duminică, 19 iunie, 2022
18.6 C
București

-

HomepageArticoleFasolea pentru păstăi - cultivare, îngrijire, cerințe

Fasolea pentru păstăi – cultivare, îngrijire, cerințe

Păstăile tinere de fasole sunt solicitate de consumatori datorită gustului intens și conținutului bogat de substanțe biologic active. Pentru agricultori, însă este o cultură profitabilă și o bună premergătoare pentru majoritatea culturilor.

În acest articol vom descrie mai multe aspecte legate de tehnologia de cultivare a fasolei pentru păstăi și anume:

  • Varietăți de fasole verzi;
  • Alegerea și pregătirea terenului pentru fasolea de păstăi;
  • Semănatul fasolei verzi;
  • Lucrări de îngrijire la fasolea verde;
  • Boli și dăunători ai fasolei de păstăi;
  • Recoltarea păstăilor de fasole.

Varietăți de fasole pentru păstăi

Fasolea este o plantă anuală, care atinge o înălțime de până la 3 m. După tipul de creștere fasolele pentru păstăi se clasifică în:

  • fasolea urcătoare;
  • fasolea oloagă sau pitică.

Fasolea urcătoare (agățătoare sau urcătoare) se cultivă de regulă în grădinile de pe lângă casă, cu scopul de a asigura o cantitate mare de recoltă, în comparaţie cu fasolea oloagă (de 5-10 ori), pe o lungă perioadă de timp, practic din iulie până la căderea brumelor în toamnă.

De asemenea, acest tip de cultură asigură o folosire deosebit de intensivă a terenului, atât prin valoarea cheltuielilor, volumul de lucrări, cantitatea şi valoarea recoltei.

Fasolea oloagă ocupă cele mai mari suprafeţe şi asigură cantitatea cea mai mare de recoltă, atât pentru consum direct, cât şi pentru conservare.

Pentru o eşalonare pe o perioadă cât mai lungă, înfiinţarea culturii se practică succesiv, cu epoci de înfiinţare planificate la 15-20 de zile una de cealaltă.

În funcție de culoarea și forma păstăilor se diting sute de soiuri.

Citește și Tehnologia de cultivare a mazării în sistem eco

Alegerea și pregătirea terenului pentru fasolea de păstăi

Cultura se amplasează pe terenuri plane sau uşor înclinate, cu pantă uniformă.

Față de fertilitatea solului fasolea are cerințe moderate, preferând totuși solurile reavene, bine aerate și drenate.

Ca plante premergătoare se admit, în principiu, oricare din speciile legumicole, mai puţin cele din aceeaşi familie botanică. Pentru a nu admite transmiterea unor agenţii patogeni polifagi, care atacă şi fasolea (Fusarium, Rhizoctonia, Sclerotinia).

În mod obişnuit fertilizarea de bază a fasolei de păstăi nu prevede aplicarea îngrăşămintelor organice, decât în mod excepţional, când solurile sunt uşoare şi sărace sau mai grele. Cel mai bine este dacă aceste îngrăşăminte au fost aplicate la cultura premergătoare.

Dacă se aplică gunoi de grajd, acesta trebuie să fie descompus şi în cantitate de 20-30 t/ha. Fertilizarea de bază se realizează cu îngrăşăminte minerale: superfosfat 300-600 kg/ha şi sulfat de potasiu sau sare potasică 200-300 kg/ha.

Arătura de bază se efectuează la adâncimea de 25-30 cm şi se lasă sub formă de brazdă nelucrată. Primăvara, până în preajma înfiinţării culturii, terenul se menţine curat de buruieni şi fără crustă, prin 1-2 lucrări cu grapa cu colţi reglabili.

Între cele două grăpări se aplică o fertilizare cu 100-200 kg/ha azotat de amoniu şi erbicidarea cu Galex 8 l/ha sau Treflan 5 l/ha. Produsele aplicate se încorporează cu cea de-a doua lucrare cu grapa.

Înfiinţarea culturii se efectuează, obligatoriu, după 10-14 zile de la erbicidare.

Semănatul fasolei pentru păstăi

Epoca optimă de semănat începe când temperatura depășește pragul de 10-12o C, ceea ce corespunde sfârșitului lunii aprilie și poate continua, eșalonat, până la mijloc de iulie.

Schema de înfiinţare şi densitatea culturii variază în funcţie de modul de pregătire a terenului, vigoarea soiului, condiţiile de mediu şi gradul de intensivizare a culturii.

Semănatul se poate realiza în rânduri echidistante, dispuse la 40-50 cm, în funcţie de vigoarea soiului, dar chiar şi în funcţie de maşina de semănat folosită. Distanţa între plante pe rând va fi de 3,5-5,0 cm, pentru a asigura aceeaşi densitate.

În afara schemei cu rânduri echidistante se mai recomandă câteva scheme cu rândurile dispuse în benzi de 2-5 rânduri, cu distanţa dintre benzi de 40-45 cm, iar dintre rândurile din bandă de 15-20 cm.

Adâncimea de semănat este 3-5 cm, în funcţie de textura şi umiditatea solului. Pe solurile mai uşoare şi mai puţin reavene se seamănă mai adânc (4-5 cm), iar pe cele mai grele şi reavene adâncimea este mai redusă (3-4 cm).

Norma de semănat variază între 80 şi 120 kg/ha de semințe la hectar, în funcţie de densitatea culturii, facultatea germinativă și masa seminţelor.

Lucrări de îngrijire la fasolea verde

Dacă după semănat urmează o perioadă secetoasă, cu temperaturi ridicate și vânturi de primăvară, este nevoie de a se interveni cu 1-2 udări cu norme de 150-200 m3 /ha.

