cu creștere mai intensă în prima parte a vegetaţiei, pentru a parcurge perioada de înflorire-fructificare înainte de apariţia arșiţei.

Sunt și hibrizi de porumb și floarea-soarelui rezistenţi la secetă.

Organismele rezistente la secetă de la diferite culturi trebuie să posede anumite caracteristici, de exemplu:

  • să aibă masa aeriană redusă, cu frunze mai mici, erecte, cu mai puţine stomate amplasate în adâncitură, cu cuticula groasă, cu strat de ceară sau peri albicioși și care reflectă razele solare;
  • sistemul radicular să fie dezvoltat, ramificat, adânc, cu perișori absorbanţi deși, să valorifice un volum mare de sol;
  • procesul de respiraţie și transpiraţie să fie redus pentru a economisi apa;
  • presiunea osmotică a sucului celular să fie mai mare, cu capacitate mărită de absorbţie a apei reţinute puternic de sol;
  • vasele conducătoare din plante să fie dezvoltate pentru o circulaţie rapidă a sevei brute și cu capacitate de absorbţie mărită;
  • celulele să conţină mai puţină apă, dar mai mult legată și să aibă protoplasma elastică pentru a suporta mai ușor deshidratarea;
  • să aibă capacitatea de a sintetiza materia organică cu mai puţină apă;
  • să asigure translocarea rapidă a carbohidraţilor formaţi în fotosinteză, pentru a crea loc noilor carbohidraţi ce se formează.

Citește aici despre Administrarea îngrășămintelor la culturile de câmp în fiecare etapă.

Capacitatea de rezistenţă la stresul hidric, în funcţie de planta socotită mai rezistentă și care se ia ca martor, este:

  • meiul (martor), sorgul mai sensibil cu 12%, porumbul cu 55-60%;
  • mazărea (martor), soia mai sensibilă de 1,75 ori, fasolea de 1,45 ori.

Coeficientul de transpiraţie (consum specific) este cantitatea de apă folosită pentru a forma 1 kg de substanţă uscată, iar la principalele culturi este: meiul – 311, sorgul – 322, porumbul – 368, grâul – 518, lucerna – 831 etc.

Cu consumul a 1 mm apă se obţine 2,24 – 4,6 kg de grâu și 4,54 – 7,07 kg de porumb, în funcţie de tehnologia aplicată și beneficiile prezenţei perdelelor forestiere de protecţie.

Bibliografie:

  • Gumovschi A. Manualul fermierului pentru culturile de câmp.  Vol.I, Chişinău, 2021.
Andrei Gumovschi
Andrei Gumovschi
Doctor, conferențiar universitar, expert în agricultură durabilă

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Musca cepei – daune, metode de prevenire și combatere

Musca cepei (Delia antiqua) este un dăunător periculos, ce...

Cum hrănim mieii pentru o creștere rapidă și sănătoasă

O oaie sau un berbec sănătos poate fi obținut doar dintr-un miel hrănit adecvat. Pe parcursul creșterii și dezvoltării...

MADR: Cadrul legal destinat Programelor de sprijin pentru zona montană a fost simplificat

Executivul a adoptat, în şedinţa de joi, o Ordonanţă de Urgenţă pentru modificarea unor acte normative care reglementează programele...

Comisia Europeană aprobă primele şapte planuri strategice în cadrul Politicii Agricole Comune

Comisia Europeană a aprobat primul pachet de planuri strategice PAC pentru şapte ţări: Danemarca, Finlanda, Franţa, Irlanda, Polonia, Portugalia...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate