Teodora Coneac are doar 19 ani și poartă cu mândrie o moștenire plină de sens: apicultura. Crescută în Țibana, județul Iași, printre câmpuri, animale și albine a învățat de mică valoarea muncii făcute cu pasiune.
Deși a urmat liceul pedagogic, inima ei a bătut mereu în ritmul naturii. Așa a ajuns studentă la Facultatea de Agricultură, specializarea Protecția consumatorului și a mediului, în cadrul Universității de Ştiinţele Vieții „Ion Ionescu de la Brad” Iaşi, un pas pe care îl consideră firesc spre un viitor pe care vrea să-l modeleze cu răbdare, dedicare și dragoste față de ceea ce contează cu adevărat.
Astăzi, Teodora este parte din povestea unei ferme apicole de familie, cu peste 320 de familii de albine Carpatine – o rasă blândă, dar puternică, la fel ca ea. A preluat responsabilitatea extracției mierii și muncește cot la cot cu părinții ei pentru a păstra vie tradiția transmisă din generație în generație.
„Apicultura mă liniștește, mă deconectează de la zgomotul lumii și îmi oferă echilibrul pe care nu l-am găsit în altceva”, spune ea.
Povestea Teodorei nu e doar despre miere, faguri și polen, este și despre curajul de a-ți urma inima, chiar dacă drumul nu e cel mai ușor. Este despre natură, rădăcini și oameni care cred că viitorul poate fi dulce dacă îl construim cu grijă.
Educație din stup, lecții pentru viitor
Pe lângă activitățile din stupină, Teodora și-a descoperit o altă misiune: aceea de a promova apicultura și de a trezi în ceilalți respectul față de albine și față de natură.
În timpul liceului, în cadrul practicii pedagogice, a avut ocazia să susțină o lecție despre apicultură în fața copiilor. A fost mai mult decât o activitate – a fost un vis devenit realitate. Prin cuvinte simple, dar pline de pasiune, a reușit să le stârnească celor mici curiozitatea, entuziasmul și dorința de a învăța.
„Scânteia cunoașterii poate fi aprinsă de la cele mai fragede vârste, dacă știi cum să vorbești despre lucruri care contează cu adevărat”, spune Teodora.
Pentru ea, educația ecologică nu este un concept abstract, ci o responsabilitate reală. Crede cu tărie că formarea unei generații care iubește natura începe cu lecții simple, dar autentice. Iar albinele sunt cei mai buni profesori – blânzi, harnici și esențiali pentru viață.
Apicultura nu e pentru oricine. Dar pentru cei care o iubesc, e un drum pe care nu-l mai poți părăsi. Și poate, nici nu trebuie.
FELICITSRI !