După prima udare la 2-3 zile se controlează starea de evoluţie a semănăturii şi numai dacă este nevoie se va mai interveni cu o altă udare.

Irigarea se efectuează numai în timpul zilei, prin aspersie fină, cu norme mici de udare, atât cât să fie umectat stratul superficial (2-3 cm), când nu bat vânturi puternice, astfel ca solul să nu formeze crustă.

După răsărire, principalele lucrări de îngrijire sunt următoarele: prăşitul, erbicidarea, irigarea, fertilizarea fazială şi combaterea bolilor şi dăunătorilor.

Prăşitul, efectuat cu scopul combaterii crustei şi buruienilor, se realizează manual (de 1-2 ori) şi mecanizat (de 2-3 ori), atât timp cât faza de dezvoltare a plantelor permite trecerea agregatelor pentru prăşit.

Erbicidarea postemergentă se efectuează cu unul sau două erbicide.

Irigarea se realizează de 2-3 ori pe sezon cu norme de udare de 200-400 m3 /ha. În afara udărilor ocazionate de răsărire, obligatoriu se efectuează câte o udare în următoarele fenofazele:

  • după răsărire, pentru a uniformiza nivelul de creştere a plantelor şi dezvoltarea sistemului radicular, mai ales tânăr, care participă efectiv la realizarea simbiozei;
  • la începutul înfloritului, pentru asigurarea condiţiilor de evoluţie normală a florilor, a polenizării şi a legării păstăilor;
  • în perioada creşterii păstăilor (numai dacă este cazul), pentru a obţine păstăi de calitate (fragede) şi pentru a preveni depăşirea rapidă a stadiului de maturare tehnologică.

În funcţie de starea de fertilitate a solului şi modul de evoluţie a culturii se realizează, de regulă, fertilizarea fazială într-o singură repriză, înainte de înflorit.

Norma medie fiind de: 100-150 kg superfosfat, 100-200 kg/ha azotat de amoniu şi 50-100 kg/ha sulfat de potasiu sau un îngrăşământ complex NP sau NPK în cantitate de 200-300 kg/ha.

Boli și dăunători ai fasolei de păstăi

La fasole trebuie de ținut cont că unele boli atacă preferenţial păstăile, iar o singură pată pe o păstaie determină eliminarea de la comercializare.

Dintre bolile cele mai importante trebuie neapărat menţionate: arsura bacteriană (Xanthomonas campestris pv. phaseoli) şi antracnoza (Colletotrichum lindemuthianum).

Deoarece acestea atacă de cele mai multe ori simultan, se combat în complex, folosind pentru prima Dithane cupromix 0,4%, Kocide 0,5%, iar pentru a doua Benlate 0,1%, Topsin M 0,1%, Bavistin 0,1- 0,4%, Dithane M45 0,2%.

În cazul unui exces al umidităţii solului se pot dezvolta fuzarioza (Fusarium) şi putrezirea bazei tulpinilor (Rhizoctonia).

Dintre dăunători, de mare importanţă sunt: gărgăriţa fasolei (Acanthoscelides obtectus), musca seminţelor (Phorbia platura), păduchele negru (Doralis fabae). Atacul de gărgăriţă se produce în perioada înfloritului şi legării păstăilor.

Primul tratament se aplică la formarea primelor păstăi, iar celelalte (1-2) la circa 10 zile de la primul. Cultura se tratează cu unul din produsele: Carbetox 0,4%, Ekalux 0,1%, Thiodan 0,2% ş.a.

Păduchele negru atacă mai ales în perioada iunie-iulie şi se combate cu aceleaşi produse folosite la combaterea gărgăriţei.

Recoltarea păstăilor de fasole

Recoltarea se realizează în momentul maturării tehnologice a păstăilor, adică atunci când acestea au mărimea şi culoarea tipică soiului, sunt fragede, fără aţe şi strat pergamentos, iar seminţele – incomplet dezvoltate.

Maturarea păstăilor pe plantă se realizează eşalonat, începând de la bază. Recoltarea se poate efectua manual, în 3-4 reprize, în funcţie de soi, pe parcursul a 7-10 zile, sau mecanizat folosind combine speciale.

Recoltarea mecanizată se efectuează când 60-70% din primele păstăi sunt bune pentru consum.

Producţia medie este de 5-7 t/ha, dar în condiţii optime de tehnologie, aceasta poate ajunge la 10-12 t/ha. Prin recoltarea mecanizată, o parte din producţie se pierde, dar recolta, care se poate livra ca marfă – ajunge la 7-8 t/ha.

Ar putea să te intereseze și Tehnologia de cultivare a rubarbei

Irina Pompuș
Irina Pompuș
Editor @ Agrobiznes

2 COMENTARII

LĂSAȚI UN MESAJ

Vă rugăm să introduceți comentariul dvs.!
Introduceți aici numele dvs.

Recomandate

Avertizare! Zbor maxim al fluturilor de Ostrinia nubilalis

În această primăvară, primele pupe de Ostrinia nubilalis au...

Cuba încearcă să salveze industria zahărului, odată fiind locomotiva economiei

Sunetul sirenei anunţă în sfârşit reluarea lucrului la fabrica de zahăr Antonio Sanchez din provincia Antonio Sanchez din centrul...

Cum au rezistat diferite soiuri de viță-de-vie în timpul iernii

În contextul situaţiei vulnerabile ale culturilor de câmp (cerealelor de toamnă), cultura de viţă-de-vie, la moment, are un start...

Bolile la iepuri – simptome și controlul acestora

Unul din factorii care limitează producțiile la iepuri este prezența și efectul bolilor. Cauzele acestor boli pot fi de...
‹ adv ›

Comentarii recente

Top Recomandate